Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş 


Creatori 
de limbă şi de viziune poetică 
în literatura română 


bimitrie Cantemir 


Teologie pentru azi 

Bucureşti 
2015 


Creatori de limbă si de viziune 
poetică în literatura română: 


Dosoftei, 
Cantemir, 
Budai-Deleanu, 
Eminescu, 
Arghezi, 
Nichita... 


Voi. II 

Dimitrie Cantemir 

(partea întâi) 


Teologie pentru azi 

Bucureşti 
2015 


3 


Neobişnuita poezie a textului cantemirean 
- despre care am avut prilejul să discutăm de 
multe ori - este relevabilă atât în Divan, cât şi 
în Istoria ieroglifică. 

Ne oprim, pentru demonstraţia de faţă, la 
cea de-a doua dintre operele lui Dimitrie 
Cantemir, dat fiind caracterul ei poetic mai 
bine precizat decât al primei lucrări, atât la 
nivel sintactic (prozodic?), cât şi structural. 

Cantemir ar putea fi situat, ca şi Nichita 
Stănescu, între poesis şi poiein 1 ... iar balanţa 
poate înclina mai mult într-o parte sau alta. 

în ceea ce priveşte poezia indicată de 
însăşi sintaxa frazei, am făcut deja efortul de a 
o pune şi mai bine în lumină 2 . Direcţia din care 
a primit sugestia pentru acest tip de scriitură 
rămâne în continuare un subiect de cercetare. 

A venit timpul să ne ocupăm şi de partea 
mai substanţială şi mai complicată a problmei, 
şi anume să discutăm despre caracterul poetic 
intrinsec al multor pasaje ieroglifice, analiză 
care ne poate oferi o idee mai conturată despre 
conştiinţa auctorială, poetică/ literară a lui 
Dimitrie Cantemir. 

Despre intenţiile autorului, compunând 
această complexă operă literară, am mai 
discutat 3 şi poate că vom ajunge să expunem o 

1 A se vedea Ştefania Mincu, Nichita Stănescu între 
poesis şi poiein, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1991. 

2 A se vedea: 

http://www.teologiepentruazi.ro/tag/istoria-ieroglifica/. 

3 Idem: 

http:/ /www.teologiepentruazi.ro/2011/09/ 26/de-ce-a- 
scris-cantemir-istoria-ieroglifica/. 


4 


concluzie mai bine argumentată la finalul 
studiului nostru. 

Aşadar, începutul istoriei şi adunarea 
soborului celor două monarhii îi prilejuieşte lui 
Cantemir primele pagini de poezie: 

Adunarea dară a cestor doaî monarhii 
si orânduiala a cestor doaî soboare 

y 

într-acesta chip după ce să orândui 
şi să tocmi, 
dintr-îmbe părţile 
cuvânt mare 
şi poruncă tare 
sa lacu, 

ca olăcari cu cărţi în toate părţile 
şi alergători în toate olaturile 
să să trimată, 

y 7 

ca prin toate ţările şi oraşurile 
crainicii strigând, 

de această mare a marelor monarhii adunare, 
tuturor în ştire să dea 

y 

şi cu de-adinsul iscotind, 
să poată cunoaşte de ieste lipsind 
vreun chip din vreun feliu 
din duhurile purtătoare 
si de nu să află cu toţii la această a tuturor adunare 

y y 

şi de obşte împreunare. 

Aşi jder ea îngrozături 
si înfricoseturi 


5 


să să dzică porunciia 
unuia ca aceluia, 
carile la acel sobor a să obşti 
ar tăgădui 
sau alt feliu de pricini 
spre apărare ar scorni 
şi celuia ce cât de puţin în ceva 
împotrivire ar arăta, 
plata cu pedeapsa morţii 
şi cu prada casii 
i să punea. 

Aşedară, 

cu cuvântul deodată şi porunca li să pliniia 
şi precum s-ar dzice cuvântul, 
deodată cu gândul 
pretiutinderile şi pre la toţi sosiia 

(că vestea aspră 
tare pătrunde urechile 
şi inima înspăimântată 
îndată simte sunetul) 

de vreme ce 
de alergăturile iuţilor olăcari 
şi de tropotele picioarelor 
a neobosiţilor alergători 
toată pulberea de pre toată calea, 
în ceriu să râdica. 

Toate văile adânci 
de tari strigări 


6 


tare să răzsuna, 
toate a munţilor înalte vârvuri 

y 

de iuti chiote 

y 

şi groase huiete 
în clipă să covârşiia 
şi toţi câmpii pustii şi necălcaţi 
de groznice strigări 
si de fricoase lăudări 

y 

să împlea. 

Nu era 
dară, nici să putea afla 

ureche în văzduh 
şi pre pământ carea, 
de straşnic sunetul vestii 

y y 

şi de groznic cuvântul poruncăi 
acestiia, 

y y 

să nu să sfredelească; 

nu era, 
nici să afla 
într-aceste doaî stihii 
dihanie, 

carea de vârtutea şi puterea învăţăturii aceştiia 

cu mare frică, 
cu neîncetat tremur 
şi cu nespusă groază 
să nu să clătească 


(că cu cât vestea oţărâtă 
mai de năprasnă vine, 


7 


cu atâta mai mare tulburare 
şi grijă scorneşte). 

De care lucru într-alt chip a fi 
nu putu, 
fără numai cu toatele 
deodată, cu cuvântul, 
porunca cu fapta pliniră 
si la locul însămnat 
şi sorocul pus 
sa gasira. 

Aşedară, 

a marilor acestora împăraţi poruncă 
tot deodată si dându-să 

şi plinindu-să, 
toate jiganiile uscatului 
şi păşirile văzduhului 
în pripă să adunară, 
şi fietecarea după chipul şi neamul său, 
la ceata monarhiii sale să alcătuiră 4 . 


Ne pregătim, după aceste rânduri, pentru 
o adevărată poveste fantastică sau pentru un 
basm în versuri. 

Ordinul împărătesc călătoreşte „precum s- 
ar dzice cuvântul/ deodată cu gândul". 

Şi „cu cuvântul deodată şi porunca li să 
pliniia". 

4 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ediţie îngrijită de 
P. P. Panaitescu şi I. Verdeş, studiu introductiv de Adriana 
Babeţi, Ed. Minerva, Bucureşti, 1997, p. 30-31. 


încât vieţuitoarele celor două împărăţii, a 
Vulturului şi a Leului, se strâng la un loc cât ai 
clipi. Chiar mai repede... 

Cantemir băsmuieste într-un mod care 
face fabulaţia evidentă. 

y 

însă basmul său e mai complicat decât 
pare. Pentru că el urcă faptele, aluziv, ad 
origine. La originea lumii. 

De fapt, despre caracterul arhaic/ 
protoistorie al întâmplărilor ne avertizase de la 
bun început. început care ne trimite la cunos- 
cutul illo tempore: 

Mai dinainte decât temeliile Vavilonului a să zidi 

şi Semiramis într-însul raiul spândzurat 
(cel ce din şepte ale lumii minuni unul ieste) a sădi 
şi Evfrathul între ale Asiii ape vestitul 
prin uleţe-i a-i porni, 

între crierii Leului 
şi tâmplele Vulturului 

vivor de chitele 
si holbură de socotele 

y 

ca aceasta să scorni 5 . 

însă Cantemir e un autor cult, care doar 
apelează în mod ingenios la un tipar legendar 
sau fantastic. Cu toate acestea, se poate spune 
că îl anticipează pe Eminescu, pe Creangă sau 
pe Coşbuc. Sigur, se poate susţine că la mijloc 
se află dorinţa evidentă a autorului de a stârni 

y 


5 Idem, p. 26. 


9 


confuzie şi de a oculta faptul că urma să 
istorisească evenimente reale într-un veşmânt 

y 

fabulistic. 

însă această dorinţă de a-si masca istoria 

y y 

nu se potriveşte cu descifrarea pe care el însuşi 
a indicat-o la Scară (si care urmăreşte chiar o 

V y y 

dezlegare în sens strict istoric a evenimentelor) 
şi nici cu subtitlul cărţii: Istoria ieroglifică 
(adevărată [...] de vrednicie a să crede 
scriitoriu[l], foarte pre amănunt însămnată...). 

Cineva chiar a propus că ar fi de crezut ca 
Istoria ieroglifică să fi circulat, pe vremea 
autorului, în Moldova, fără această Scară... 

Istoria lui Cantemir conţine însă tot- 

y 

deauna un subtext, pe care naraţiunea propriu- 
zisă nu îl dezvăluie şi pe care Scara nu îl 
sugerează. 

Un subtext înseamnă un alt text, cu 
semnificaţii uneori paralele faţă de curgerea 
normală a „romanului" (aşa cum a fost consi- 
derată Istoria ieroglifică). 

înseamnă o a doua istorie care se 
derulează în mod nevăzut, tainic, într-o altă 
dimensiune a cărţii. 

y 

în cazul textului pe care l-am citat mai 
sus, indiciile presărate de Cantemir trebuie 
căutate cu atenţie. 

y 

La începutul Scării, Cantemir ne spune că 
Leul reprezintă „partea moldovenească", iar 
Vulturul „partea muntenească". 


10 


însă Leul si Vulturul au si alte 

y y 

semnificaţii, pe care autorul le deosebeşte de 
primele astfel: 

Vulturul ceresc = „Dumnădzău- Părintele"; 

Leul ceresc = „Iisus Hristos, Mântuitorul 
lumii". Iar „Dumnădzău-Fiul" mai este numit şi 
Taurul ceresc. 

Sunt simbolurile biblice cunoscute 6 (le 
aminteşte şi Arghezi în Flori de mucigai 7 ): 


6 Sursa imaginii: 

http://ocawonder.com/2011/09/15/iconography-and- 
pornography-two-competing-worldviews/. 

7 A se vedea: 

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/mucigai. 

php. 


11 


Şi, deşi în începutul cărţii sale, autorul 
însuşi pare a ne orienta către o altă desluşire a 
numelor Leului şi Vulturului, aceasta nu este 
unică. 

Pentru o înţelegere pur istorică a relatării, 
ne încurcă o afirmaţie repetată a autorului: „cu 
cuvântul deodată şi porunca li să pliniia"; 
„deodată, cu cuvântul, porunca cu fapta 
pliniră"; „a marilor acestora împăraţi poruncă 
tot deodată şi dându-să şi plinindu-să". 

Această precizare nu există nici măcar în 
basme, unde se află comparaţia binecunoscută 
a deplasării ca vântul şi ca gândul (despre care 
am mai vorbit în alte situaţii si care are tot 

y y 

origine biblică). 

împlinirea însă a unei porunci fără a 
exista nicio distanţă temporală între porunca 
propriu zisă şi înfăptuirea ei este o precizare 
teologică/ dogmatică, care priveşte geneza 
lumii sau, în general, modul de a acţiona al lui 
Dumnezeu. 

Lumea a fost adusă întru existentă la 

y 

porunca lui Dumnezeu, situaţie în care 
cuvântul/ porunca Sa a coincis cu venirea întru 
fiinţă a ceea ce El a dorit să existe. 

Adunarea sau soborul vieţuitoarelor (al 
păsărilor şi al animalelor), din istoria cante- 
mireană imită acea adunare/ ovvayuyr] pri- 
mordială (Fac. 1, 9: oi)va%0fiTa)/ să fie adunate, 
LXX). 

Atunci, la începuturile lumii, s-au adunat 
apele de pe faţa pământului, la cuvântul lui 


12 


Dumnezeu, pentru ca atât pământul, cât şi 
apele să odrăslească viaţă din ele: din apă au 
ieşit păsările şi vieţuitoarele trăitoare în 
mediul acvatic, iar din pământ toate animalele 
care trăiesc pe el (cf. Fac. 1, 20-25). 

Adunarea devine astfel corelativul adu- 
cerii la viată. 

De asemenea, poate să semnifice unitatea 
primară la care Cantemir ar fi dorit să ajungă 
cele două tări româneşti: Valahia si Moldova. 

y y y 

Cele două fiind ţări creştine. 

Totodată, porunca împăraţilor nu poate fi 
ignorată, pentru că sfredeleşte urechile celor 
din văzduh şi de pe pământ şi „inima 
înspăimântată îndată simte sunetul". 

Avem de-a face cu o auzire si o simţire 

y j 

metafizice, mai presus de receptarea obişnuită. 

După acest început şi după anunţarea 
intenţiei de unitate a tuturor făpturilor - de 
sobornicitate - t apar gâlcevile şi pricinile de 
dezunire: „numele fiindu-i adunare,/ altora cu 
lucrul ieste strămutare (s. n.)* 6 . 

Adunarea se transformă, aşadar, într-o 
adevărată agoră filosofică, în care se dezbate 
intens despre acele fiinţe care au o natură 
părut hibridă, din cauza căreia nu se poate 
spune cu precizie dacă sunt animale sau 
păsări. 

Cantemir stabileşte astfel, de la bun 

y 7 

început, motivul dezbinării: echivocul ontolo- 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 44. 


13 


gic sau posibila hibridizare: „cine vreodată 
pasire dobitocită/ sau dobitoc păsărit/ au 
vădzut?" 9 . 

Devin astfel subiecte de polemică 
următoarele creaturi (din această arcă a lui 
Noe devenită Areopag): Liliacul, Vidra, Brebul 
şi Strutocamila/ Struţocămila, care „ieste 
cămila nepăsărită/ şi păşirea necămilită", adică 
„nici într-o parte deplin/ şi nici a unii firi,/ celea 
ce i să cad hirişii [firii]' AO nu are. 

Problema pe care o ridică autorul 
depăşeşte decriptarea strict istorică (şi aceea 
valabilă) : 

însă cât spre trebuinţa 
a aceştii adverinţă [încredinţări], 
precum mi să pare, 
nu pasire gramatică, 
ce jiganie filosoafa 
trebuie, 
că nu etimologhiia numelui, 
ce fiinţa lucrului 

y 

trebuie tâlcuită 
când cineva de acel lucru 
a să înştiinţa pofteşte. 

Că în numele acesta doară 
de ieste vreo ascunsă ieroglifie 
(precum la egipţiieni 
numele fiului [filului?] 


9 Idem, p. 43. 
10 Ibidem. 


însămneadză chipul împăratului), 
iar cât ieste despre etimologhie, 
fietecine o poate pricepe, 
că din struţ, pasire, 
şi din cămilă, dobitoc ieste 11 . 


Iar problema esenţială a lui Cantemir, 
care nu este etimologică sau gramatică, e aceea 
dacă se pot cuprinde două firi într-un ipohimen 
[într-o persoană]: 

„Dară aşi pofti să ştiu 

cu ce privileghie 
puteţi strica axioma 
vechilor filosofi si mathematici, 
carii dzic[:] 
(carile sint tot într-un chip 
cătră altul al triilea, 
tot într-un chip sint între sine)? 

(Căci Vidra nu puţine făclii 
topise asupra cărţilor filosofeşti). 

Şi de vreme ce eu, 
căci în prepusul dobitoacelor 
şi a păşirilor am cădzut 
precum să fiu de apă, 
cu cât dară, 
rogu-vă, 
mai vrednic ieste 


11 Idem, p. 67. 


15 


să să numască pasire 
carile fără prepus 
dobitoc ieste 
si căci să să numasca dobitoc 

y 

carile fără prepus 
pasire ieste? 

(Nici vă mieraţi 
de ale mele împleticite protases, 
căci simperazma va ieşi 
arătătoarea adevărului). 

Şi aşe doaî fire 
într-un ipohimen neputând sta, 
iată că fire ca aceasta, 
oricarea ar fi, 
nici pasire, 
nici dobitoc ar fi, 
şi căci acela mai mare dreptate 

înaintea nu a feţelor, 
ce a fatărniciii voastre ai afla? 

y 

Şi eu până într -atâta 
de la toti de la voi 

y 

m-am aşe de greu osândit?" 
L-a aceasta cu toţii întâi 

y 

să zâmbiră, 
apoi râsă, 

iară mai pre urmă cu chicote hohotiră, 
dzicând: 


i6 


„Vidra, cu neamul, şi gândul 
si cuvântul 

y 

ş-au pierdut! 
Că cine poate măcar cu mintea 
do ai firi 

într-un ipohimen cuprinde?" etc 12 . 


Două firi într-o singură persoană mintea 
omenească nu poate concepe pentru că acest 
lucru nu este posibil între fiinţele create de 
Dumnezeu. 

însă ceea ce nu este cu putinţă la oameni, 
este cu putinţă la Dumnezeu însuşi. Pentru că 
Fiul lui Dumnezeu, care este chipul Tatălui 
(precum „numele fiului/ însămneadză chipul 
împăratului"), a luat şi chipul robului, Hristos 
fiind o persoană în două firi. 

Dar acest lucru nu este posibil în ordin 
creatural, decât în „himera filosofilor' A3 , adică 
în speculaţia lor. 

Vidra se apără de acuzaţii, argumentând 
că nu este un hibrid, ci doar „în doaî stihii/ 
poci lăcui", pentru că „din fire cu oarece mai 
mult/ decât alalte dobitoace sint dăruit" 14 . 

Si susţine că Strutocămila este un 

y y y 

specimen nefiresc, pentru că ea nu are calităţi 
în plus, ci elemente specifice în minus: 


12 Idem, p. 42-43. 

13 Idem, p. 43. 
14 Ibidem. 


17 


Ca aceasta minune între voi, 
o, jigăniilor şi păşirilor, 
ieste cămila nepăsărită 
şi păşirea necămilită, 

căriia unii, 
alcătuindu-i numele, 
Strutocamilă îi dzic. 

Aceasta precum 
hinşa [din nrej Cămila sa nu ne 
penele o vădesc, 
şi iarăşi hirişă pasire 
să nu fie 
nezburarea în aer 
o pâreşte 
si vântul, 
carile nu o poate ridica 15 . 


Silit de argumente, Corbul se vede nevoit 
să susţină „deafirimea trupului" [deofirimea/ 
deofiinţa] Struţocămilei: 

Deci aşe Corbul, 
după ce multe sudori vărsă, 
până hotarul mijlocitoriu află, 
siloghizmul din protase 
într-acesta chip încuie: 
„Toată dihaniia cu doaî [două] picioare, 
cu pene şi oâtoare 
ieste pasire. 


15 Idem, p. 43-44. 


i8 


Dară tot Strutocamila 
ieste cu doaî picioare, 
cu pene şi oâtoare. 
Iată dară că tot Strutocamila 
fără nici un prepus ieste pasire". 

Iar după încheierea 
siloghismului acestuia, 
palinodiia ritoricească 
a poftori începu 
şi vatologhiia poeticească 
prin multă vreme crăngăi: 

„Pasire ieste Strutocamila, 
pasire ieste; 
si iarăşi dzic: 

y y 

pasire ieste Strutocamila, 
dihaniia aceasta, 
Strutocamila, 
ieste pasire. 
Păşirea aceasta 
si dihaniia aceasta 

y 

ieste Strutocamilă". 

Apoi iarăşile 
hotarăle loghiceşti 
în sine înturna, 
dzicând: 
„Păşirea să oaî [se ouă], 
oaâle sint a păşirii. 
Struţul să oaî, 

y 7 

oaî [ouă] are Struţul. 


19 


Iată dară că pasire 
ieste Struţul". 

y 

Apoi iarăşi ca dintâi, 
numai într-altă formă 
siloghizmul înturna: 

„Păşirea are pene, 
Strutocamila are pene. 
Iată dară 
că Strutocamila ieste pasire" 16 etc. 


Spuneam recent că fragmente poetice de 
genul acesta i-au putut oferi un model lui 
Nichita Stănescu 17 . 

De asemenea, „peştele Vidros" al lui 
Nichita ni se pare inspirat din aceste frag- 
mente ieroglifice 18 . 

De altfel, nici n-ar mai fi nevoie de a mai 
încerca să demonstrăm poezia acestui prim 
capitol hieroglific, pentru că această demon- 
straţie a facut-o deja Nichita 19 . 

Reproducem câteva mostre de poezie 
culese de Nichita din opera lui Cantemir, în 


16 Idem, p. 46. 

17 A se vedea cartea noastră: Studii literare, voi. 1, 
Teologie pentru azi, Bucureşti, 2014, p. 227-235, 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/06/29/studii- 
literare-vol-i/. 

18 A se vedea şi: 

http:/ /www.teologiepentruazi.ro/ 2009/05/25/ oificarea- 
caprelor-si-un-fragment-de-dialog-dintre-nichita-si-cantemir/. 

19 Cf. Nichita Stănescu, Cartea de recitire, Ed. Cartea 
Românească, Bucureşti, f. a., p. 11-24. 


20 


mod ilustrativ, din primele o sută de pagini ale 
cărţii, după cum zice poetul: 

Au nu tu, 
odinioară, 
prin fundul mării primblându-te 
şi spre vânarea peştelui 
şipurindu-te, 
eu din faţa apei 
te oglindiiam? 


Cuvântul slobodzit mai iute decât 
fierul împănat se duce 
şi piatra 
în fundul mării aruncată 
precum vreodată tot a mai ieşi 
tot să nădăjduieşte, 
iar cuvântul grăit, 
precum va fi cu putinţă a să dăzgrăi, 
toată nădejdea lipseşte. 


Căci mai cu credinţă ieste 
cuiva 

trupul fără vas ocheanului 
a-s crede 

y 

decât norocul până în al treilea ceas 
adeverit 
si nemutat a-si ţinea. 

y y y 


21 


Căci foamea în toate dzile 
muritor a fi ne învaţă 

y 

si ieste o boală carea 

y 

nedespărţit tovarăş 
tuturor părţilor trupului 
şi pururea 
se află de fată 

y 


O, oarba jigăniilor poftă, 
lucrul dimpotrivă nesocotind, 
că mintea si socoteala slăvii 
la aceasta să sprijineşte, 
că ea cearcă pre cela ce nu o cunoaşte, 
voroveşte cu cela ce nu o aude, 
cu acela are de-a face, 
carile nu au vădzut-o, 
după acela merge, 
carile de dânsa fuge, 
pre acela cinsteşte, carile 

puţin în samă o bagă, 
pre acela ce nu o pofteşte, 
îl pofteşte, 
celui ce nu o va [vrea] 
înainte îi iese, 
şi celui necunoscut pre samă să dă. 
Iar hirişiia [obiceiul/ firea] slăvii 
cea mai cu deadins ieste 
ca să părăsească pre cel ce o cinsteşte, 


şi cu acela să rămâie, 
carile o necinsteşte. 

Fragmentul din urmă reprezintă poetiza- 
rea de către Cantemir, pusă în evidenţă de 
Nichita, a unui text cu valoare religioasă, 
ortodoxă. Este vorba despre slava pe care 
Dumnezeu o dăruie celor care fug de slavă. 

Eminescu va sublinia următoarele cuvin- 
te, cu o linie roşie pe marginea din dreapta, 
într-un manuscris românesc în care era 
copiată traducerea cărţii Sfântului Nicodim 
Aghioritul 20 (Paza celor cinci simţuri): 

Dară, dacă voeşti a lua slava, înpinge 
[alungă] slava: iar dacă cauţi slava, vei 
cădea din slavă. 

Iar sfântul Isaac [Şirul] zice: „cel ce 
aleargă în urma cinstei, [ea] fuge de 
dinaintea lui. Şi cel ce fuge de dânsa, în 
urmă îl va goni [îl va urmări] pre el şi 
propovăduitoriu al smereniei lui să va face 
tuturor oamenilor" 21 . 

Iată că avem un text patristic, a cărui 
stilistică poetică sau poezie intrinsecă a fost 


20 A se vedea: 

http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul. 

21 Ms. rom. B. A. R. 3074 (Cărticică sfătuitoare, pentru 
păzirea celor cinci simţuri, şi a nălucirei, şi a minţii, şi a inimii), 
f. 8 4 r . 


23 


remarcată, pe rând, de Cantemir, Eminescu şi 
Nichita Stănescu! 

în orice caz, retorica acestui text seamănă 
şi cu unele pasaje din învăţăturile lui Neagoe 
Basarab, ceea ce îi îndreptăţeşte pe cei care au 
sesizat şi poezia acestei cărţi. 

Reamintim deci aprecierile lui Nichita 
despre poetul Dimitrie Cantemir: 

Poezia nu ţine de prozodie şi nici 
măcar de cuvânt. A scrie un sonet nu 
înseamnă că ai făcut o poezie. Nici rima, 
nici ritmul nu sunt altceva decât farduri. 
Poezia se foloseşte de ele, cum se 
foloseşte si de cuvinte, numai din răsfăţ si 

y y 1 y y 

din întâmplare. 

Adevărata istorie a poeziei 
româneşti e cu totul alta decât aceea care 

y 

ia în consideraţie numai volumele de 

y 

versuri. 

Primul şi cel mai mare poet român 
este Dimitrie Cantemir, deşi «cel mai 
mare» pentru poezie trebuie respins, 
expresia fiind tributară migraţiei clasa- 
mentelor în zona esteticului în care 
singura afirmaţie de valoare poate fi 
numai: este poet sau nu este. 

Adevărata istorie a poeziei româ- 
neşti trebuie să-si consemneze nu numai 

y y 

maeştrii prozodiei, ci şi marii poeţi de 
dinaintea prozodiei, căci poet este 
Sadoveanu în unduitoarele sale naturi vii, 


24 


poet este Mateiii Caragiale în aura crailor 
şi poet este Geo Bogza în Cartea Oltului, 
durabilă cât Oltul. [...] 

Istoria ieroglifică, genială şi stranie 
si unică alcătuire în limba română, este o 

y 7 

operă predestinată nu unei vieţi de 
cititor, ci mai multor vieţi puse cap la cap 
si străbătute de o conştiinţă unică. [...] 

Mirat eu însumi, aplecat asupra 
textelor, descopăr un mare înaintaş al lui 
Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, 
un mare înaintaş egal cu urmaşii săi si 

y O y y 

deci mai tulburător 22 . 

însă, apropo de Sadoveanu, unul dintre 
personajele acestor pagini, Brebul, ne face să 
ne gândim la Kesarion Breb, eroul din Creanga 
de aur. 

Onomastica eroului sadovenian are în ea 
ceva totemic (într-o formulă latino-greco- 
dacică ar însemna: regele castorilor)... iar perso- 
najul lui Cantemir pare a fi un boier loial, care 
acuză înstrăinarea Vidrei de neamul său (al 
moldovenilor), cea care, 

ca valurile ce în spinare 
[le] poartă 
cea mai multă viată 

y 

tulburată 
si neasedzată 


Nichita Stănescu, Cartea de recitire, op. cit., p. 11-13. 


a-şi petrece ş-au ales 23 . 
Cuvintele cu care Brebul lui Cantemir îsi 

y 

încheie discursul par a fi scrise de...Sadoveanu: 

„Povestea Vidrii, noi, Brebii, din 
moşii, strămoşii noştri, aşe am apucat-o, 
ase o mărturisim si ase o întărim. Iar voia 

y y y 

fie a celor mai mari" 24 . 

Mai rămânem puţin în perimetrul acestei 
discuţii, legate de aprecierea tiparului stilis- 
tico-poetic al scriiturii lui Cantemir, de către 
unii poeţi postbelici, între care l-am remarcat 
pe Nichita, prin mărturisirea lui fermă, dar un 
caz cel puţin la fel de evident de contaminare 
poetică ni se pare a fi cel al lui Emil Botta. 

Atitudinea acestor poeţi poate să nedu- 
merească, mai ales că mulţi interpreţi avizaţi ai 
Ieroglificei s-au pronunţat în favoarea ideii că 
avem de-a face cu o proză ritmată şi rimată, 
dar proză. 

De ce, atunci, această izbucnire de 
entuziasm, din partea unora, mai ales în 
perioada postbelică, după ce scriitura lui 
Cantemir a trecut aproape neremarcată până 
atunci? 

Poate că un răspuns l-ar putea constitui 
următoarele afirmaţii ale lui Nemoianu (făcute 


23 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 40. 
24 Ibidem. 


26 


într-o analiză publicată la începutul deceniului 
al optulea al secolului trecut): 

„Privim poezia pe care o practică 
Leonid Dimov 25 , Adrian Păunescu 26 , 
Mircea Ivănescu 27 , Ion Gheorghe 28 şi 
vedem în ea continuarea unui proces. [...] 
Revenită la lirismul complet, poezia 
aceasta nu mai are eveniment, ci numai 
stare de spirit. [...] Dar [...] lirismul 
rămâne aşezat pe liniile de forţă ale unui 
cadru si ale unui eveniment care nu mai 
există. [...] Totul se petrece astfel ca şi 
cum epicul ar continua să facă parte din 
substanţa acestei poezii (s. n.)" 29 . 

Nemoianu explică acest fenomen prin 
faptul că lirica românească a trecut „prin 
experienţa baladei" (a cerchiştilor) şi a rămas 
„marcată" de aceasta. Discuţia pe această temă 
nu ne interesează acum - în mod cert, 
experienţa baladescă invocată are un cuvânt de 
spus în această privinţă, dar nu reprezintă 


25 A se vedea: 

http://ro.wikipedia.org/wild/Leonid_Dimov. 

26 Idem: 

http : / / r o. wikipe dia.org/ wiki / Adrian_P%C4%83une seu . 

27 Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wild/Mircea_Iv%C4%83nescu. 

28 Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wild/Ion_Gheorghe_%28poet% 

29- 

29 Virgil Nemoianu, Calmul valorilor, Editura Dacia, 
Cluj, 1971, p. 42. 


27 


unica motivaţie pentru ceea ce constată 
criticul. 

însă această optică poetică postbelică a 
favorizat, fără îndoială, privirea în urmă, cu 
admiraţie, spre paginile Istoriei ieroglifice, a 
celor care au procedat astfel. 

Mai mult, observaţiile citate ne dau de 
gândit: dacă poezia era concepută, în epocă, 
drept epic pietrificat în stare de spirit sau ca 
stare de spirit desprinsă dintr-un epic, cu atât 
mai mult ar fi de înţeles de ce Nichita Stănescu 

y 

a apreciat fragmentele excerptate din textul 
cantemiresc ca poezie „pură". 

Părerea noastră este, totuşi, că cei care au 
socotit scriitura ieroglifică doar o proză 
ritmată şi rimată au luat prea mult în consi- 
derare curgerea istoriei. 

însă aici nu este o povestire asemenea 
celei din istoria lui Ureche sau Neculce si nici 

y 

ca în paginile Sfântului Varlaam. Acolo putem 
vorbi de fragmente de proză ritmată şi rimată. 
Aici însă, la Cantemir, istoria este mult prea 
opintită (şi nu numai din cauza sintaxei) ca să 
se mai vadă prea bine curgerea despre care 
vorbeam. 

Atunci când doreşti să ajungi mai curând 
la a rezuma povestirea şi la a o metamorfoza 
mental într-un episod din 1001 nopţi 30 sau din 
Ferma animalelor 31 , ea pare într-adevăr că este 
o fabuloasă naraţiune. 

30 A se vedea: 

http : / /r o. wikipe dia.org/ wiki / 0_mie_şi_una_de_no pţi . 

31 Idem: 


28 


în realitate, privind paginile Ieroglificei, 
mai că nu se poate vedea fluidul povestirii de 
mulţimea treptelor retorico-poetice peste care 
acesta curge în cascade. Nu putem decât să ne 
întoarcem la spusele autorului însuşi, anume 
că nu atât istoria 1-a interesat, cât deprinderea 
retoricească. 

Istoria aceasta este atât de des obturată 
de tablouri sau discursuri retorico -poematice, 
încât, în cel mai bun caz, putem vorbi despre 
grădinile suspendate ale naraţiunii. Numai că o 
naraţiune suspendată nu mai este naraţiune. 

Stendhal 32 ar fi avut serioase probleme în 
a urmări, cu oglinda lui, drumul „romanului" 
ieroglific 33 . 

Dar să ne întoarcem la polemica aprinsă 
pe care o continuă protagoniştii acestui 
theatru: Vulpea, Ciacalul, Lupul... 

Discursurile fiecărui personaj conţin 
nenumărate digresiuni - adevărate derapaje - 
de la cursul firesc al relatării - dacă există un 
asemenea firesc narativ şi dacă nu cumva 
epicul este doar o plasă, o mare ţesătură 
întinsă pentru a putea cuprinde în ea toate 

http://ro.wikipedia.org/wild/Ferma_animalelor. 

32 A se vedea: 

http : / / r o. wikipe dia.org/ wiki / Stendhal . 

33 Făcând „rezumatul subiectului", Manuela Tănăsescu 
conchidea: „nu această înşiruire de întâmplări este adevărata 
Istorie ieroglifică, înşiruire care nu-i constituie nici măcar ceea 
ce se numeşte subiectul operei literare. [...] Dar este pentru 
oricine vizibil contrastul dintre ariditatea şi banalitatea 
materialului faptic şi adevărata substanţă a cărţii", cf. Manuela 
Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică", Ed. Cartea Românească, 
Bucureşti, 1970, p. 15-16. 


29 


monologurile autorului, priveliştile sau dezba- 
terile care l-au putut interesa. Un fel de textura 
elementorum... 

Monologuri sau comentarii auctoriale pot 
fi numite în primul rând proverbele sau 
observaţiile dintre paranteze, dar tot la fel de 
bine putem considera că Dimitrie Cantemir 
foloseşte cu succes metoda avatarilor literari, 
ca mai târziu Eminescu, dintre care excepţio- 
nal este Inorogul, ceea ce nu înseamnă însă că 
nenumărate alte exemple de gândire cante- 
mir escă nu se află inserate în comunicările 
altor personaje ale cărţii. 

O astfel de intervenţie a vocii din off 
amendează jurământurile Vulpii, într-un 
fragment care pare că sintetizează câteva 
predici ale Sfântului Ioan Gură de Aur 34 : „că 
giurământurile între muritori/ pentru altă nu s- 
au scornit,/ fără numai supt numele marelui 
Dumnedzău,/ demonul mai pre lesne/ meş- 
terşugurile sale să-şi lucredze[;]/ că unde ieste 
inima curată,/ nici întâi giurământul,/ nici pre 
urmă vicleşugul/ sau călcarea giurământului/ 
încape . 

Sfântul Ioan Hrisostom e cunoscut 
pentru diatribele sale împotriva obiceiului 
vremii, practicat şi de creştini, din păcate, de 
a-şi întări cuvântul prin jurăminte. 

O altă paranteză, mult mai lungă, fie că o 
atribuim personajului (adică Vulpii, în al cărei 

34 A se vedea: 

http:/ /www.ioangura deaur.ro/. 

35 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 49. 


30 


discurs e inserată), fie autorului, este un prim 
portret fantastic al lăcomiei din această carte, 
lăcomie pe care n-o încape nici cerul, nici 
pământul, care nu ascultă nici de logică, nici 
de filosofia morală, nici de tropul îndestulării 
sau de „graiul fără chip" al măsurii, în ritorică 
sau în gramatică. 

Ea este dascălul sau mai bine zis dăscăliţa 
alchimiştilor 36 care caută „a metalilor şuvăite 
vine" sub rădăcinile munţilor: 

y 

căci lacomul şi sătul [ul] flămând ieste, 
şi lăcomiia nici în hotărâle gheometriceşti 
să opreşte, 
nici de exţentrurile 37 astrologhicesti 
să covârşeşte, 

y y 7 

nici caută materia şi forma filosofască, 
nici cunoaşte deosăbirea si alcătuirea 

y y 

loghicească, 
nici în ritorică tropul îndestulirii au ascultat, 
nici în gramatică graiul fără chip 
şi cuvântul „agiunge" au învăţat, 

ce, precum să vede, 
nu ucinică, 
ce didascală alhimistilor ieste, 
cărora nici adânc fundul mărei, 
nici nestrăbătută a pământului grosime, 


3 A se vedea: 

http://ro.wikipedia.org/wild/Alchimie . 

37 Exţentrum [excentrum] = „loc carele ieste dinafară de 
mijloc", după cum explică autorul în scara/ glosarul întocmit de 
către el. 


3i 


nici pre supt rădăcinele munţilor 
si stâncilor 

y 

a metalilor suvăite vine, 

y 7 

nici depărtarea locului, 
nici primejdiia mărsului, 
nici nevoia agiunsului 
si asesi nici iutimea si arsura focului 

y y y y y 

de la acel din fantazie născut 
şi din crieri prefăcut 
aur 

îi poate opri 38 . 


E Cantemir adversarul utilizării exagerate 
a tropilor retorici? Cei care etichetează opera 
sa drept barocă n-ar zice... 

De prisos să mai subliniem opinia sa 
defavorabilă în privinţa alchimiei, deşi copiază 
un tratat de van Helmont 39 . însă, ca si în cazul 

7 y 

operei lui Wissowatius 40 , Cantemir ştie să dis- 
cearnă... 

Ciacalul [Şacalul] îşi pregăteşte discursul 
printr-un exordiu prin care încearcă să 
prezinte raportul în care se află adevărul şi 
minciuna în această lume: 

Vidra, neam cu prepus, 


3 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 50. 

39 A se vedea: 

http :/ /en . wikipedia . org/wiki/Jan_Baptist_van_Helmont 

40 Idem: 

http://en.wikipedia.org/wiki/Andrzej_Wiszowaty. 


32 


cuvânt fără prepus [presupus/îndoială] au grăit 
şi sfat adevărat prietinesc au sfătuit 

(ce unde urechile adevărului sint astupate, 
acolea toate hrizmurile 41 să par basne). 

însa fietecarile dintre noi, 

cu cea stângă numai, 
iară nu şi cu cea dreaptă 

ureche ascultându-1, 
nu numai cât că cuvântul 
nu ş-au întărit, 
ce încă mare grămadă de ură 
asupra ş-au grămădit 

(că mare scârşnetul roatelor 
astupă voroava cărăuşilor) 

si în loc ce mulţumită 

y y 

pentru dezvălirea adevărului 
i s-ar fi cădzut, 
nu numai din ţară-şi s-au izgonit, 
ce încă şi din izvodul neamului său s-au lipsit, 
şi aceasta nu dintr-altă pricină, 
precum mi să pare, au purces, 
fară numai din vechea 
şi rânceda pizmăluire. 

Iară încăşi, oricum ar fi, atâta cunosc, 
că toate cu folos voroava Vidrii 
şi ei în stricare, 


Oracolele, profeţiile. 


33 


şi altora spre mai mare 
neascultare 
si neasedzare 

y y 

s-au făcut 

(că vântul vivorât 
sau aerul tare clătit, 
tocmit 

şi frumos viersul muzicăi alcătuit, 
de la cât de ascuţitele la audzire 

y 

urechi abătându-1, 
neaudzit îl face). 

Si iarăşi /.../ 
obiciuită ieste minciuna 
haina adevărului a fura /.../. 

Dară lin suflând 
austrul adeverintii 

y 

şi într-o parte dând 
poalele hainei adevărului, 
grozavă goliciunea minciunii 
descoperindu-să 
să arată 42 . 


Că adevărul nu se poate auzi acolo unde 
există multă zarvă din partea acelora care vor 
să bagatelizeze importanţa argumentelor drep- 
te, este un lucru pe care îl va repeta curând 
Cantemir, punându-1 de data aceasta printre 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 51. 


34 


sentinţele Lupului, în convorbirea sa cu Breh- 
nacea [Eretele] (din capitolul al II-lea al cărţii): 

în ureche de pizmă îmbumbăcată 
şi de zavistie astupată, 
nici buhnetele căldărăresti, 

y 1 

necum line cuvintele filosofesti 

y 

a răzbate pot[;] 

căci mai pre lesne s-ar audzi 
voroava [vorba] între ciocanele căldărarilor 
decât între multe gloate a varvarilor 43 . 


Dar la această discuţie vom ajunge puţin 
mai târziu. 

Cert este că adevărul nu se aude, asa cum 

7 y 

vorba cărăuşilor/ căruţaşilor nu se mai aude de 
„scârşnetul roatelor", nici „viersul muzicăi" de 
„vântul viforât". Şi mai uşor s-ar auzi cuvântul 
acolo unde căldărarii bat cu ciocanele arama, 
decât „între multe gloate a varvarilor". 

Prin varvari, Cantemir înţelege, desigur, 
pe cei care nu cunosc adevărul sau sunt 
împotriva lui, barbarie fiind orice minciună şi 
încercare de mistificare - după cum se exprimă 
şi în altă parte: „siloghismul dumisale Corbului 
în barbara alcătuit"... 44 . 

Şi, la adăpostul zarvei multe a gloatelor, 
al căror rol, întotdeauna, este acela de a astupa 


Idem, p. 87. 
Idem, p. 53. 


35 


cuvântul adevărului, „obiciuită ieste minciuna/ 
haina adevărului a fura". 

Iar acela care a îndrăznit a face cunoscut 
adevărul, „mare grămadă de ură/ asupra ş-au 
grămădit", din partea tuturor, pentru că ime- 
diat s-a arătat „rânceda pizmăluire" împotriva 
sa. 

„Dară lin suflând austrul adeverinţii", 
poate dezvălui minciuna ascunsă sub „poalele 
hainei adevărului". îmbrăcată, adică, în veş- 
mintele adevărului, în retorica şi argumentaţia 
acestuia, deşi scopul nu este ajungerea la 
adevăr, ci, dimpotrivă, deplasarea atenţiei şi 
abaterea cât mai departe de adevăr. 

Concluzia Ciacalului este că Strutocămila 

y 

„nici pre pământ, nici în văzduh,/ nici în apă şi 
nici în foc/ şi aşeşi, nici undeva loc/ de traiu a 
avea/ va putea,/ ce doară în a cincilea stihie/ 
locaş de-si va dobândi (că obicinuită ieste 

y y \ 

fortuna,/ pre cel ce multe haine pofteşte a 
cerca/ şi de cele ale sale a-l dezbrăca)" 45 . 

Şi iată cum, printr-o ironie care se vrea 
deopotrivă subtilă şi îngroşată, Struţocămila 
ajunge - cum ar zice marele poet - „chinte- 
senţă de mizerii" (Scrisoarea III). 

Urmează, după discursul acestuia, o 
secvenţă de dimensiuni mai mari (care se 
extinde la capitolul următor), demnă de Esop 
şi ai cărei protagonişti sunt Lupul şi Vulpea. 

Lupul întrerupe şirul polemicilor, pe care 
le consideră sterile, prin „cuvinte cioplite/ şi 


Idem, p. 54. 


36 


supt pilde oarecum acoperite,/ însă tocmai la 
ţenchiul [scopul] adevărului dusă şi rxeme- 
rite'* 6 . 

Lupul consideră că dezbaterile asupra 
ontologiei struţocămileşti sunt irelevante, 
fiindcă Vidra s-a exprimat asupra Struţocă- 
milei „fără vreme" 47 , iar cei care au polemizat 
cu Vidra şi au condamnat-o, au făcut aceasta 
din zavistie, „că zavistiia ieste jiganie cu multe 
capete [hidră] 48 : 

Că mai lesne ieste cineva 
o mie de ani mfântânele cătranului 
să lucredze 
şi cu cătran să nu să pice 
decât un ceas zavistnicul 
cu cela [împotriva] căruia zavistuieşte 
voroavă [discuţie] să facă 

şi cuvânt pizmos 
din gura-i sa nu-i iasă . 


Scopul sinodului, al adunării tuturor 
vieţuitoarelor din cele două monarhii nu era 

y 

acela de a discuta despre fiinţa ipohimenului [a 
individului] 50 : 


46 Ibidem. 

47 Idem, p. 56. 

48 Ibidem. 

49 Ibidem. 

50 Manuela Tănăsescu crede că, în aceste sentinţe, 
Cantemir, asemenea lui Eminescu mai târziu, „evocă arheii 
peste care timpul trece ca o apă neprimejdioasă, lăsând intact 


37 


că [în]tâmplările precum vin, aşe să şi duc, 
deasupra ipohimenului, 
nicicum 
fiinta-i stricând 51 . 

y 

Dimpotrivă, cearta e o roată care nu se 
mai opreşte, rostogolindu-se la nesfârşit şi dis- 
trugând sensul adunării: 

Şi aşe în roată gâlceava întorcându-să, 
o clătire [clătinare] nestătută 
si neobosită 

y 

între toti să va scorni. 

y 

Şi de ciia [de aici] urmadză [ca] între împăraţi 
nu numai pentru Liliiac scânteile împotrivirii 

a scântiia, 

ce încă şi pentru Fiii şi Inorog pârjolul mâniii 
şi pojarul izbândii 
a să atita. 

y y 

Care lucru, numele adunării fericite 
în porecla răzsipei nefericite 
fără greş va muta 52 . 


neschimbatul lor tipar" cf. Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria 
ieroglifică", op. cit., p. 138-139. 

Eu cred că nu e vorba numai de arhei, ci şi de orice fiinţă 
individuală, a cărei existenţă nu este afectată de agenţi 
exteriori. întâmplările pot afecta deciziile noastre, în mod 
esenţial, dar nu pot altera fiinţa în sine. 

51 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 56-57. 

52 Idem, p. 57. 


38 


Remarcăm preocuparea constantă a lui 
Cantemir pentru a evita risipa nefericită şi 
dezmembrarea adunării. 

Ca şi Budai-Deleanu, în Ţiganiada, dar cu 
aproape un secol mai devreme, Cantemir iden- 
tifică sursa tuturor relelor în dezbinarea locui- 
torilor şi în polemicile sterile. 

Sigur, e loc aici pentru multe comentarii, 
dacă intrăm în istoria propriu -zisă... 

Concluzia Ciacalului, spre exemplu, aceea 
de a o elimina pe Struţocămilă din orice 
categorie ontologică, rezervând-i doar posibili- 
tatea de a constitui sau a fi parte din al cincilea 
element, eventual - printr-o ironie cruntă, 
desigur - dovedeşte eşuarea în absurd a 
dezbaterilor. 

însă argumentele şi avertismentele 
Lupului sunt distorsionate prin „dulce otrava" 
din intervenţia Vulpii. încât mulţimile care 
ascultă luările de cuvânt, „pre lângă a Vulpei de 
cuvânt împunsătură/ toată a Lupului uitară 
învăţătură" 53 . 

Şi astfel se reiau împunsăturile între 
vorbitori. 

O pasăre care „în monarhiia păşirilor /.../ 
să cheamă Cucunos [Cuc]" ia apărarea stăpâ- 
nului său, Corbul, şi susţine superioritatea 
păsărilor asupra animalelor: 

Fi-s-ar cădzut [s-ar cădea], o, priietinilor, 
Lupul pildele sale ciobanului să le vândză 


Idem, p. 58. 


39 


şi Vulpea prisăcariului bătrân 
ciumiliturile să-şi arete. /.../ 

Până când dară, o, păşirilor, 
în glogozala 
în zădar vă îngăimaţi 
şi stătu [tu] 1 vredniciii voastre în samă nu 

băgaţi? 
Până când vor urla, 

vor lătra 
şi vor scânci jigăniile 
şi dobitoacele acestea, 
carile pururea supt umbra noastră îmblă 
si ochii noştri totdeauna 

y y 

în spinarea lor privăsc? 54 

în mod cert, până la Cantemir, dacă 
putem spune astfel, limba română nu ştia că 
are asemenea potenţe metaforice şi poetice. 

După Varlaam, Grigore Ureche, Dosoftei 
şi Miron Costin, opera lui Cantemir reprezintă 
un salt în potenţarea expresivităţii limbii noas- 
tre. 

Cu precizarea că fiecare dintre cele patru 
nume pomenite anterior a reprezentat, la 
rândul său, un salt important, în această 
dezvoltare pe care o putem totuşi numi 
uluitoare, în secolele XVII-XVIII. 

Cantemir ar fi putut foarte bine să spună, 
precum Miron Costin în explicarea intenţiei 
poemului său, că a scris această lucrare ca să 


Idem, p. 58-59. 


40 


demonstreze că şi în limba română se pot face 
multe şi complexe alcătuiri literare. 

Deşi Cantemir se plânge că materialul său 
lingvistic e insuficient, că limba română e 
brudie [necoaptă], totuşi textul său demon- 
strează că numai brudie nu era limba în care 
scria el, că aceasta era o limbă matură şi aptă 
de a oferi material pentru structuri literare 
foarte dificile, atât ca formă, cât şi ca înţeles 55 . 

Nu neglijăm, desigur, nici efortul cu totul 
remarcabil al autorului. 

Credem că scopul lui Cantemir a fost 
atins. 

Mai mult, pare că întreprinderea literară 
a lui Cantemir căuta să arate că limba română 
era „ca un fagure de miere" (Eminescu, Epi- 
gonii) care îşi aştepta mierea. Adică scriitorii şi 
textele care să aibă cuvenita complexitate şi 
profunzime. 

în opinia lui Dragoş Moldovanu: 

„Stilizarea presupune căutarea 
obstinată a virtuţilor expresive ale 
cuvântului, în vederea integrării sale pe 
baza similitudinilor si a diferentelor: 

y y 

niciun alt scriitor, până la Eminescu, nu a 
sondat atât de profund ca Dimitrie 


55 „Lamentaţia asupra necizelatei limbi, ca şi la Ion 
Budai-Deleanu, apare ca o simplă afectare", afirmă Elvira 
Sorohan, Cantemir în cartea ieroglifelor, Ed. Minerva, Bucu- 
reşti, 1978, p. 95. 


4i 


Cantemir potenţialul artistic al limbii 
romane 5 . 

Cred, totuşi, că n-ar trebui să-1 uităm nici 
pe Dosoftei şi nici Biblia de la Bucureşti. 

în luările de cuvânt care urmează, 
Cantemir face - prin intermediul personajelor 
sale, desigur -, de mai multe ori, elogiul 
studiului şi al înţelepciunii şi denigrează 
prostia. 

Mai mult, pentru a dovedi că instrucţia 
este a celui iubitor de înţelepciune şi nu 
neapărat a celor din clasele superioare 
(meritocraţia funcţiona la acea vreme 57 , în 
Ţările Române, după cum şi autorul nostru 
precizează în altă parte, poate chiar mai bine 
decât în zilele noastre), Cantemir pune o 
retorică fără cusur pe seama unor personaje 
provenite din clasele de jos: jigăniuţa cu vorba 
în „chip smerit" dar cu „subţire [subtil] meşter- 
şug" şi, respectiv: „unul dintre gloate/ (din 
ceata dobitoacelor poate)". 

în discursul acestora, autorul inserează, 
la tot pasul, paranteze poetico-filosofice, care 
pot alcătui, aşezate împreună, un adevărat 
elogiu adus învăţăturii şi înţelepciunii, în 
tradiţia învăţăturilor lui Neagoe Basarab: 


5 Dragoş Moldovanu, Dimitrie Cantemir: între Orient şi 
Occident. Studiu de stilistică comparată, Editura Fundaţiei 
Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 76. 

57 A se vedea: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/07/04/elitele- 
culturale-in-secolul-xvii/. 


42 


Că vredniciia sufletului 
nu de pe frâmseţea trupului 

să măsură. 
Căci nebunul la chip frumos 
şi trupului grea pedeapsă 
si numele la mare ocară 

y 

s-au scos. 

y 

Iară înţeleptul grozav şi ghibos 58 

nici au gândit vreodată, 
nici au făcut lucru fără folos 59 . /.../ 

(că sfatul [pe] carile [îl] poate da 

săracul învăţat şi înţelept 
toţi împăraţii nebuni şi neispitiţi 60 
nu-1 pot nemeri). 

(Că ştiinţa înţelepciunii 
nu în scaunele trufaşe si înalte, 

y y ' 

ce în capetele plecate 
si învăţate 

y y 

lăcuieşte) 61 /.../ 


5 Această asociere între defectele trupeşti şi însuşirile 
sufleteşti va fi ilustrată, în literatura apuseană, mai mult în 
epoca romantică. 

59 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 6i. 

60 A fi neispitit, în gândirea ortodoxă, echivalează cu a fi 
neîncercat/ fără experienţă capabilă să te conducă la 
înţelepciune. „Căci experienţa şi ispita lucrului/ mai adevărată 
poate fi decât toată socoteala [raţiunea, speculaţia] minţii,/ şi 
argumenturile arătării de faţă/ mai tari sint/ decât toate 
chitelele [calculele]", cf. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, 
ed. cit., p. 53. 

61 Idem, p. 62. 


43 


Celor ce multe lumânări 
în citeala cărţilor topesc, 
ochii trupului 
la videre să tâmpăsc. 

Iară celora ce niciodată 

pe slove au căutat, 
măcar că viderea ochilor 
mai ascuţită ş-au păzit, 
însă neştiinţa 

y y 

în întunericul si în tartarul necunostintii 

y y y 

i-au vârât. /.../ 

(că sufletul înţelept 
pre cât gura cuvinte rele a nu grăi, 
pre atâta şi urechile 
voroave fără folos [pentru] a nu audzi 
îşi opreşte). /.../ 
(că tot capul şi sfârşitul filosofiii 
ieste cineva pre sine ce ieste 
a să cunoaşte) 62 . /.../ 

în capul pedepsit [învăţat] 
si cu multe nevoi domirit 

y 

crierii cei mulţi sălăşluiesc 63 . 

y y 


Este o filosofie morală (chiar ortodoxă), 
notată, în cheie ritmic-muzicală, pe portativul 
retoricii 64 . 


Idem, p. 64. 
Idem, p. 65. 


44 


Ne întrebăm dacă nu cumva autorul s-a 
gândit la un demers asemănător ca scop celui 
întreprins de Dosoftei, prin versificarea psal- 
milor. 

în mod cert, obiectivul lui Cantemir nu 
era în primul rând consemnarea unei istorii, 
deşi nici această intenţie nu este neglijabilă, ci 
telosul principal era unul educativ. 

Ca şi Dosoftei, Cantemir se îngrijeşte, de 
fapt, de formă/ stil numai pentru. ..a privilegia 
mesajul. 

Asemenea, Ioan Budai-Deleanu va scrie 
epopeea sa pentru „a introduce un gust nou de 
poesie românească" 65 , fără a lăsa deoparte 
intenţia educaţiei pe multiple planuri. 

Cantemir urmărea atât cultivarea unui 
nou gust literar, cât şi educarea în spirit reli- 
gios şi moral. 

Registrul stilistico-poetic foloseşte acestor 
autori pentru scopuri extraliterare . Ar fi însă 
absurd să li se pretindă ca să fi slujit artei 
pentru artă. 

Revenind la text, stultiţia (în general, 
respectiv a Struţocămilei, în particular) este 
amendată fără cruţare: 

y 


4 „Istoria ieroglifică este o vastă partitură", susţinea 
Manuela Tănăsescu, în Despre „Istoria ieroglifică", op. cit., p. 
183. 

65 Ioan Budai Deleanu, Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor. 
Poemation eroi comico-satiric alcătuit în doaosprăzece cântece, 
ediţie îngrijită de Florea Fugariu, repere istorico-literare de 
Andrei Rusu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985, p. 9. 


45 


în locul crierilor, 
vântul sau aierul clătit întră 
şi [şi] lăcaş vecinie în căpăţină-i îşi afla /.../ 

si ase din vântul strâns, 

y y 7 

vânt sloboade 
(că cineva ce nu are, 
a da nu poate) 66 . 


Filosofia lui Cantemir este însă foarte 
uşor de identificat în fragmentele următoare, 
unde mulţimea, cu „mintea spre înţelegere 
gătată/ [care] mai tare pătrunde cuvântul 
adevărului/ decât prin moale grosimea tru- 
pului/ ascuţită simceaoa [lama] fierului", în- 
treabă: 

Dară cine între noi poate fi 
acela carii e mai mult 
sufletul în filosofie să-şi fie crescut 
şi după pravile el trupul să-şi fie scădzut? 

(Că cu anevoie ieste cineva 

trupul în toate pre larg 
si de saţiu să-si hrănească 

y y y 

şi sufletul de poftele trupeşti 
nebetejit să-şi păzască), 

(că precum în hrana slobodă 
trupul să îngroaşă 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 63. 


4 6 


şi să îngraşă, 
aşe de post trupul vitionindu-să [slăbind], 
sufletul să supţie [se subţiază de patimi] 
şi să învârtoaşă [se întăreşte în virtute]) 

(căci foamea la trup moarte firească, 
iară la suflet viaţă cerească 
aduce) 67 . 


Suntem în faţa unui fragment care ne 
aduce aminte de Divanul si de inflexibilitatea 

y 

înţeleptului în faţa tentaţiilor lumii. 

Filosofia lui Cantemir nu s-a modificat, în 
scurta vreme care a trecut de la publicarea 
Divanului, şi, de altfel, nici nu credem că va 
ajunge vreodată să se modifice, până la 
sfârşitul vieţii autorului. 

y y 

Un alt pasaj dintr-o nouă intervenţie a 
Vulpii face diferenţa între logică sau filosofia 
dialectică, după cum o numeşte Cantemir, şi 
filosofia adevărată sau acea înţelepciune care 
cunoaşte fiinţa lucrului, iar omului îi aduce 
cunoaşterea de sine (un principiu socratic în 
filosofie, dar care, neenunţat ca atare, este 
totuşi implicit în Scriptură şi reprezintă, 
totodată, un principiu ascetic esenţial): 

Firea ase de întelepteste 

y y r y y 

pre la toţi darurile sale ş-au îndămânat, 
cât pre unii în cuvânt, 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 68. 


47 


iară pre alţii în lucru, 

pre unii în poruncă, 
iară pre alţii în ascultare, 

pre unii în stăpânire, 
iară pre alţii în supunere 

vrednici, putincioşi 
si suferitori i-au arătat . 

y 

Aşijderea, unii în gramatică, 
iară alţii în poetică, 

unii în loghică, 
iară alţii în ritorică, 
unii în cea ithică [etică/morală], 
iară alţii în cea fizică 

y 

filosofie 
mai isteţi, 

y 7 

si unii într-ună, 

y ' 

iară alţii într-altă învăţătură 

y y 

si mestersug mai vestiţi 
si mai fericiţi, 

y y 7 

după a firii orânduială au ieşit 

(că [ceea] ce unul Dumnedzău dăruieşte, 
si orânduieste, 
toată lumea nici a lua, 
nici a clăti [clătina] poate). 

De care lucru umilita mea prostime 
(poate fi din năstavul firii 
spre aceasta orânduită) 
mai mult în cele cinci glasuri a lui Porfirie 


Probabil o parafrază la I Cor. 12, 4-12. 


4 8 


şi dzece categorii a lui Aristotel 
zăbăvindu-să, 
cu cheia meşterşugului meşterşugurilor 
(căci loghicăi acest titlu a-i da 
m-am obiciuit) 
uşile a deschide 

y y 

si lăcătile a descuia 

y y 

pociu; 

iar mai înluntrurile cămărilor firii 
nici a întră 
si mai nici a căuta 

y 

pociu 
(că împărăţiia firii, 
precum are domni, senatori, 

deregători şi orânduitori, 
aşe are şi plugari, şi morari, 
şi portari, şi chelari). 

De care lucru socotesc, 
precum am şi mai dzis, 
că nu dialectic, 
ce filosof la aceasta slujbă 
trebuieşte, 
că a dialectecului socoteală ieste 
numai forma siloghizmului să fie, 

după canoanele loghicăi, 
fie-i macară materiia pentru carea 
siloghizmul face şi necunoscută. 
De care lucru si eu mai mult fiinţa socotelii 

y y 

sau a chitelii 
decât a lucrului 


49 


pociu cunoaşte 9 . 


Deosebirile cu care operează Cantemir 
sunt evidente. 

Discursul acesta al Vulpii (şi disculparea 
ei) urmează întrebării care căuta să identifice 
pe înţeleptul care „sufletul în filosofie să-şi fie 
crescut/ şi după pravile[\e ortodoxe, după 
rânduiala postului] el trupul să-şi fie scădzut", 
după cum am văzut mai devreme. 

„Cu cheia meşterşugului meşterşugurilor", 
printr-un simplu siloghizm, putem observa şi 
noi că sufletul filosof care „să subţie" prin post 
ca să ajungă la „viaţă cerească" este cel care are 
acces în „înluntrurile cămărilor firii", fiind mai 
presus de categoriile lui Aristotel 70 şi de 
socotelile neoplatonice ale lui Porfirie 71 . 

Cantemir utilizează o sintagmă, „împă- 
răţia firii", pe care o vom mai întâlni în... poezia 
lui Goga: „Iar tu mă chemi, împărăţie-a firii, I 
Tu-nlăcrimată 72 , sfântă dimineaţă!" (Lăcaş 
străbun). 

într-un alt poem (Dimineaţa), se 
deschide poarta edenică a codrilor pentru a 


69 Idem, p. 69. 

70 A se vedea: 

http : / /r o. wikipe dia.org/ wiki / Aristotel . 

71 Idem: 

http : / / en . wikipedia . org/wiki/Porphyry_(philosopher ) . 

72 „înlăcrimată" e o metaforă revelatorie (se referă la 
calitatea luminii matinale) şi nu o sugestie patetică, aşa cum 
pare. Dincolo de orice alte considerente, există o poezie a 
naturii la Goga care poate să facă faţă unei analize pretenţioase. 


50 


intra împăratul măririi (cf. Ps. 23, 7-10), ca să 
aline durerile firii: „Deschideţi larg poarta, 
cărunţilor brazi,/ Să vie-mpăratul măririi 
[Hristos, împăratul slavei],/ Să mângâie jalea 
nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii...". 

înaintea lui, Eminescu utilizase o altă 
metaforă sintetică (presupunând o întreagă 
perspectivă cosmică), „farmecele firii" 73 sau 
„farmecele milei" („Şi el îmi dete ochii să văd 
lumina zilei,/ Şi inima-mi împlut-au cu 
farmecele milei,/ în vuietul de vânturi auzit-am 
a lui mers"... - Rugăciunea unui dac), pe care 
Goga o „rescrie" în poezia sa: „legea farmecelor 
firii" (Rugăciune), „curatul chip al farmecelor 
firii" (Cântăreţilor de la oraş). 

„Canoanele loghicăi" nu pot pătrunde şi 
compartimenta „înluntrurile cămărilor firii", a 
căror cunoaştere tine de revelaţie si nu de 

y y y y 

observaţie. Si anume de revelaţia în inima 

y y y 

omului din partea Aceluia care dăruieşte şi 
lumina zilei, şi lumina farmecelor milei. 

In acest moment nu îmi e cunoscut, cu 
precizie, care este traiectul tradiţional pe filiera 
căruia a fost moştenit conceptul de împărăţie a 
firii. ^ 

înluntrurile cămărilor firii scapă, în orice 
caz, categoriilor lui Aristotel. 

Tradiţia creştin-ortodoxă vorbeşte despre 
cămările Raiului (cf. In. 14, 2) şi, respectiv, ale 
Iadului 74 . 

73 E drept că Eminescu se referă mai mult la farmecele 
firii feminine, în contexte negative. 

74 A se vedea: 


5i 


O întipărire imagologică a acestei realităţi 
se poate observa în arca pe care Dumnezeu i-a 
poruncit Sfântului Noe să o construiască (şi pe 
care Sfântul Efrem Şirul o consideră icoană a 
Raiului, în mod aparte): „să faci într-însa trei 
rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus" (Fac. 6, 
16, Biblia 1988). 

In LXX: „iToiriGeic [...] Kaxâyam 5LWpo(|)a kcu 
TpLcopocj)a TroirjoEiQ ai)xr\v/ vei face arca [...] [cu 
cămări] dedesubt, [şi] cu două şi trei etaje o 
vei face pe ea" 75 . 

în VUL: „cenacula et tristega facies in ea/ 
cămări şi trei etaje/ nivele vei face în ea". 

în această împărăţie a firii, Cantemir nu 
vede numai cămări a căror adâncime e im- 
penetrabilă pentru „raţiunea suficientă", ci şi o 
întreagă ierarhie pe care o şi indică prin 
analogie: „precum are domni, senatori,/ dere- 
gători şi orânduitori,/ ase are şi plugari, şi 
morari,/ şi portari, şichelari". 

Aşadar, autorul separă filosofia care 
priveşte fiinţa lucrului de cunoaşterea dialec- 
tică/ logică, pe care o consideră insuficientă, şi 
care are în vedere doar fiinţa socotelii (raţiona- 
litatea discursivă/ dialectică). 

Pravilele filosofiei pe care o cinsteşte 
Cantemir presupun postul, adică asceza, fiind 
aşadar principiile învăţăturii ortodoxe. Iar 


http://www.teologiepentruazi.ro/2014/04/18/din- 
poezia-triodului-3/. 

75 Conform traducerii Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. A 
se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/20u/09/11/facerea- 
cap-6/. 


52 


filosofici aceasta înseamnă introducere în 
„înluntrurile cămărilor firii", prin cunoaşterea 
fiinţei lucrului, adică a sensului său în univers, 
a scopului sau a rolului cu care a fost creat de 
Dumnezeu. 

A cunoaşte împărăţia firii, cu tot cu 
lăuntrul cămărilor ei, înseamnă a cunoaşte 
biblia cosmică, raţionalitatea universului zidit 
de Dumnezeu spre a fi interlocutor al omului 
- o temă tradiţională în literatura bizantină si 

y y 

românească -, despre care am mai vorbit cu 
alte ocazii, inclusiv în legătură cu Istoria iero- 
glifică 76 . 

Iar a sti să citeşti biblia cosmică înseamnă 

y j 

a a fi luminat de Dumnezeu ca să înţelegi se- 
mantica universală. 

Chiar înaintea lui Nichita Stănescu, 
Manuela Tănăsescu avertizase însă că „Dimi- 
trie Cantemir este un mare poet" 77 , dar fără să 
fi purces la exerciţiul propriu -zis de a aşeza 
textul în versuri, ca Nichita, ulterior. însă ea a 
susţinut că: 

y 

„Zeci de pagini din Istoria ieroglifică 
sunt adevărate poeme de mare rafina- 
ment şi subtilitate, care trebuie citite ca 


7 A se vedea cartea noastră: Epilog la lumea veche, I. 1, 
ediţia a doua, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2014, p. 382-392, 
http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/11/epilog-la-lumea- 
veche-i-i-editia-a-doua/. 

77 Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică", op. 
cit., p. 193. 


53 


atare, pentru frumuseţea lor intrinsecă şi 
nu pentru rolul în desfăşurarea acţiu- 

••"78 

nu ' . 

în opinia sa, cu care suntem de acord, 

„filosofia [...] este chiar tonalitatea 
de bază, liantul care încheagă părţile în- 
tregului (s. n.)" 79 . 

Exegeta face această afirmaţie după ce 
comparase Istoria lui Cantemir „cu o întinsă 
broderie", considerând că „atenţie nesfârşită a 
dat însă autorul firului care ţese arabescuri şi 
chipuri fantastice" 80 . 

Comparaţia sa ne aduce aminte de 
viziunile lui Dosoftei, din Psaltirea în versuri, 
pentru care Biserica are „veşmânt de mătasă" 
(Ps. 73, 14), curţi de mătase („la Domnul în casă 
[biserică],/ în curţăle cele de mătasă" - Ps. 133, 
5-6) şi „aur cu ozoară 81 " (Ps. 73, 20). 

Ozoare avea Cantemir şi în tradiţia 
moldovenească arhitectonică, putând să le 
admire la Dragomirna 82 sau la Trei Ierarhi 83 : 


7 Idem, p. 192. 

79 Idem, p. 129. 

80 Idem, p. 128-129. 

81 Ozor = motiv de broderii. 

82 Sursa imaginii: http://www.cotidianul.ro/maica- 
stareta-stavrofora-macrina-saucinitanu-suntem-exact- 
oamenii-vremurilor-de-acum-244423/. 

83 Sursele fotografiilor: 

http:/ /amfostacolo.ro/romania- 
pareri,i5/iasi,423,ii92/descopera-iasul-si- 


54 


împrejurimile, 5091/impresii-sejur-si-fotografii- 

va cânta 27724 . htm . 

Şi : http : / / ziarullumina.ro/reportaj / manastirea-sfintii- 
trei-ierarhi-sarbatoare . 


55 


Si tot Manuela Tănăsescu vede în 

y 

Cantemir, în anumite pasaje ale cărţii despre 
care discutăm, „un elegiac în tradiţia stabilită 
la noi de un Miron Costin" 84 , observaţie la care 

7 y 

subscriem. 

Cantemir avea o tradiţie stilistică si 

j y 

literară în care scria. 

Dragoş Moldovanu a căutat (şi a reuşit) 
să demonstreze existenta acestei tradiţii culte, 

y y 7 

în dezvoltarea sa organică^ 5 , recunoscută de el 
în stilul savant al cronicarilor 86 . Desi el nu 

y 

vede în proza ritmată şi rimată o tradiţie 

84 Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică", op. 
cit., p. 138. 

85 Cf. Dragoş Moldovanu, Dimitrie Cantemir. între 
Orient şi Occident, op. cit., p. 101-102. 

86 A se vedea Idem, p. 101-156. 


56 


românească, cu rădăcini la Coresi, Moxa şi 
Varlaam (cum au propus alţii), ci o creaţie pe 
teren românesc (având însă, în opinia sa, alte 
modele, în Bizanţ şi în Occident) a scriitorilor 
de la confluenta secolelor XVII -XVIII: 

y 

„Există deci, în cultura românească 
din jurul anului 1700, o orientare prefe- 
renţială a scriitorilor spre proza poetică 
(ritmată şi rimată), care se constată la 
personalităţi de formaţie diferită (Dimi- 
trie Cantemir, Teodosie Veştemeanul [pe 
care, în urma sesizărilor lui N. A. Ursu, îl 
consideră autorul Istoriei Tării Romă- 

y 

nesti, atribuită de alţii lui Constantin 

y 7 y 

Cantacuzino] 87 , Antim Ivireanul)" 88 . 

La Sfântul Antim Ivireanul, spre exemplu, 

„străbătută de un puternic fior liric, 
predica mitropolitului include adesea 
fragmente ritmate, de dimensiuni varia- 
bile, care angajează uneori pasaje în- 
tregi" 89 . 

87 însă Teodosie Veştemeanu a fost mitropolitul care i-a 
precedat lui Antim pe tronul mitropolitan al Ungrovlahiei şi 
care a lăsat prin testament ca Antim să îi urmeze în scaun. Dacă 
opinia lui N. A. Ursu şi D. Moldovanu ar fi adevărată, în 
legătură cu Teodosie - considerat de obicei un mitropolit şters 
-, atunci cu atât mai mult se explică iubirea şi înţelegerea sa 
faţă de Antim, precum şi ataşamentul acestuia faţă de Teo- 
dosie. 

88 Dragoş Moldovanu, Dimitrie Cantemir. între Orient şi 
Occident, op. cit., p. 95. 

89 Idem, p. 94. 


57 


Fără ca cei doi mari scriitori, Antim şi 
Cantemir, să se fi influenţat reciproc... 90 . 

Despre calitatea poetică a scrisului anti- 
mian, ca şi despre apropierile care se pot face 
de opera lui Cantemir, şi nu numai sub raport 
stilistic, am vorbit şi noi adesea, atât în teza 
noastră doctorală, cât si în alte articole si cărţi. 

y y y y 

Ceea ce îi uneşte nu este numai „orienta- 
rea preferenţială a scriitorilor spre proza 
poetică", generată de un „spirit baroc" al 
epocii, ci şi o anumită filosofie, specifică uni- 
versului ortodox. 

Mai mult, am arătat şi continuăm să 
susţinem că, între operele celor doi, anumite 
coincidenţe de viziune literară şi filosofică pot 
părea izbitoare. Iar modelul, atât stilistic, cât şi 
filosofic, nu se afla „în predicile lui Ilie Miniat, 
realizate în maniera lui Segneri", pe care 
Antim se poate să le fi cunoscut şi „pe care 
[Cantemir] le ascultase cu încântare la Con- 
stantinopol" 91 . 

Scriitorii noştri au şi alte repere, în 
perimetrul lumii ortodoxe, mai vechi şi mai 
noi. 

Revenim la firul istoriei cantemirene. 
Vulpea, „de sula zavistiii împunsă" 92 , încearcă 

90 Mai mult, în epocă, „nu numai stilul cronicarilor sau 
al marilor prelaţi de formaţie savantă, dar şi cel din cancelariile 
domneşti şi chiar din scrisorile particulare reflectă predilecţia 
pentru o topică inversivă consecventă, care devine efectiv o 
marcă a exprimării culte", cf. Idem, p. 142. 

91 Idem, p. 95. 

92 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 70. 


5» 


să îl propună pe Lup ca fiind acel filosof care să 
corespundă profilului indicat mai sus şi pe 
care toată adunarea îl aştepta pentru a le putea 
dezlega enigma Struţocămilei. 

în urma refuzului acestuia de a -si asuma 
sarcina propusă, Vulpea se preschimbă din 
retor în narator, relatând două poveşti 
pilduitoare din faptele Lupului, care pot fi 
socotite fabule în fabulă - şi cărora cititorul, ca 
un lector in fabula 93 ce se află, trebuie să le 
decripteze sensul - sau chiar.. .balade. 

Spuneam, de curând 94 (şi reamintesc), că 
Ecaterina Ţarălungă a sesizat „procesul de 
folosire a folclorului ca suprafaţă de contact cu 
mentalitatea populară" şi „felul cum modelează 
Cantemir limba şi stilul popular, prin [...] 
acţiunea asupra structurilor de suprafaţă şi de 
adâncime", ajungând să extragă o concluzie 
importantă: 

„Faptul că ideea însăşi de bocet, 
blestem, oraţie, parabolă este atacată, 
substituindu-i-se alte sensuri decât cele 
uzuale [populare], vădeşte intenţia de a 
modifica mai mult decât mijloacele de 
expresie, adică limba şi stilul: vădeşte 
dorinţa de a influenta mentalitatea însăşi 


93 A se vedea: 

http : / /it . wikipe dia . org/ wiki / Le ctor_in_fabula . 

94 Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş, Studii literare, 
op. cit., p. 188-189. 


59 


a poporului, care le permisese până atunci 
să funcţioneze în anumite tipare" 95 . 

A cunoaşte intenţia lui Cantemir ne poate 
lămuri în privinţa apelului la creaţia populară a 
autorului nostru. 

Dragoş Moldovanu, care este un adversar 
(şi nu fără temei) al teoriei influenţelor 
populare/ folclorice în cazul plângerii Hame- 
leonului şi al eleghiei Inorogului (vom ajunge 
mai târziu la ele), are, în această situaţie, o 
opinie mai nuanţată: 


„într-adevăr, există aici câteva 
povestiri ale Vulpii care se deosebesc 
structural faţă de stilul de ansamblu al 
romanului [...]. 

Acest stil [al pildelor pe care le oferă 
Vulpea] nu este curat popular, cum l-au 
considerat mulţi, ci include un anumit 
procent de stilizare - cum a observat cu 
fineţe Manuela Tănăsescu - care ne 
permite să putem vorbi la fel de bine de 
un stil savant diluat. 

Vom numi această reapariţie 
calitativ diferită a structurilor stilistice 
populare într-un studiu avansat al 


95 Ecaterina Ţarălungă, Dimitrie Cantemir. Contribuţii 
documentare la un portret, Ed. Minerva, Bucureşti, 1989, p. 251- 
253. Sublinierile ne aparţin. 


organizării formale emergenţă stilisti- 
ca y . 

Avem doi exegeţi care susţin, unul 
intenţia de diluare a stilului savant, iar celălalt 
dorinţa de a influenţa mentalitatea populară. 

Acest fapt ne poate vorbi despre 
elaborarea Istoriei ieroglifice cu scopul de a o 
publica şi de a educa prin ea gustul literar (şi 
poate chiar despre dorinţa de a fundamenta 
literele româneşti, în sensul propriu al cuvân- 
tului, deşi această ipoteză este de discutat). 

Publicarea nu s-a petrecut, dar nu este 
exclus ca autorul să-şi fi dorit acest lucru, 
aşteptând însă timpul potrivit. Care, din 
păcate, nu a mai venit. 

însă conştiinţa auctorială este lesne de 
recunoscut. 

Mai înainte de a se derula cele două 
episoade baladeşti, Cantemir introduce în 
captatio benevolentiae a Vulpii o lungă 
paranteză, în care face un neasemuit elogiu 
scriitorului sau cronicarului, celui care nu lasă 
a se pierde lucrurile în negura uitării (o laudă 
în acelaşi sens adusese şi Miron Costin, în 
prefaţa cărţii sale, De neamul moldovenilor, 
care vede un model principial în Scripturi şi în 


96 Dragoş Moldovanu, Dimitrie Cantemir. între Orient şi 
Occident, op. cit., p. 150-151. Sublinierile ne aparţin, de aseme- 
nea. 


6i 


istoria Sfântului Moise, cel ce a scris 
„letopiseţul de zidirea lumii" 97 ): 

căci istoricul adevărat - adecă 

carile istoriia adevărat 
precum s-au avut istoriseşte - 
lauda împreună cu făcătoriul împarţeşte, 

căci cela au ostenit lucrul a săvârşi, 
iară cesta au nevoit în veci a să pomeni. 

Şi încă mai mult pre scriitorii 
decât pre făcătorii 
minunelor 
fericiţi si lăudaţi a numi 

y y y 

voiu îndrăzni. 

Căci după armele şi faptele iroilor, 
condeiele istoricilor, 
de nu s-ar fi pre alb clătit, 
încă de demult si lauda numelui lor 

y 

deodată cu oasele 
ţărna o ar fi acoperit. 

Si ase, aceia au fost 
a lucrurilor făcători, 
împreună şi muritori, 
iară cestea numelui au fost înoitori 

y 

si în veci stăruitori 98 . 

y 


97 Cf. Miron Costin, Opere, ediţie critică de P. P. 
Panaitescu, ESP LA, 1958, p. 241-242. 

98 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 74. 


62 


Straniu lucru este, însă, acela că Dimitrie 
Cantemir nu inserează acest elogiu la 
începutul cărţii sale - cum făcuse Miron 
Costin - dacă Istoria ieroglifică este cu 
adevărat o. ..istorie, care urmăreşte în mod 
fundamental să salveze de la uitare o serie de 
evenimente pe care autorul le cunoaşte. 

Şi mai straniu e că această laudă 
prefaţează două istorisiri ale Vulpii care sunt 
pure fabulaţii. 

însă filosofia lui Cantemir e cu adevărat 
astfel întreţesută încât să apară ca un fundal 
între întâmplări care par că formează prim- 
planul cărţii. în realitate, istoria e doar un 
pretext pentru dezvoltările reflexive numeroase 
ale autorului. 

începuturile celor două relatări ale Vulpii 
sunt de basm (basm în versuri) sau de 
povestire populară: 

Odânăoară era un om sărac, 
carile într-o păduriţă, 
supt o colibiţă 
era lăcuitoriu. 

Acesta, mai mult de dzece găini, 
2 cucoşi, doi miei şi un dulău, 
altăceva după sufletul său 
nu avea. 


63 


Deci dulăul atâta era 
de bun păzitoriu 
şi atâta de tare în giur împregiurul 
casii străjuitoriu, 
cât nici frundză de vânt să să clătească 
şi el asupra sunetului să nu năvrăpască 9 
cu putinţă nu era 

(că mai bunu-i şi mai de nedejde ieste 
dulăul deşteptat 
decât străjeriul însomnorat 
sau cu vinul îngropat). 

Dulăul ase 

y 

pre dinaintea casii pururea să afla, 
iară găinele în podul colibii să culca, 
mieii noaptea dinaintea uşii în tindiţă, 
iară omul ostenit 
si obosit, 

y y 

dacă viniia 
de la lucru, în colibită 

7 y 

spre odihnă să aşedza 100 . 


Iară Vulpea iarăşi 
apucă a mai dzice: 
„Ce de aceasta vă minunaţi, 
o, iubiţilor miei fraţi? 

' y y 

Căci eu şi altă înţelepciune 


Să nu se năpustească. 

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 74. 


6 4 


în capul Lupului am vădzut, 
pre carea, dacă o voi povesti, 
precum pre aceasta cu multul covârşeşte, 
singuri o viţi mărturisi. 

Si macara că istoriia 

y 

în chip de basnă s-ar părea 
si de abiia 

y 

să o poată cineva 
crede 

până cu ochii nu o ar videa, 
însă atâta cinstea 
coadii mele nebetejită 
cereştii să o păzască, 
precum că ce cu ochii am privit, 
aceia cu gura vă povestesc. 

Odânăoară era un boier 
carile avea câtăva herghelie de iepe. 

Avea la iepe şi un hergheligiu, 
carile pre cât era de bun păzitoriu, 
pre atâta era la vin tare băutoriu. 

în[tre] iepe era şi un armăsariu prea frumos, 
carile cu cât era la chip de iscusit, 
încă mai mult era 
cu vitejeşti duhuri împodobit. 


Căci atâta de tare nu numai al său, 
ce si a celorlalţi armăsari cârduri 

y y 

păziia, 


65 


cât hergheligiul din toate vredniciile 
numai cu betiia îl întrecea 

y 

(că mai vrednic 
să poate numi un dobitoc 
carile slujbele firii sale păzeşte 
decât un om carile 
cele pre mână-i credzute 
cum să cade nu le otcârmuieşte) 101 . 


îl auzim parcă, în anticipaţie, pe Creangă, 
cel din basme, sau pe Sadoveanu, cel din 
Hanul Ancutei 102 . 

y 

însă îndrăzneala sintactico-stilistică a lui 
Cantemir este mai mare decât a tuturor 
scriitorilor în limba română de până atunci. Iar 
metamorfozele limbajului îl apropie indubitabil 
de marii poeţi moderni de mai târziu. 

Cred însă, că mai degrabă am putea vorbi 
de filosofie poetizată (sintagma lui Negoiţescu) 
în cazul lui Cantemir decât în cel al lui 
Eminescu. Chiar dacă, de multe ori, e vorba de 
o filosofie morală sau de filosofie în sens 
etimologic, ca iubire de înţelepciune. 

Şi în cazul celor două povestiri, despre 
care discutăm, avem parabole cu scop etic, în 
care omul este moralizat pentru că nu 
urmăreşte „slujbele firii sale". în această 
situaţie, chiar şi un animal care se comportă în 

101 Idem, p. 78. 

102 A se vedea: 

http : / /r o. wikipe dia.org/ wiki / Hanu-Ancuţei . 


66 


acord cu firea sa este mai vrednic decât omul. 
Aşa cum este cazul câinelui şi, respectiv, al 
calului/ armăsarului din parabolele cantemi- 
rene. 

Pentru că, deşi Vulpea declară că scopul 
relatărilor este de a demonstra înţelepciunea 
Lupului, adică a unuia dintre personajele 
cărţii, s-ar părea totuşi că scopul scriitorului 
însuşi vizează o altă morală decât intenţia 

y y 

declarată a personajului narator, şi care este 
una generală şi nu are o neapărată legătură cu 
faptele istorice. 

Introducerea episoadelor finale este peste 
poate de poetică: 

Iară când făcliia cea de aur 
în sfeşnicul de diiamant 
si lumina cea de obşte 

y y 

în casele si mesele tuturor 

y 

să pune, 
Lupul şi altă soţie îşi cercă 
şi pre altul ca sine află /.../ 

Deci, după ce părintele planetelor 
si ochiul lumii 

y 

radzele supt ipoghei [orizont] zşz sloboade 
şi lumina supt pământ îşi ascunde, 
când ochiul păzitoriului să închide 
si a furului ca a şoarecelui să deschide /.../ 
[atunci] lupii împreună 
spre locul ştiut să coborâră 103 . 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 76. 


Căci avea Lupul un loc înalt 
în vârvul unui deal însămnat, 
de unde în toate dzilele oglindiia 
încotro hergheliia îmblă 
şi dincotro hergheligiul 
b[e]at sau treaz vine. 

Că oricând hergheligiul b[e]at să culca, 
niciodată gâlceava 
în herghelie a lipsi nu să tâmpla 
si nicicum armăsariul 

y 

de vrăjmaş războiul Lupului nu scăpa. /.../ 
Deci o dată asesi de tot 

y y 

în mormântul drojdiilor îngropat 
şi în savoanele [giulgiurile] vinului 
tare înfăşurat 
şi legat 
fiind, 

Lupul îndată la herghelie 
si la armăsariului monomahie 

y 

sosi. 

Lupul, dară, de departe 
prin iarbă şipurindu-să 
şi pre pântece târâindu-să, 
ca doară armăsariul nu l-ar simţi, 
spre herghelie să trăgea 104 . 


Idem, p. 78-79. 


68 


în primul caz, uciderea câinelui păzitor 
are loc. ..pe l-apus de soare 105 . 

Prinderea Inorogului va fi pregătită - 
într-un capitol ulterior - pentru acelaşi mo- 
ment al zilei, într-un alt episod cu virtuţi 
baladeşti: 

y 

Că, iată, în ceasta sară 
Inorogul la prundiş să coboară, 

la uşile a toate poticile 
dulăii stau gata să puie zăvoară, 
toate intrările si ieşirile lui 

y y 

viteji vânătorii 
şi neosteniţi gonitorii 

tare le străjuiesc 
şi vârtos le păzesc... /.../ 

La strajea nopţii dintâi 
pogorârea la prundiş îi va fi, 
paza dulăilor 
despre alte părţi nu va lipsi... /.../ 

Iară Inorogul, 
după datul cuvânt, 
dacă ochiul cel de obşte 

y 

genele orizontului 
peste lumini îşi sloboade, 
la locul orânduit să coborî 106 . 


105 A se vedea: 

http://ro.wikisource.org/wiki/Mioriţa. 

106 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 278, 

288. 


6 9 


Dar de ce pe l-apus de soare? Pentru că: 

Toată fapta grozavă şi ocărâtă 
precum cu întunerecul să acopere 
si să ascunde 

y 

socoteşte 107 . 

y 


Autorul parafrazează, în mod evident, 
cuvintele Domnului, din seara în care a fost 
prins: „în toate zilele fiind cu voi în templu, n- 
aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este 
ceasul vostru şi stăpânirea întunericului" (Lc. 

22, 53). 

în Biblia 1688: „Ce acesta-i ceasul vostru 
şi putearea întunearecului". 

Noaptea e vremea tâlharilor şi a 
ucigaşilor, cum spuneam recent si în altă 
parte 1 ' 08 . 

Este evident că acel pe l-apus de soare 
baladesc este exprimat în mod cult (prin 
metafore foarte preţioase) - dacă vreo formă 
baladescă de acest fel îi era cunoscută lui 
Cantemir şi dacă, intenţionat, a vrut să o 
transforme într-o variantă cultă, spre educarea 
poporului. 

Cantemir asociază antitetic poezia răsă- 
ritului sau a apusului de soare cu.. .oroarea 
complotului şi a crimei. 

107 Idem, p. 76. 

108 A se vedea: 

http:/ /www.teologiepentruazi.ro/2014/ 06/22/dumnezeu 
-si-arghezi-5/. 


70 


Ioan Budai-Deleanu va utiliza acelaşi 

y 

procedeu în epopeea sa, după cum am remar- 
cat în cartea noastră dedicată Ţiganiadei: 

„în Cântul VI, autorul introduce şi 
pasteluri care au rolul de a realiza un 
contrast puternic, între învierea primă- 
văratică a naturii si ororile războiului: 

y 

Abea pe câmp iarba răsărisă, 
Iar' codru noao frunză apucasă; /.../ 

Era tocma-în miez de primăvară 
Când zăfiri cu florile să joacă, 
Păsărelele vesele zboară, 
Iar jivina şi cea mai săracă, 
Voioasă saltă si să desfată 

y 

în dezmierdare nevinovată... 

[...] Budai-Deleanu introduce astfel, 
cum am spus, peisaje (pre)romantice în 
mijlocul unor întâmplări care dezvăluie 
ororile războiului sau a\e... prostiei (să fie 
epopeea sa şi o aluzie la Elogiul prostiei/ 
nebuniei al lui Erasmus?), dezvăluind un 
poet complex, nu doar epopeic, ci şi 
sensibil la poezia cosmică, schimbând 
nota pe coarda emoţiei, de la registrul 
eroic al confruntărilor între Vlad si turci 

y 

sau crisparea cu care poate fi urmărită 
aventura ţiganilor, la sensibilitatea lirică: 


7i 


Abea zorile peste hotară 
Gonind întunericul trecusă, 
Abea si soarele-întorcând 109 iară 

y 

Strălucisă cu raze neapuse 
Vârvuri de munţi, de dealuri si stânce, 

y ' y 7 

Apăsând negura-în văi adânce... 
(Cântul VIII)" 110 . 


Nu ştiu dacă putem considera procedeul 
doar o antiteză romantică (în aşteptarea 
romantismului). Va apela însă la el şi Nicolae 
Filimon, în episodul care ni -l prezintă pe Dinu 
Păturică în ocnă (şi la care vom mai face 
referire, ceva mai târziu). 

însă, urmărind sagacitatea lupilor care se 
pregătesc să-şi elimine vrăjmaşul, în ipostaza 
câinelui de pază la oi, Cantemir devine poet 
al... tonurilor pădurii. 

El dezvoltă foarte mult metafora urechilor 
pădurii, pentru a descoperi efectele muzicale 
care pot fi stârnite într-un asemenea mediu: 


109 Sintagma desemnează mişcarea de revoluţie a 
soarelui. Asupra acestei mişcări de revoluţie a planetelor 
filosofează şi Dimitrie Cantemir în Istoria ieroglifică, ea 
simbolizând perpetuitatea dinamismului cosmic, a mişcării în 
cerci repetitivă a aştrilor, care a fost sădită în ei de Creator. 

110 Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş, Ţiganiada: 
tradiţie şi inovaţie. Aventura scriiturii şi canonul literar 
românesc, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2012, p. 31-32, 
http://www.teologiepentruazi.ro/2012/07/19/tiganiada- 
traditie-si-inovatie/. 


72 


(...măcar că şz noaptea are lumina sa, 
precum şi pădurile urechi 
şi hudiţoşi păreţii de piatră 
şi adâncă peşterea de vârtoapă 
la videre ascuţiţi ochi au), 

lupii împreună 
spre locul ştiut să coborâră. 
Deci unul cu înceată călcare 
şi cu furească îmblare, 
pre pântece furişindu-să, 
supt gardul dinafară 
bine aproape să lipi, 
si acolea ca mortul să trânti. 

y 

Acesta ase alcătuindu-să 

y 

si mulcomis 

y y 

la pământ ascundzindu-să, 

celalalt cât ce putea 
ciriteiele [tufişurile] scutura 
şi cu picioarele uscate frundze tropşind, 
stropşind, 
le suna, 

încă si un feliu de scânciitură 

y 

ca acela da, 
cât dulăul deşteptat 

să să stârnească, 
iară omului adormit 

simţirea audzului 

y 

să nu lovască. 


Ce nu multă afrundzelor sunare 
şi a pădurii răzsunare 
la ascuţită 

y 

şi deşteptată 
simţirea dulăului pururea străjuitoriu 
trebuia... /.../ 

apoi îndată 
si lină tăcerea urmând... 111 . 

y 

Poet al sunetelor va fi, peste o sută de ani 
şi mai bine, Heliade-Rădulescu, mai cu seamă 
în episodul intitulat Apele, din poemul Anato- 
lida, şi pe care l-am analizat în detaliu 112 . 

Mai mult, a spune că „Şi noaptea are 
lumina sa,/ precum şi pădurile urechi" ni se 
pare că reprezintă exprimarea unei viziuni 
poetice excepţionale a lui Cantemir, care îl 
devansează pe Heliade, cu versul său „tulbu- 
rător" (E. Simion), prin care, în acelaşi poem, 
indica fotofonia aştrilor: „Lumina vă e vocea, 
prin ea vorbiţi vederii". 

Cantemir stabileşte o echivalenţă între 
lumina stelelor (lumina nopţii, cum zice el) şi 
urechile pădurii, prin metonimia din urmă 
indicând, de fapt, „a frundzelor sunare/ şi a 
pădurii răzsunare". 


111 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 76-77. 

112 Epilog la lumea veche, I. 1, ediţia a doua, op. cit. 
(http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/11/epilog-la-lumea- 
veche-i-i-editia-a-doua/), p. 680-692. 


74 


După Dosoftei (care auzea cum foşnesc, 
ca o pădure, apele mării despărţite de Sfântul 
Moise, în Ps. 105, 31-35 din Psaltirea în versuri) 
si înaintea lui Heliade si Eminescu, Cantemir 

y y 7 

se dovedeşte a fi un poet cu ureche muzicală 
foarte fină (lucru firesc pentru un foarte bun 
cântăreţ la tambură si autorul unui tratat de 

y y 

muzică: Kitab-i-musiki/ Cartea ştiinţei muzi- 
cii 113 ). 

Nu ne miră faptul că este atent la sunetul 
frunzelor uscate şi al tufişurilor scuturate, din 
care se naşte, ca din instrumente diferite, o 
gamă melodică a pădurii. După cum şi Heliade 
va urmări timbrul picăturii în dezvoltarea sa 
până la simfonia generală a apelor. 

Un muzician e atent si la elementele cele 

y 

mai subtile. Ca orice artist mare, de altfel. 

în elementul lor, sunetele sunt ceea ce 
este lumina în noapte. 

Cea mai mică lumină stelară care poate 
străpunge desimea nopţii are, în registru 
sonor, un echivalent în cea mai mică foşnire 
care tulbură „lină tăcerea" stăpânitoare (sau 
părut stăpânitoare). Şi una şi alta - lumina şi 
sunetul, chiar şi cele mai neînsemnate - 
înseamnă viată. Iar absenta lor înseamnă 

y y 

moarte, dar numai pentru animale (nu şi 
pentru oameni, pentru care viaţa nu sfârşeşte 
odată cu existenţa pământească): 

113 A se vedea: 

http://life.hotnews.ro/stiri-muzica-8794429-video- 
dimitrie-cantemir-cantemiroglu-fondatorul-muzicii-laice- 
turcia.htm. 


75 


Lupul cu acesta meşterşug 
pe armăsariu 
îl întoarsă în tintariu 

y y 

şi pe poarta întunerecului îl bagă 

(că moartea dobitocului altă nu ieste, 
fără numai lipsa luminii vieţii 
întunerecul nefiinţei aduce) 114 . 


în cele două povestiri ale Vulpii, cu aer 
când de basm, când de baladă, autorul 
inserează, după obicei, mai multe reflecţii şi 
sentinţe morale, care se pot grupa în scurte 
poezii şi dintre care am selectat câteva: 

(căci puţini sint 
carii tâmplarile 
în vremi schimbătoare a fi 
ştiu, 

însă prea puţini să află 
carii cu norocul de ieri 
astădzi să nu să îndârjască). 

(Căci mai cu credinţă ieste cuiva 
trupul fără vas 
ocheanului a-s crede 
decât norocul până în al doilea ceas 
adeverit si nemutat a-si ţinea). /.../ 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 81. 


76 


(pentr-aceia dzic unii 
că cei cu socoteală 
denainte au ochi privitori, 
iară din dos socotitori, 
şi lucrurile înainte mărgătoare 
trebuie oglindă să fie 
celor denapoi următoare) 115 . 


(că deprinderea din toate dzile 
nu numai pre oameni la minte îi coace, 
ce şi pre dobitoace 
mai omenite 
şi mai cunoscătoare le întoarce). /.../ 

(că nemică în lume 
aşe de cu greu între muritori să află 

căruia nepărăsita nevoinţă 
mijlocul şi modul lesnirii vreodată 
să nu-i nemerească). /.../ 

(că în tâmplările de năprasnă 
întâi purced făpturile, 
decie [de aici] urmadză simţirile 
şi gândurile) 116 . 


* 


Idem, p. 77. 
Idem, p. 79. 


77 


(căci ispita o dată făcută 

a înţelepţilor, 
iară de multe ori poftorită 
a nebunilor 
dascăl ieste) 

(că cine cu sorbirea dintâi 
preste ştiinţă să arde, 
în lingura de pre urmă de da-ori 
si de trii ori a sufla 

y 

i să cade). /.../ 

(că de multe ori ce nu biruieşte omul, 

biruieşte pomul, 
şi împăraţi [Olofern], carii toată lumea 

în robia sa au adus, 
pre aceiaşi, amintrilea nebiruiţi fiind, 
vinul în robiia sa i-au răpit 
şi beţiia cu mâna muierii [Iudita] i-au biruit 
[Iudit., cap. 12-13]. 
Şi pre cât era întâi lăudaţi, 
pre atâta mai pre urmă s-au ocărât). /.../ 

(Căci foamea în toate dzile 
muritori a fi ne învaţă 

y 

şi ieste o boală carea nedespărţit tovarăş 
tuturor părţilor trupului 
şi pururea să află de faţă). /.../ 

(căci toată simceaoa [ascuţimea] minţii 
ieste la nevoie lesnirea a nemeri 


78 


si la lesnire de nevoia 

y 

fără veste tare a să păzi) 117 . 


Toate acestea (ca şi multe altele câte mai 
sunt în Istoria lui Cantemir) ne determină să 
ne gândim, desigur, la cărţile sentenţiale ale 
Scripturii: Pildele lui Solomon, Ecclesiastul, 
Cartea înţelepciunii lui Solomon şi Cartea 
înţelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah. 

Autorul nostru încearcă să îmbine, 
aşadar, într-o singură lucrare, stilul narativ cu 
cel poetic şi alegoric şi cu cel aforistic. 

Am putea spune că încearcă să pună la un 
loc principalele stiluri literare care se regăsesc 
în Sfânta Scriptură, unind istoria cu poezia 
teologică, cu parabola şi cu sentinţa morală. 

Cartea cărţilor ar fi putut astfel constitui 
un model esenţial pentru Istoria ieroglifică. Am 
sesizat şi altădată că el s-a raportat la 
Scriptură, în diverse situaţii, dar o intenţie 
unificatoare a stilurilor scripturale nu am 
intuit-o până acum. 

După cum am evidenţiat şi cu alte ocazii, 
poeţii noştri, de la Dosoftei la Asachi şi 
Heliade au descoperit în Scriptură un tipar 
poetic esenţial (în Psaltire, îndeosebi, dar nu 
numai), Miron Costin s-a raportat la „leto- 
piseţul de [la] zidirea lumii" al Sfântului Moise 
etc. 


Idem, p. 80. 


79 


Nu ar fi de mirare, prin urmare, ca 
Dimitrie Cantemir să fi avut ambiţia să 

y 

unească stilurile Scripturii (în sens larg) într-o 
singură operă. 

Cantemir e un cărturar care a extras 
multe pilde, în sens moral, dar şi literar, din 
Scriptura Sfântă. Aşa cum am avut şi altădată 
ocazia să arătăm, în Istoria ieroglifică el a 
transformat de mai multe ori aserţiunile sau 

y 

sentinţele scripturale în adevărate pagini de 
poezie alegorică. Izvorul biblic este solicitat în 
diverse cazuri de autor, de la simple sintagme 
sau metafore la dezvoltări fastuoase. 

în paginile care urmează, autorul conti- 
nuă istoria invocării Lupului ca personalitate a 
cărei înţelepciune ar putea să facă lumină în 
problema care a dezbinat adunarea. 

Cantemir are din nou un sir de ocazii în 

y 

care să se pronunţe asupra unei chestiuni care 
îl preocupă în mod deosebit: cea a definirii 
înţeleptului. 

Dacă, în Divanul, profilul înţeleptului se 
conturează prin înseşi raţionamentele lui, şi 
dacă, în Sacrosanctae scientiae indepingibilis 
imago, încearcă să picteze un portret al 
înţelepciunii sfinte (oricât de „indepingibilă"/ 
de nezugrăvit), aici Cantemir e preocupat să 
construiască cât mai multe paranteze prin care 
să întregească acest portret, la care a lucrat în 
mai multe cărţi. 

y 

Astfel, aflăm că 


8o 


nici nebunul coarne, 
nici înţeleptul aripi are, 
de pre carile de înţelept 
sau de nebun să să cunoască, 
ce pre amândoi cuvântul 
si lucrul 
veri [sau] aşe să fie, 
veri ase îi arată. 

y 

Că amintrilea 
mulţi înţelepciunea cuvântului îndestul au, 
iară de lucrul ei prea lipsiţi sint; 
şi împotrivă, mulţi de pompa 
şi frumuseţea cuvântului sint depărtaţi, 

iară faptele îi arată 
precum cu înţelepciune a fi încorunaţi 118 . 

Am făcut şi altădată, în trecut, compa- 
raţia cu versurile lui Nichita Stănescu, din 

y 7 

Elegia întâia: „Nu-l vesteşte nicio aură, nu-ll ur- 
mează nici o coadă de cometă". 

Nichita se referă la artist/ poet, Cantemir 
la înţelept. 

în ambele cazuri însă, se spune că omul 
de excepţie nu este însoţit de semne vizibile ale 
excepţionalităţii sale. După cum nici prostul 
sau nebunul nu avertizează prin nimic deosebit 
că este astfel. Cine este în stare să discearnă, 
poate să facă diferenţa. 

Iar Cantemir este în mod deosebit preo- 
cupat să educe oamenii ca să gândească, 


Idem, p. 82. 


8i 


pentru a separa în mod corect adevărul de 
impostură. 

Pensula tainică a lui Cantemir continuă 
să zugrăvească fizionomia lăuntrică a 
înţeleptului, care nu se vede în afară, ci 
iradiază din interior, neputând fi reprezentată 
cu instrumente clasice şi neputând corespun- 
de, prin urmare, portretului literar clasic. 

Această concepţie este foarte apropiată de 
cea a Sfântului Antim Ivireanul - încă o 
apropiere, care se adaugă la cele câteva 
semnalate până acum de noi, de la caracterul 
poetic şi ritmat (şi/ sau rimat) al unor pasaje 
întinse până la - mai important - elemente de 
perspectivă comună. 

Remarcam, în teza noastră doctorală 
dedicată Sfântului Antim, prezenţa a nume- 
roase portrete spirituale care, ca mod de reali- 
zare, nu corespund genului clasic 119 . 

La rândul său, Cantemir construieşte 
treptat profilul înţeleptului, care nu poate fi 
considerat un portret obişnuit. Reliefarea tră- 
săturilor sale se face prin adăugarea continuă 
de trăsături, pe parcursul elaborării operei, 
prin mijloace diverse. E un portret în relief, 
alcătuit prin aluvionări de materiale diferite, 


119 A se vedea: Gianina Picioruş, Antim Ivireanul: 
avangarda literară a Paradisului. Viaţa şi opera, Teologie 
pentru azi, Bucureşti, 2010, p. 264-288, cf. 

http:/ /www.teologiepentruazi.ro/2010/ 03/10/antim- 
ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-viata-si-opera- 
2010/. 


82 


mai diafane sau mai grosiere: din tuşe, peniţe, 
mozaicuri, din lumini şi umbre uneori, iar 
alteori din culori intense. Chiar piesele 
muzicale (incantaţiile ritmice sau aliteraţiile - 

>■ y y 

Cantemir fiind „primul scriitor român care 
utilizează în mod intenţionat aliteraţia" 120 ) au 
uneori sens pictural. 

Elvira Sorohan descoperea „portretele 
psihologice anamorfozate ale Istoriei ierogli- 
fice", realizate printr-o „optică spirituală exa- 
gerată". Exegeta se rezuma însă la exemplele 
unor portrete caricaturale şi la „deformări 
ilariante" 121 , ca posibilităţi de exprimare ale 
ironiei si satirei. 

y 

Există însă şi portrete pozitive, realizate 
tot printr-o deformare, care este însă o 
exagerare sau o punere în evidenţă a trăsă- 
turilor bune/ pozitive ale personajului (vom 
vedea pe parcurs). Deşi este adevărat că ies în 
evidentă caricaturile. 

y 

în general însă, la cei doi scriitori 
pomeniţi, Antim şi Cantemir, portretele nu 


120 Gheorghe Chivu, Dimitrie Cantemir şi limba română 
literară veche, în rev. Limba Română, Chişinău, nr. 10-12, anul 
XVII, 2007, cf. 

http://www.limbaromana.md/index.php ?go=articole&n 

=617. 

121 Cf. Elvira Sorohan, Cantemir în cartea ieroglifelor, op. 
cit., p. 123-124. 

în opinia sa, „Istoria ieroglifică este în literatura 
manieristă o „perspectivă curioasă", o operă similară ana- 
morfozei picturale a „Vexierbild"-u\ui (tablou cu secret), 
practicat încă din Renaştere. Portretul transformat, supra- 
dilatat şi ascuns sub mască este o recunoscută pasiune a 
scriitorului Cantemir", cf. Idem, p. 124. 


83 


sunt realizate în maniera obişnuită, precum, să 
zicem, cea a cronicarilor, din tradiţia literară 
românească. Ceea ce ne conduce - iarăşi si 

y y 

iarăşi - la concluzia unor evidente intenţii 

y y 

auctoriale, a unor certe manifestări de 
originalitate literară, deşi niciunul dintre ei nu 
a pus literatura mai presus de scopul religios 
sau didactic-moral. 

Dar să ne întoarcem la portretul 
înţeleptului, care ascunde adâncimi inaccesi- 
bile pentru o reprezentare strict fizionomică 
sau sumară (acesta era şi motivul pentru care 
Antim recurgea la „portrete" pe care le-am 
numit suprarealist-duhovniceşti şi aceasta este, 
în esenţă, raţiunea pentru o exprimare alego- 
ric-simbolistă a icoanei). 

După ce a spus că înţeleptul nu are aripi, 
după cum nici nebunul coarne - din care 
înţelegem că, pentru Cantemir, înţeleptul este 
sinonimul sfântului, în timp ce nebunul este 
echivalentul păcătosului (cf. Ps. 13, 1) sau al 
diavolului - autorul continuă, în deja obişnui- 
tele sale intervenţii din paranteze, să contureze 
chipul inefabil al înţeleptului: 

(înţelepţii precum de laudele lumii fug, 
aşe pentru ca lumea de buni să-i laude, 
înţelepţi a să face s-au nevoit). /.../ 

(ca lauda numelui de la dânşii 
pre cât pot gonind, 


8 4 


ea singură pre atâta 
asupră-le să alerge fac) /.../ 

Lupul partea cea mai multă a vremii 
tăcerii da [;] 

căci tăcerea capul filosomi ieste, 
şi încă toată cinstea înţelepciunii 
mai mult întrînsă să prijeneşte, 
de vreme ce aplos a grăi 
de la maice şi de la mance [doice] ne 
deprindem; 
frumos şi mult a vorovi, 
toate şcoalele, mai prin toate locurile 
(nu cu puţină pagubă a tot muritoriul!), 
pre canoane ne învaţă. 
Iară înţelepţeşte a tăcea 
şi vremea voroavii puţine şi grele 
prea la puţini videm, 
si învăţătura tăcerii undeva 

y y 

macară în lume a să profesui 
nu audzim. 

O, fericita tăcerel 
că totdeauna cu tăcerea ascultăm 
si învăţăm 

y y 

orice ar fi de învăţat 

y 

şi pururea din fântâna tăcerii 
cuvântul înţelepciunii au izvorât. 

Că cine tace mult, 
mult gândeşte, 


85 


şi cine mult gândeşte, 
mai de multe ori ce-i mai cuvios nemereste. 
Acela dară ce 
ce-i mai de folos au nemerit, 
dzic că, de va grăi, 
va grăi mai negreşit 122 . 


Caracterizările acestea îl portretizează cu 
adevărat pe... înţeleptul cu aripi. 

în iconografie există o singură reprezen- 
tare a unui Sfânt cu aripi, şi anume a Sfântului 
Ioan Botezătorul, modelul unei maxime 
asprimi a ascezei 123 : 


122 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 82-83. 

123 Icoana este preluată de aici: 

http : / / roxanaiordache .wordpress.com/2014/ 01/ 07/ sf- 
ioan-botezatorul-ce-lacuste-manca/. 


86 


în timpul vieţii sale nu avea aripi sau nu 
toţi oamenii i-au văzut aripile... 

De asemenea, despre mulţi Sfinţi isihaşti 
se spune că au trăit ca nişte îngeri în trup. 

Este ipostaziată aşadar, de către 
Cantemir, înţelepciunea ascetică, isihastă. 

în ceea ce priveşte fuga de slava deşartă, 
nu este aici o semnificaţie izolată. Undeva mai 
sus 124 am oferit exemplul unui alt pasaj, 
poetizat de Nichita Stănescu, al cărui fond 
expresiv şi ideatic este aproape identic cu al 
unui fragment extras de noi din Paza celor 
cinci simţuri a Sfântului Nicodim Aghioritul. 

Cum Sfântul Nicodim reactualiza, de 
multe ori, textele Sfinţilor Părinţi, este sigur că 
literatura patristică şi isihastă reprezintă 
izvorul unor asemenea îndemnuri, precum 
cele de mai sus. 

Elogiul tăcerii este, de asemenea, fără 
îndoială, o învăţătură de sorginte monahală. Şi 
iată-1 pe Cantemir că nu se dă în lături de la a 
insera - precum Neagoe Basarab mai înainte - 
o filosofie care învederează, în mod evident, 
asceza în mănăstire sau în sihăstrie. Si aceasta 
în interiorul unui text care, în curgerea sa 
narativă, nu prevede astfel de evenimente - 
chiar dacă, mai târziu, va interveni episodul 
recluziunii Inorogului pe creasta unui munte 
înalt. 

Acum însă, trâmbiţa Corbului - 


A se vedea p. 21-23 a ^ e lucrării de faţă. 


87 


Cine în lume ieste 
atâta de înţelept 
căruia altă înţelepciune 
să nu-i trebuiască? 

Cine între muritori 
ieste atâta de învăţat 

y 

căruia mai multă partea învăţăturii 
să nu-i lipsască? 

Cine în tot theatrul acesta ieste 
atâta de ascuţit la minte 

y 

carile vânt să socotească 
a altora cuvinte? 125 - 


nu îl determină pe Lup să-şi părăsească 
opţiunea sa de a nu se exprima public în faţa 
gloatelor varvare [barbare], adică neiubitoare 
de raţiune. 

y 

însă această tăcere înţeleaptă a Lupului o 
interpretează corect doar Brehnacea: 

Iară între pasiri era o Brehnace bătrână, 
carea în multe ştiinţe si mestersuguri 

y y y y y O 

era deprinsă 
(că mult să îndrepteadză cu învăţătura 
tinereţile, 
dară si ştiinţa mult creste 

y y y y 

şi să adaoge cu bătrâneţele) . 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 83. 


88 


Aceasta a Lupului atâta siială 
si la voroavă atâta fereală 

y 

aminte luând, 
în sine dzisă: 

„în Lup nu numai tăcere inimoasă, 
ce si oarece simţire adulmăcoasă 

y y 

ieste 

(şi până într-atâta cruţătoriu 
cuvintelor ce să arată, 
nu ieste sămn 
a minte de socoteală deşartă). 


De care lucru tăcerea lui 
cu glogozite voroavele noastre 
de trecut nu ieste 
(că voroava glogozită, 
până mai pre urmă, 
sau de tot în deşert, 
sau în gâlceavă iese, 
iară tăcerea cu răbdare 
sau în pace, 
sau in biruire sa săvârşeşte) 


Tăcerea inimoasă, ca si simţirea adulme- 

' y y 

coasă şi voroava glogozită sunt construcţii 
poetice îndrăzneţe pentru acea vreme, care îl 
anticipează pe Nichita Stănescu sau care, 
poate, l-au încurajat pe acesta să compună 


Idem, p. 84. 


89 


cuvinte, după modelul înaintaşului pe care îl 
admira. 

Dar tot despre fuga de laudă sau de slavă 
deşartă aminteşte si următoarea comparaţie a 

j y y L y 

lui Cantemir: 

de lauda gurilor multe 
înţelepţii 
ca albinele de fum 

fug 127 - 


Comparaţia lui Cantemir dovedeşte că a 
citit cu atenţie Cazania Sfântului Varlaam si 

y y 

nu s-a sfiit să împrumute imagini sau expresii 
percutante: 

„Că unde iaste viiaţă porcească, 
acolo Hristos nu petrece şi Duhul Svânt 
de-acolo fuge, ca şi albina de fum" 128 . 

Dar şi puţin mai înainte am avut o probă 
a acestei lecturi a Cazaniei, acolo unde spusese 
ca 

gura desfrânată 
mai tare aleargă 
decât piatra din deal răsturnată, 


127 Idem, p. 85. 

128 Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, Carte 
românească de învăţătură, voi. II, ediţie îngrijită şi glosar de 
Stela Toma, prefaţă şi studiu de Dan Zamfirescu, Ed. Roza 
Vânturilor, Bucureşti, 2011, p. 148. 


90 


pre carea un nebun cu piciorul 
poate a o prăvăli 
şi o mie de înţelepţi a opri 
nu o pot 129 . 

în Cazania lui Varlaam: 

Ca corabiia pre mare 
ce o bate vântul spre margine, 
ca o piatră din deal la vale 
când se răntună şi nu să poate opri, 
aşea merge de tare 
şi viiaţa noastră cătră moarte 130 . 


Cantemir a recurs la Cazanie într-o 
încercare programatică de a apela şi la tradiţia 
internă, nu numai la izvoare „clasice" univer- 
sale, încercare care 1-a determinat, tot în acest 
capitol, să preia, puţin mai departe, şi un 
proverb din Letopiseţul lui Miron Costin: „sula 
de aur zidurile pătrunde" 131 . 

Desigur, acestea nu reprezintă singurele 
dovezi de raportare la tradiţia literară a 
autorului (ceva mai departe, în carte, în mod 

129 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 82. 

130 Sfântul Varlaam, Carte românească de învăţătură, 
ed. cit., p. 282. 

131 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 104. 
Precizează chiar nota 4 infrapaginală, a editorilor cărţii 

(probabil chiar P. P. Panaitescu): „Sula de aur zidurile pătrunde, 
proverb împrumutat ad litteram de Dimitrie Cantemir din 
Letopiseţul lui Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Buc, 
1958, p. 56, unde spune că este un cuvânt leşesc". 


9i 


semnificativ, va compune şi un scurt poem 
plecând de la primele două versuri ale Vieţii 
lumii), însă ele denotă atât conştiinţa sa 
scriitoricească, cât si încercarea lui de a indica 
o tradiţie autohtonă. 

y 

Faptul că Varlaam şi Miron Costin sunt 
invocaţi, indirect, ca înaintaşi, în dorinţa lui 

y ' 7 y 7 y 

Cantemir de a-si delimita o tradiţie literară 

y y 

cultă, românească, este un fapt grăitor. 

Mai mult, Cantemir nu îsi menţionează 
numai înaintaşii, ci şi contemporanii, pentru 
că, prin graiurile Lupului, este încurajată 
Brehnacea (stolnicul Constantin Cantacuzino) 
să noteze istoria şi filosofia istoriei care o înso- 
ţeşte în consecinţă: 

y y y 

precum eu a povesti 
nu mă voiu lenevi, 
aşe tu în pomenire 
a le alcătui 
nu te obosi 

(că voroava frumoasă 
la cei cunoscători de n-ar mai sfârşi, 

încă mai plăcută ar fi, 

iară cei necunoscători 
mai tare dulceaţă în basnele băbeşti, 

y y ' 

decât în sentenţiile filosofeşti 
află)' 132 . 


132 Idem, p. 87. 


92 


în aceste cuvinte citim o nedisimulată 
satisfacţie a faptului că se scriu cărţi în limba 
română şi că tradiţia e dusă mai departe. 

îndemnul Lupului era precedat de 
pledoaria Brehnacei înseşi - care urmează 
altor fragmente similare ca mesaj, pe care le- 
am sesizat mai sus -, care consideră că răsplata 
înţeleptului şi a înţelepciunii lui, prin care îşi 
ajută semenii, este pomenirea numelui în veci: 

din iscusite condeiele scriitorilor, 
din tocmite versurile stihotvortilor, 
din împodobite voroavele ritorilor 
si din dulce cuvântare 
a tuturor gloatelor 
bună pomenirea numelui nici s-au părăsit, 
nici în veci să va părăsi 133 . 


Sau, cum spune Scriptura: 

„avea-voiu, pentru ea [pentru 
înţelepciune], nemurire, şi pomenire 
veacinică celor după mine voiu lăsa" (înţ. 
lui Sol. 8, 14, Biblia 1688). 

Pentru că sfatul celui înţelept, care ajută 
altora cu înţelepciunea lui, este astfel: 

Precum cu bună chivernis[e]ala 


133 Idem, p. 86. 


93 


unui navarh 134 , 
din nesăţioase droburile mării 

y 

multe suflete la limanul linestii 

y 

scapă 

(căci acela, bun cărmuitoriu a fi 
să dzice si ieste 

y 

carile din lineste 

y 

furtunele socoteşte 

y 

si din furtună 

y 

lineştea agoniseşte). 

A căruia dulce voroavă 
în liman 
si vrednică laudă 

y 

pre uscat 
si cădzută multămită 

y y 

de la ficiori pentru părinţi, 
de la părinţi pentru feciori, 
prin toate casele şi adunările, 
nu otravă, mă crede numelui, 
ce tare antifarmac 
tuturor hulelor ieste 135 . 

După cum se vede, pentru Cantemir, 
înţelepciunea este cea care trebuie transmisă 
mai departe, prin „voroava frumoasă". 

Asa cum remarcam si altădată, în Divan, 

y y > > 

autorul nostru nu este adeptul stilisticii 
autonome. 


Comandantul unei flote. 

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 86. 


94 


Totodată, remarcăm dorinţa lui de a 
întări „voroava frumoasă" a tradiţiei culte, 
chiar dacă sunt mulţi care preferă „dulceaţa 
basnelor băbeşti". 

în această tradiţie proprie, cultă, 
Cantemir nu îi introduce numai pe scriitorii 
mai sus pomeniţi, ci şi însăşi Scriptura, care 
fusese de curând tradusă în întregime în 
româneşte şi publicată în 1688: Biblia de la 
Bucureşti. 

y 

Cunoştea, desigur, aportul marilor cărtu- 
rari care se osteniseră cu traducerea ei. 

Remarcăm - pentru început - un mic 
fragment din Istoria lui Cantemir, căruia 
credem că i-am aflat, într-o anumită măsură, 
izvorul stilistic în Biblia de la 1688. Pentru că, 
deşi subiectul celor două texte pe care le vom 
compara este cu totul altul, trebuie să 
remarcăm reproducerea intenţionată, de către 
Cantemir, a unor termeni cu valoare poetică şi 
cu sonoritate semantică adâncă din izvodul 
său - modalitate pe care o cunoaştem foarte 
bine pentru că este identică cu aceea utilizată 
de Eminescu ceva mai târziu, lucrând pe 
cărţile vechi (şi pe care am studiat-o de 
curând). 

Aşadar, Cantemir scrie: 

Ce nu multă afrundzelor sunare 
şi a pădurii răzsunare 
la ascuţită 

y 


95 


şi deşteptată 
simţirea dulăului pururea străjuitoriu 
trebuia... /.../ 

apoi îndată 
si lină tăcerea urmând... 136 . 

y 


Am comentat mai sus, în detaliu, acel 
pasaj poetic mai lung (din care am reţinut 
acum doar acest fragment), ce înregistra 
ecourile pădurii: îi asculta răsunarea în întu- 
nericul nopţii, dar şi lina tăcere aşternându-se. 

însă am aflat un text plin de ecouri şi 
în... înţelepciunea lui Solomon, din Scriptura 
amintită: 

Ori duh şuierând, 

y y 

au glasul păsărilor cel cu bun viersu 
de pre ramurile ceale dease, 
sau repeziş de apă mergând 
cu silă [putere], 
sau lovitură cumplită de pietri surpate, 
cea nevăzută alergare 
a dobitoacelor celor ce saltă, 
au glasul cumplitelor hiară celor ce răcnesc 
i-au făcut de au leşinat 

y 

au ceaea ce spre sine să frânge den vale 
a munţilor răsunare, 
deznodată de frică. 


13 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 76- 

77- 


96 


Pentru că toată lumea 
cu luminată lumină lumina 
şi cu neîmpiedecate lucruri să ţinea, 
şi numai la aceia să întinse noapte grea, 
chipul întunearecului celui ce va 
să-i priimească pe ei 
şi lor îş[i] era 
mai grei decât întunearecul. /.../ 

Pentru că lina tăcere cuprinzând 
toate 

şi noaptea şi cu a ei sârguială mijlocind, 
Atotputernicul Tău cuvânt 
den ceriu, den scaunele împărăteşti, 
cumplit războinic 
la mijlocul celui pierdut pământ 
au sărit, 

sabie ascuţită, nefaţarnica Ta poruncă 
purtând. 

(înţ. lui Sol. 17, 19-21; 18, 14-16) 


Am organizat astfel textul, care nu este în 
versuri în ediţia românească, deşi e posibil ca 
traducătorii si diortositorii să fi ţinut cont de 

y y 

metrica originalului 137 . 


137 ÎPS Bartolomeu Anania, în traducerea sa, în Biblia sau 
Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară sinodală ortodoxă, 2001, aşază 
textul înţelepciunii lui Solomon sub formă versificată, aşa cum 
procedează şi cu altele, care au acest caracter poetic originar: 
Iov, Psalmii, Proverbele lui Solomon, Eccesiastul, înţelepciunea 
lui Iisus, fiul lui Sirah, precum şi diferite imne-rugăciuni, 


97 


Cred că ar trebui, pe lângă modelele 
clasice şi patristice despre care vorbeşte cu 
îndreptăţire Dragoş Moldovanu, să avem în 
vedere coroborarea acestui izvor autohton. Mai 
ales că exemplele nu se opresc aici. 

Capitolul al 17-lea din înţelepciunea lui 
Solomon merită citat aproape în întregime 
pentru structurile ritmice şi de limbaj care e 
foarte posibil să-i fi oferit un model lui 
Cantemir, ca şi pentru descrierea alegorică pe 
care o conţine, absolut fascinantă, prin care 
este ilustrat întunericul, deopotrivă natural şi 
spiritual, în care locuiesc cei păcătoşi, cu 
arătările duhovniceşti cosmaresti si fantasmele 

y y y y 

mentale pe care le stârnesc în ei necredinţa şi 
frica. Caci, 

gândind a amăgi pren ceale ascunse păcate, 
cu neluminos al uitării acoperământ 
s-au răsipit, 
înspăimându-se cu groază, 
şi cu năluciri turburându-se; 
pentru că nici fundul cel ascuns 138 ce ţinea pre ei 
nuj 11 pazna tara frica, 
ce sunete dărâmând pre ei, 
împrejur răsuna, 
şi năluciri posomorâte 


incluse în alte cărţi ale canonului biblic, care au fost receptate 
în mod tradiţional ca poezie. 

138 Biblia 2001: ungherul. 

Biblia 1988: adăposturile. 

LXX: |iuxbg, care înseamnă cel mai tainic ungher/ colţ al 

casei. 


98 


la obraz ele ceale fără râs să iviia. 

Şi nicio puteare a focului biruiia 

să lumineze, 
nici ale stealelor strălucitele văpăi 
îngăduia a lumina 
pre zăbavnica aceaea noapte, 
ce să vedea la ei numai foc grabnic, 
plin de frică, 
şi, spărindu-se de acea vedeare ce nu să vedea, 

socotiia 
mai reale ceale ce să văd. 

Şi batjocurile meşteşugului vrăjitoresc zăcea 
şi simeţiei cei preste înţelepciune 
era mustrare cu batjocură. 
Pentru că ceia ce să făgăduiesc 

a goni înfricoşările 
si turburările sufletului bolnav, 

y 7 

acestea teamere plină de râs boliia. 

Pentru că, de nu-i înfricoşa 
pre ei nemică lucru turbur ătoriu, 

cu a jigăniilor treacere 
si cu şuierăturile celor ţârâitoare 

y y 

fiind buhniţi [izbiţi], periia 
plini de frică 
şi de cel de necăirea fugit văzduh se lepăda 
a-1 vedea. /.../ 

Iar aceia carii 
în cea neputincioasă adevărată noapte, 


99 


care şi den fundurile neputinciosului [ale] 

iadu[lui] 
au venit 
tot acelaşi [i] somnu dormindu, 
[pe] de o parte cu minunile nălucirelor să goniia, 
şi de altă parte cu a sufletului dare să slăbiia, 
pentru că fără de veaste lor 
şi fără de nădejde frică le -au venit. 
Şi după aceasta oricarele era acolo, 
căzând să păziia 
la cea fără de fier temniţă 

y 

închizându-se. /.../ 

Pentru că[,] cu un lanţu de-ntunearec 
toţi s-au legat. 
Ori duh şuierând, 

y y 

au glasul păsărilor cel cu bun viersu 
de pre ramurile ceale dease, 
sau repeziş de apă mergând 
cu silă [putere], 
sau lovitură cumplită de pietri surpate, 
cea nevăzută alergare 
a dobitoacelor celor ce saltă, 
au glasul cumplitelor hiară celor ce răcnesc 
i-au făcut de au leşinat 

y 

au ceaea ce spre sine să frânge den vale 
a munţilor răsunare, 

y 7 

deznodată de frică. 


Pentru că toată lumea 
cu luminată lumină 
lumina 


100 


şi cu neîmpiedecate lucruri să ţinea, 
şi numai la aceia să întinse noapte grea, 
chipul întunearecului celui ce va 
să-i priimească pe ei 
şi lor îş[i] era 
mai grei decât întunearecul. 


E un splendid exemplu de poezie care se 
poate extrage din Biblia de la 1688 şi care, 
neîndoielnic, i-a reţinut atenţia lui Cantemir. 

Noaptea lăuntrică, a spiritului şi a minţii, 
face să pară chiar şi noaptea (ca fenomen ciclic 
natural) mai groasă decât este, încât să nu se 
mai vadă „nici ale stealelor strălucitele văpăi". 

Nicio lumină, nici a stelelor, nici a 
focului, nu are putere să lumineze duhul care 
este stăpânit de întunericul răutăţii şi al necre- 
dinţei. Iar toate sunetele care ies din natură 

y 

par nişte stridenţe ucigătoare, fiind spre în- 
spăimântarea şi pieirea celor care sunt cu 
sufletul departe de Dumnezeu. 

„Pentru că zidirea Ţie, Celuia ce o ai 
făcut, slujind, să tinde spre muncă 
[chinuire/ pedepsire] asupra celor nedi- 
repţi" (înţ. lui Sol. 16, 24, Biblia 1688). 

Atunci când nici luminile naturale nu mai 
risipesc întunericul, iar sunetele vieţii se fac 
spre moarte şi nu spre bucurie, e semn că 
sufletul omenesc boleşte grav. 


101 


Undeva mai departe, în carte, Hameleo- 
nul se plânge: 

Ca într-o desime de pădure umbroasă 
şi ca într-o noapte nuâroasă 
si întunecoasă 
cu gândurile rătăcind 
şi cu socoteala [mintea] orbecăind, 
îmblam 
(că întunecarea minţii, 
decât a nopţii mai grea, 
şi piierderea socotelii 
decât a căii 
mai preimejdioasă ieste) 139 . 


însă Cantemir se poate să fi receptat, din 
această pagină citată de poezie biblică, şi ideea 
de a ilustra o atmosferă nocturnă - în această 
primă operă beletristică a literaturii noastre, 
aşa cum s-a spus. 

Iar dacă oamenii au ochii închişi si 

y y 

urechile astupate, în schimb, „noaptea are lu- 
mina sa,/ precum şi pădurile urechi": 

De care lucru la cei cu socoteală 
(mai cu suferire 
si mai cu cuvinire 

y 

ieste 

în munţi holmurosi 140 , 

y y ' 

codri umbroşi, 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., 264. 


102 


în stânci pietroase, 
peşteri întunecoase, 
între păreţi zugrăviţi 
şi zidiuri cu iederă acoperiţi 
cuvinte a face 
decât între oamenii carii 
cuvântul adevărului a audzi 
nu le place). 

Căci între locurile pomenite, 
cineva glasul de ş-ar slobodzi, 
în urma glasului văile, 
codrii, munţii, 
păreţii, 
zidiurile 
aceiaşi dzisă ar poftori [repeta], 
şi de n-ar adaoge, 
încailea, nici ar scădea ceva 
voroavii cuvioase. 


Care lucru la urechile 
după plăcere a audzi deprinse, 

împotrivă cade, 
că de răspund, răspund cu urgie, 
iară de tac, tac de pizmă şi de mânie 141 . 


Ecourile naturii sunt adevărate... 
Am putea să bănuim şi semnificaţii mai 
adânci, dacă ne gândim, spre exemplu, la ecoul 


Munţi cu piscuri. 

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 87. 


103 


luminii stelare despre care va vorbi Heliade, în 
Anatolida, şi care reprezintă glasul ce îl 
mărturiseşte şi îl slăveşte pe Dumnezeu. 

După cum am precizat deja, subiectul 
este altul la Cantemir, urmărind în consecinţă 
o logică şi o dezvoltare particulară. 

însă cel puţin o concluzie este comună: 
aceea că sufletul înţelept are simţurile ascuţite, 
că stie să asculte si să înţeleagă lumina stelară 

y y y O 

şi glasul cosmic, în vreme ce nebunul/ necre- 
dinciosul are urechile inimii si ale mintii astu- 

y y 

pate: 

De care lucru aievea ieste 
(că fireanul firii 
a urma să cade 142 ), 
iară amintrilea cine firii să împoncişadză 143 , 
pre Făcătoriul firii 
în meşterşug necunoscătoriu 
arată. 

Nici voiu, priietine, cu numele firii, 
mulţimea pătimirilor 
să înţelegi 
(că toată pătimirea grozavă nepriietină, 
iară nu priietină ieste firii) 144 . 


142 Este ceea ce spune şi Sfântul Pavel: „Căci, când 
păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând 
lege, îşi sunt loruşi lege" (Rom. 2, 14, Biblia 1988). 

143 Se împotriveşte. 

144 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 86. 


104 


Pentru că desărti sunt toti oamenii den fire, 
la care era de fată neconoasterea de Dumnezău, 
si den bunătăţile ceale ce să vădu 

y y 

n-au putut să ştie pre Cela ce iaste, 
nici, la lucruri luându aminte, 
au cunoscut pe Meşteri[ul cosmosului]. 

Ce sau foc, au vânt, 
au pripealnic văzduh, 

au crugul stealelor, 
au silnică [repede] apă, 
au luminătorii ceriului - 
oblăduitorii lumii[,] dumnezei [i-]au socotit, 
de carele, de se bucura 
de frumuseaţele [lor], 
dumnezei îi socotiia; 
cunoască cu cât mai bun decât acestea 

y 

iaste Stăpânitoriul, 
pentru că începătoriul 
de facerea frumuseaţelor 
au zidit pre eale. 

Iară de să minunează de puteare 
şi de facere, 
gândească cu cât iaste mai tare Cela 
ce le-au făcut pre eale. 
Pentru că, den mărimea frumuseaţelor 
si ziditurilor, 

y 7 

după socoteală [raţiune], 
Făcătoriul lor să veac/e 145 . 


145 Va spune şi Sfântul Pavel: „Cele nevăzute ale Lui se 
văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi" (Rom. 1, 20, 
Biblia 1988). 


105 


(înţ. lui Sol. 13, 1-6, Biblia 1688) 


Cantemir va dezvolta, în capitolul al 
zecelea al cărţii, o filosofie ortodoxă despre 
paradigma soarelui şi a corpurilor cereşti 146 , 
pornind de la acest fragment indicat din 
înţelepciunea lui Solomon, în care se preci- 
zează fără echivoc că frumuseţea sau măreţia 

y y 

sau armonia impresionantă a creaţiei nu 
trebuie să constituie un motiv de idolatrizare a 
ei, ci de înălţare cu mintea pentru a înţelege 
frumuseţea şi măreţia Creatorului, pe cât raţiu- 
nea umană poate percepe aceasta. 

Acestea reprezintă învăţături care se 
regăsesc în Cazaniile Lui Coresi şi Varlaam, în 
didahiile lui Antim, dar si în Divan si în Istoria 
ieroglifică. 

Nu este, nici pe departe, o situaţie unică 
în Istoria ieroglifică, în care autorul să fi plecat 
de la un text biblic, extrapolând motive sau 
dezvoltând sentinţe scripturale. 

Rămânând în perimetrul capitolului al 
doilea al cărţii, la care am ajuns cu analiza 
noastră, remarcăm o parafrază poetică largă la 
Mt. 5, 45, unde se spune că Dumnezeu „face să 
răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni 
şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei 


14 A se vedea Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. 
cit., p. 326-327. 

A se vedea şi Epilog la lumea veche I. 1, op. cit., p. 380- 
392, cf. http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/11/epilog-la- 
lumea-veche-i-i-editia-a-doua/. 


io6 


nedrepţi" (Biblia 1988)/ „răsare pre soarele Său, 
spre buni şi spre răi, şi ploo spre direpţi şi 
nedirepţi" (Biblia 1688): 

Soarele tuturor cu acelaşi ochiu caută, 
nici pre unii încăldzeşte 
şi despre alţii aceasta tăgăduieşte. 
Ploile, precum stincele [stâncile] umedzăsc, 
ase sămintele dezvălesc, 
hlujerile răcoresc, 
copacii înfrundzesc, 
florile, iarba 
şi toată păşunea şi otava 
înverdzesc 147 . 


Aşa cum spuneam şi altădată, o asemenea 
parafrazare poate fi considerată cel puţin 
anticipativă în raport cu fenomenul poetic 
similar care se va petrece în literatura noastră 
modernă. Când, după cum bănuim, din diverse 
raţiuni, poeţii au ascuns de multe ori pecetea 
unei gândiri „arhaice" prin astfel de prelucrări, 
pentru care trebuie un ochi specializat şi 
foarte pătrunzător pentru a intui sursa. 

Revenind la ecourile naturii si la simţul 

y y 

muzical al lui Cantemir... acesta intercala, în 
asumarea pretenţioasă a unui desăvârşit stil 
retoric, din partea Papagaiei/ Papagalului, 
printre alte sentinţe valabile (pentru că şi 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 86. 


107 


minciuna se sprijină pe stâlpii adevărului, 
pentru a exista, deşi construcţia ei e falsă) şi 
acest considerent pe care, de fapt, el îşi 
întemeiază scriitura: „celora ce din multe 
strune o cântare,/ sau din multe organe/ o 

harmonie/ într-o simfonie fac/ asămănându- 

_ „ «148 
ne... . 

Şi din nou ne răsare în minte acea 
„pangosmie-armonie" a lui Heliade (Anatolida), 
de mai târziu. 

Şi nu făcea Heliade corespondenţa dintre 
vuietul apelor şi cântările angelice, având ca 
punct de sprijin (deşi nu singurul), pentru 
comparaţia sa, după cum am semnalat 149 , 
Apoc. 19, 6? 

în traducerea Bibliei de la 1688: 

„Şi auziiu ca un glas de gloată multă 
şi ca un glas de ape multe şi ca un glas de 
trăsnete tari, zicând: Alliluia!..." (Apoc. 19, 
6). 

Acelaşi loc scriptural se poate să-i fi 
inspirat însă şi lui Cantemir o imagine auditivă 
de reţinut: 

y 

chiotele a atâtea gloate 
deodată slobodzite 
să părea că ieste 


148 Idem, p. 112. 

149 Epilog la lumea veche I. 1, op. cit., p. 682, cf. 
http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/11/epilog-la-lumea- 
veche-i-i-editia-a-doua/. 


huietul a mari puhoaie 
după ploaie, 
din dealuri în văi răpedzite 150 . 

Şi, totuşi, autorul nostru pune văzul mai 
presus de auz - şi, implicit, pictura mai presus 
de muzică (deşi era muzician şi nu pictor) - : 
„că adevărat bună ieste ştiinţa audzirii,/ dară 
mai adevărată ieste ispita viderii" 151 . 

Şi aceasta cu toate că există şi imagini 
indepingibile, inefabile... 

Cantemir ne confirmă, prin urmare, 
impresia că inclusiv sunetele au, în paginile 
sale, rolul de a obiectiva contururi picturale. 
Pentru că sunetele culese cu urechea creează 
imagini în minte. 

în literatura noastră, Miron Costin 
susţinuse primatul vizualului, nu cu mult timp 
înainte: 

„Den cinci simţiri ce are omul, 
anume vederea, audzul, mirosul, gustul şi 
pipăitul, mai adevăratu de toate simţiri 
ieste vederea (s. n.). Că pren audzu, câte 
aude omul, nu să poate aşedza deplin 
gândul, este aşea ce să aude, au nu este, 
căci nu toate sintu adevărate, căte vin 
pren audzul nostru. Aşea şi mirosul de 
multe ori însală"...etc 152 . 

y 

150 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 117. 

151 Idem, p. 96. 

152 Miron Costin, Opere, ed. cit, p. 142. 


Cum ar zice Cantemir: „părerea părere 
naşte,/ iară ştiinţa/ făcliia adevărului ieste" 153 . 
Pe Miron Costin îl citează si Mircea 

y 

Scarlat pentru a semnala continuitatea de 
optică la...Eminescu 154 . 

Scarlat considera că rolul ordonator al 
văzului îl apropie pe Eminescu de poezia veche, 
dar nu ştia însă că acest primat vizual a fost 
susţinut si de Cantemir si Antim Ivireanul - 

y y y 

acelaşi rol important acordat vederii 1-a deter- 
minat şi pe Sfântul Antim să-şi împodobească 
cronograful cu peste 500 de portrete în meda- 
lion. 

Pe de altă parte, după cum observă tot 
Cantemir, sunetele nu sunt întotdeauna simfo- 
nice sau armonioase. 

Există si o monotonie imitativă care îi 

y 

displace: „că strigarea a gloate multe/ din 
răzsunarea a păreţilor deşerţi/ nu multă 
deosebire are,/ şi precum păreţii acelaşi glas 
întorc,/ ase în gloata ascultătoare/ unul 
cuvântul altuia poartă" 155 . 

Cu alte cuvinte, strigătul mulţimilor nu e 
întotdeauna chiot de ape. Poate fi şi ecou gol şi 
fără sens. 

însă ecourile naturii - despre care am 
vorbit mai înainte - sunt adevărate tablouri 
sau peisaje sonore (care probabil că au avut un 
izvor scriptural, după cum am arătat), mai 

153 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 119. 

154 A se vedea: Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneşti, 
voi. II, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984, p. 122-123. 

155 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 118. 


110 


înainte ca Heliade, spre exemplu, să traseze 
harta sonoră şi simfonică a apelor globale 
(având în minte, de asemenea, idei şi imagini 
poetice din Scriptură). 

Şi pentru că am ajuns în acest punct, mai 
rămânem puţin la această discuţie. 

Există, în Istoria ieroglifică, numeroase 
exerciţii metaforice şi poetice (chiar expediţii 
în domeniul metaforizării) care sunt o verita- 
bilă privire în oglindă/ în adâncime a unor 
memorabile cuvinte scrip turale. 

Am oferit deja unele exemple, dar adău- 
găm altele, pentru că survine, în aceste cazuri, 
chiar metafora oglinzii. 

Spre exemplu: 

Numai vremea (carea oglinda ieste 
a lucrurilor viitoare) 
va arăta /.../ 

(căci sămnul înţelepciunii ieste 
ca din cele vădzute 
sau audzite, 
cele nevădzute 
si neaudzite 

y 

a adulmăca, 
si viitoarele din cele trecute 

y 

a giudecaf 56 . 


Idem, p. 93. 


111 


înţelepciunea despre care se face 
menţiune este cea a Ecclesiastului, la care 
Cantemir făcuse trimitere în Divan: 

„au Eclisiastul cunoscut şi dzice: Ce 
iaste cela ce-au fost? Acela ce iaste să fie. 
Ce iaste acela ce s-au făcut? Iaste cela ce-i 
să să facă (gl. 1, sh. 9)" 157 . 

în Biblia 1688: 

„Ce e cea ce fu? Ceaea ce va să fie. Şi 
ce e cea ce s-au făcut? Aceasta ce va să să 
facă" (Eccl. 1, 9). 

Cantemir exprimă identic ceea ce scrie în 
Biblia din 1688, chiar dacă nu o citează cu cea 
mai mare fidelitate. 

Afirmaţiile preced vestita sentinţă: „şi nu 
este ceva nou sub soare/ kcu ouk eaiiv it&v 
-npoofyatov uito iov r|A,iov" (Eccl. 1, 9, LXX). 

Aceeaşi înţelepciune o va invoca şi 
Eminescu (aşa cum am arătat şi altădată) : 

Viitorul si trecutul 

y 

Sunt a filei două feţe, 
Vede-n capăt începutul 

Cine ştie să le-nveţe; 
Tot ce-a fost ori o să fie 


157 Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înţeleptului 
cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, ediţie critică de 
Virgil Cândea, postfaţă şi bibliografie de Alexandru Duţu, Ed. 
Minerva, 1990, p. 87. 


112 


în prezent le-avem pe toate, 
Dar de-a lor zădărnicie 
Te întreabă si socoate. 


(Glossă) 


De „vrei viitorul a-l cunoaşte, te întoarce 
spre trecut", susţine poetul şi în Memento 
mori. 

în acelaşi sens se înţelege ceea ce a dorit 
să spună Cantemir, afirmând că vremea 
„oglinda ieste/ a lucrurilor viitoare" şi că 
„sămnul înţelepciunii" este ca pe „viitoarele din 
cele trecute/ a giudeca". 

Aşadar, Eminescu avea să arate „sămnul 
înţelepciunii", judecând în conformitate cu 
aprecierea lui Cantemir. 

La Eminescu, în poemele amintite, nu 
este vorba de o filosofie stoică, asa cum s-a 
pretins şi s-a tot repetat 159 , ci de filosofia 
Sfântului Solomon, a cărei persistenţă şi 
actualitate peste veacuri, inclusiv în cultura 
noastră, în partea noastră de lume, ne este 
semnalată de două mari personalităţi, aşa cum 
sunt Cantemir şi Eminescu. 


15 Cf. M. Eminescu, Opere, I, ed. Perpessicius, p. 196. 

159 Aflăm o excepţie în opinia lui Mircea Scarlat, Istoria 
poeziei româneşti, voi. II, op. cit., p. 118-120: „în Glossă, punctul 
de plecare este tristeţea vechiului Ecleziast [...]. Ideile 
Ecleziastului apar la poetul român foarte clar şi, nu 
întâmplător, exprimate uneori gnomic. [...] Fără a trăda litera 
Ecleziastului, Eminescu lărgeşte sfera de semnificaţii a ideii 
centrale din vechea carte". 


ii3 


Un alt exemplu, în ceea ce priveşte citirea 
Scripturii în oglindă, de către Cantemir, este 
acesta: „Eu păcatul mieu cunosc/ şi în oglinda 
fărălegii mele acmu mă privăsc" l6 °. 

Cantemir reproduce deformat (am amintit 
mai sus deformarea picturală sesizată de E. 
Sorohan ca tehnică utilizată de Cantemir) un 
verset al unui psalm arhicunoscut. 

Apelăm din nou la varianta Bibliei 1688: 

„Căci fărădelegea mea eu [o] conosc 
şi păcatul mieu înaintea mea iaste puru- 
rea" (Ps. 50, 4). 

A oglindi înseamnă, uneori, la Cantemir, 
pur şi simplu a privi/ a vedea/ a urmări pe 
cineva: ,^Au nu tu,/ odinioară,/ prin fundul 
mării primblându-te/ şi spre vânarea peştelui/ 
şipurindu-te,/ eu din faţa apei/ te oglin- 
diiam?'* 61 . 

Alteori, oglinda desemnează o cugetare, o 
înţelegere, precum este cea a Armăsarului, 
care, „icoana morţii/ în oglinda vieţii sale 
privind" 162 , pricepe prea târziu strategia Lupu- 
lui, prin care este învins şi ucis. 

în fine, alteori, oglindirea înseamnă pro- 
iectarea unei perspective psihologice false, 
care denaturează realitatea: „ca lumina 
soarelui în stele/ oglindă frâmseţelor ei mă 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 194. 
Idem, p. 38. 
Idem, p. 81. 


ii4 


făcu/ şi în mine/ pre sinea/ şi în grozăviia mea/ 
frâmseţe[a] ei a videa/ i să părea" 163 . 

Cea mai frumoasă metaforă rămâne însă 
oglinda timpului, prin care viitorul se oglin- 
deşte în trecut: „vremea oglinda ieste/ a lucru- 
rilor viitoare" 164 . 

Eminescu, de asemenea, va ipostazia 
alegoric privirea profetică în viitor ca pe o 
privire în oglindă: 

în zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. 

Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, 
Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. 
El în mic priveşte - acolo căile lor tăinuite 
Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite: 
Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun. 

(Egipetul) 165 


în zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. 

Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, 
Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. 
El în mic priveşte - acolo căile lor tăinuite 
Şi c-un ac el zugrăveşte cărăruşile găsite - 
A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun. 

(Memento mori) 166 

163 Idem, p. 281. 

164 Idem, p. 93. 

165 Cf. M. Eminescu, Opere, I, ed. Perpessicius, p. 44. 

166 Cf. M. Eminescu, Opere, IV, ed. Perpessicius, p. 144. 


H5 


Oglinda de aur a magului egiptean era 
cerul înstelat („cerul d-Egipet desfăcut în foc şi 
aur ). 

Am presupus ca această metaforă, a 
profeţiei ca oglindire, să fi fost extrapolată 
plastic de poet dintr-o expresie cu largă utili- 
zare cultică în Ortodoxie: oglinda profeţilor sau 
oglinda profeţiilor. 

Credem că, deopotrivă, Cantemir s-a 
gândit, mai înainte, la aceeaşi strategie lirică: 

De multe ori împăraţii să văd 
preste vrerea lor a proroci, 
căci sufletele lor, oarecum de mărimele 
şi greuimele 
lucrurilor, 
mai de multe ori si mai adese 

y 

atingându-se 
şi preste simţirea lor 
să par a prognostici [a prevesti]. /.../ 

Au nu, dară, 
pentru aceasta mai denainte să feriia 
şi acestiia pre carile noi acmu 
cu ochii trupului 
de faţă le privim, 

pre acele ei, 
încă până a nu fi, 
cu ochii sufletului le oglindiiaf 67 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 55. 


n6 


A profeţi înseamnă mai înainte a vedea cu 
duhul sau cu ochii sufletului, cum zice 
Cantemir. Viitorul încă nevăzut se oglindeşte 
în ochii sufletului celui sensibil duhovniceşte. 

Şi Sfântul Apostol Pavel, referindu-se la 
vederea cu duhul a celor viitoare, spusese: 

„Pentru că vedem acum pren 
oglindă, ca întru o gâcitură, iar atunci faţă 
la faţă" (I Cor. 13, 12, Biblia 1688). 

„vedem acum ca prin oglindă, în 
ghicitură, iar atunci [, în împărăţia lui 
Dumnezeu, vom vedea] faţă către faţă" (I 
Cor. 13, 12, Biblia 1988). 


Mai reţinem un singur exemplu din Biblia 
1688, care ne îndrumă spre a considera că, din 
nou, Scriptura i-ar fi putut sugera lui Cantemir 
(poate şi lui Eminescu), alegoria oglindirii, şi în 
care se spune că înţelepciunea 

„zare iaste luminii veacinice şi 
oglindă fără de hulă a lucrării lui 
Dumnezeu şi chip bunătăţii Lui. [...] 
Pentru că iaste aceasta mai bine-cuvioasă 
decât soarele şi decât toată puterea 
stelelor; cu lumină alăturându-se, să află 
mai de frunte. Pentru că pre aceasta o 
aşteaptă noaptea"... (înţ. lui Sol. 7. 26, 29). 


îiy 


Exprimarea profund alegorică sau simbo- 
lică a acestor versete sapienţiale a stârnit - 
sunt convinsă - reverberaţii adânci în sensi- 

y 

bilitatea si conştiinţa scriitorului Cantemir. 

y y y 

Prin urmare, oglinda are multiple între- 
buinţări în paginile ieroglificei istorii cantemi- 
rene. Şi ne întrebăm, cum spuneam, dacă nu 
cumva chiar scriitura sa merge în sensul 
recuperării în oglindă a diverse tipare scriito- 
riceşti, pe care, asimilându-le şi conexându-le, 
să încerce să ofere o operă literară autentică în 
limba română. 

Strategia l-ar apropia de cea a lui Budai- 
Deleanu, iar, pe de altă parte, ar explica de ce 
opera lui este atât de greu definibilă ca gen. 

Revenind la cursul istoriei, Lupul filosof, 
care refuză să-şi destăinuie judecăţile adânci în 
faţa mulţimii, îşi expune criteriile şi concluziile 
cugetării sale în faţa Brehnacei: 

pricina tăcerii 
şi s[f]iielii mele 
mai sus deplin 
ţi-o am povestit. 
Iară acmu, pre cât puterile 
îmi vor agiuta, 
numele si firea Strutocamilei 

y 

cum mai pre scurt 
şi mai aievea a-ţi dejgheuca 
mă voi sili 


n8 


(căci nu didascalul, 
carile în toate dzile[le] în şcoală învaţă, 
ce [a] cela ce a ucenicilor 
cu învrednicii si învăţături 
împodobeşte viaţă, 
fericit 
si la nume vestit 

y 

ieste 
şi afişă cade). 

Unul dintre cei a firii tâlcuitori 
dzice că a numerelor 
numire si cunoştinţă 

y y y 

ieste măsura a necunoscutei firi. 
Iară altul dzice că ieste făcliia 
si lumina 

y 

a fiintii lucrurilor. 

y 

Amândoi dară, precum să cade, 
la rădăcina adevărul au atins 
şi la vârvul [vârful] adevăratei cunoştinţe au 

agiuns 

(că cine adevărul de la rădăcină cearcă, 
ştiinţa în vârvul înălţimii află, 
şi cine adeverinţa de gios întreabă, 
cunoştiinţa de sus îi răspunde). 

Bine dară şi după regula adevărului, 
iarăşi dzic, vrednicii aceia filosofi au grăit, 
de vreme ce tot numele hiris 

y 

scurtă hotărârea lucrului ieste. 


ii9 


Deci numele Strutocamilei 
din doaî numere, 
din Struţ adecă 

y 

si din Cămilă alcătuit 


ieste 168 . 


Faptul că „tot numele hiriş/ scurtă 
hotărârea lucrului ieste" reprezintă o concepţie 
lingvistică creştină (care exclude arbitrariul 
semnului lingvistic), pe care o expune undeva 
şi Sfântul Augustin. 

Numele lucrului are legătură cu esenţa 
lucrului respectiv, cu natura sa intimă. 

înţelepciunea primilor oameni zidiţi de 
Dumnezeu scruta până în adâncul creaturilor, 
tocmai de aceea: 

„Şi mai zidi Dumnezău iarăş[i] den 
pământ toate hiarăle câmpului şi toate 
pasările ceriului; şi le aduse pre eale la 
Adam, ca să vază ce [cum] le va numi pre 
dânsele; şi tot ce au numit Adam, suflet 
viu, acesta e numele lui. 

Si numi Adam nume tuturor 

y 

dobitoacelor, şi tuturor pasărilor ceriului, 
şi la toate hiarăle câmpului" (Fac. 2, 20-21, 
Biblia 1688). 

Din acest motiv, credem, Cantemir este 
de acord cu filosofia care consideră că „a 


Idem, p. 88. 


120 


numerelor [numelor]/ numire şi cunoştinţă/ 
ieste măsura a necunoscutei firi". 

Pe temeiul acestor consideraţii, Lupul 
purcede la analiza neobişnuitei alcătuiri a 
Strutocămilei. 

y 

Cercetând, separat, făptura sa de cămilă 
şi pe cea de struţ, dificultăţile deducţiei nu se 
lasă aşteptate: 

Deci la acesta lucru întâi 
ca astrologhii să facem 
să cade, 
carii cele adevărate 
fireşti şi cereşti trupuri 
mai curat vrând să arete, 
nişte fiinţe din socoteală [din minte] 
şi nişte trupuri şi locuri, 
carile nici în ceriu, 
nici în fire să află, 
pun. 

După aceasta dară socoteală, 
a fi să dzicem 
şi cu mintea să supunem, 
precum în fire să află o pasire mare, 
cu pene, pedestră şi nezburătoare, 
sau un dobitoc cu doaî picioare 
şi să oaî [se ouă] ; 


hrana, în loc de grăunţă, iarbă sau carne, 
să-i fie piatră, foc şi fier; 
şi aşe, pre ciuda lumii, 


121 


aceasta prin pricinele fireşti 
de amănuntul să o ispitim, 
ca oarece pentru dânsa adevărul 
şi socoteala ce ne va arăta să oblicim [să 
găsim] 169 . 


După ce face o analiză detaliată, psiho- 
anatomică a structurii Struţocămilei, judecata 
Lupului, prin care „toată aporia au dezlegat'* 70 , 
este aceasta: 

jiganiia aceasta dobitoc 
cu patru picioare nu ieste, 
pasire zburătoare nu ieste, 
Cămilă nu ieste, 
Struţ aplos [obişnuit] nu ieste, 
de aier nu ieste, 
de apă nu ieste. 

De unde iarăşi dzicem 

y 

că cea adevărată a ei hotărâre 
aceasta poate fi: Strutocamila ieste 

traghelaful [ciudăţenia] firii 
(căci ieste la filosofi altul, al chitelii), 
carile dintr-îmbe monarhiile ieste, 
si ieste si nu ieste. 
Ieste, dzic, căci adevărat 
între lucrurile firii ciudă ca aceasta 
să află; 


Idem, p. 90-91. 
Idem, p. 93. 


122 


nu ieste, dzic, 
căci nici dintr-un neam a fi socoteala 
nu adevereşte. 

De care lucru, 
o, iubite priietine, însămnarea marelui 
acestuia nume altă nu sună, 
fără numai hirişă himera jigăniilor, 
irmafroditul păşirilor 
şi traghelaful firii. 

Deci acmu lucrului, 
căruia neamul, chipul şi toată vredniciia 
firea i-au tăgăduit, oare cu ce obrăznicie, 
sau mai adevărat să dzic, 
cu ce nebunie 
cineva din voia slobodă sau din meşterşug 
spre vreo vrednicie a o rădica ar îndrăzni? 

(Că mai pre lesne ar fi cineva, 
gândacii îngiugând, pământul ca cu boii în 
plug să are, 
decât vreun bine sau folos a aştepta 
de la [a] cela carile nici din fire vreun dar, 
nici din pedeapsă şi din învăţătură 
vreo vrednicie are) 171 . 

Pentru Cantemir - care pune judecata pe 
seama Lupuilui - Struţocămila, aşadar, are o 
existenţă nefirească. Iar nefirescul ei rezidă în 


Idem, p. 92. 


123 


faptul că nu este de niciun folos în lume. 
Pentru că în fire/ în natură nu există nimic 
nefolositor („căci firea ceva în zădar/ şi în 
deşert nu face" 172 ). 

Am văzut mai sus că Vidra, acuzată de 
asemenea de a fi un hibrid, se socotea nevino- 
vată pentru motivul că avea calităţi în plus faţă 
de alţii, iar nu infirmităţi: „în doaî stihii/ poci 
lăcui", pentru că „din fire cu oarece mai mult/ 
decât alalte dobitoace sint dăruit" 173 . 

Vidra acuzase, de fapt, mai întâi, faptul că 
Struţocămila ar fi un specimen nefiresc, din 
cauza inutilităţii caracterisiticilor sale. 

y 

Avem astfel doi înţelepţi, Vidra (care „nu 
puţine făclii/ topise asupra cărţilor filoso- 
feşti'* 74 ) şi Lupul, care afirmă aceeaşi sentinţă 
logică asupra Struţocămilei. 

în aceste condiţii, Cantemir face ca 

y 1 

decizia Corbului de a susţine vrednicia Struto- 

y y 

cămilei să pară cu totul ridicolă: 

Strutocamilii în cap 
coarne ca a boilor îi vor razsări, 
si în scaunul vredniciii să va sui 

y 

(ca fortuna când va să trântească, 
intai rădica, 
şi norocul întâi râde, 
apoi plânge) 175 . 


Idem, p. 91. 
Idem, p. 43. 
Idem, p. 42. 
Idem, p. 92-93. 


...mutând-o din Cămilă în pasire 
şi adăogându-i la urechile ciute 
coarne buorate, 
numele în Strutocamilă îi mutară 1 


Papagaia, cu toată vârtutea cuvântului, 
himera, sau, precum s-ar putea dzice, 
ciuda nevădzută, 
neaudzită 
cu voroava în fire a băga începu 177 . 


Strutocamilă 
stepăna cea mai de cinste 
şi epitropiia a tot neamul 
să tie, 

y 1 

şi după aripile carile Vulturul l-au demânat, 
capul taurului să i se puie, 
pentru ca şi ea între coarne 
sămnul biruintii 

y 

şi stema epitropiii 
să poarte 178 . 


176 Idem, p. 100. 

177 Idem, p. 112. 

178 Idem, p. i2i. 


12 5 


De departe, însă, cea mai cruntă ironie la 
adresa Struţocămilei se află în capitolul al 
patrulea al cărţii: 

în vremea ieşirii lor 

y 

de la Grumadzii-Boului, 
cu hrizmosul carile încă de demult 
Camilopardalul le tâlcuisă 
şi coada păunului 
cătră coarnele boului 
aflase 

şi pre Cămilă cu dânsa 
frumos împodobisă, 
să fie vădzut cineva 
lucru de ciudesă 
şi preste toată ciuda mai ciudat 
si mai minunat. 

y 

Că la ieşirea lor de la cei şepte munţi, 
ciuda nevădzută 
(şi precum să dzice dzicătoarea): neaudzită, 
cu coadă în vârvul capului 
Cămila era. 


Iară la intrarea la locul lor, 
vestită dzicătoarea să pliniia, 
carea dzice: 
„Mare ciudă duc în car, 
mai mare va fi 
dac-om sosi". 


126 


Toţi era cum era, 
iară toată minunea 
si ciudesea, 

y 7 

în Cămilă să cuprindea 
(că precum soarele cu a sa 
lumină toate stelele acopere 
si nevădzute le face, 

y 7 

aşe păşirea dobitocită 

şi vita păsărită 
pre toate de mascara 
covârşiia). 

Caci la Cămila, 
în loc de peri şi de floci, 
cu pene roşii o îmbrăcasă, 
lângă carile aripi negre ca de Corb alăturasă, 
la grumadzii Cămilei cel cohâiat, 
capul boului cel buârat 
prepusese. 

Coada păunului cea rotată, 
nu despre sapă, 
după obiceiul a tuturor dobitoacelor, 
ce în loc de cercel, 
alăturea cu capul, 
în sus o ridicase 
şi, de cornul cel drept lipind -o, o legase 

(că unde văpsala galbănă 
degetele văpseşte, 
acolo la Cămile coarne, aripi şi pene 
odrăsleşte). 


12 7 


Aşedară, jigăniile şi dobitoacele toate 
urmând Strutocamilii, 
la sălaşul monarhiii sale sosiră, 
unde, pe Strutocamilă 
în obiciuitul şopron băgând, 
pilituri de fier cu prund amestecate, 
în loc de ospăţ, înainte-i vărsară, 
cu carile mai mult să mânca 
decât mânca 
si mai mult cortiia 

y y 

decât mistuia 179 . 


E o scenă tragi -comică, şi care ne face, la 
un moment dat, să-1 auzim pe Creangă, prin 
anticipaţie: „Mare ciudă duc în car,/ mai mare 
va fi/ dac-om sosi". 

Faptul a fost remarcat şi de Manuela 
Tănăsescu, mai înainte: 

„Umorul şi oralitatea expresiilor 
uneori anticipează vădit pe Creangă" 180 . 

Toată întâmplarea pare, totodată, a fi un 
travesti carnavalesc, o scenă din D'ale carnava- 
lului. Aşa cum o prezintă Cantemir, te-ai 
aştepta să fie un imbroglio. 

Nicio compătimire nu are însă autorul 
pentru această mascaradă. 


179 Idem, p. 177-178. 

180 Manuela Tănăsescu, Despre „Istoria ieroglifică", op. 
cit., p. 175. 


128 


Situaţia expusă mai sus, însă, în care, 

Strutocamilii în cap 
coarne ca a boilor îi vor razsări, 
si în scaunul vredniciii să va sui 

y 

(ca fortuna când va să trântească, 
intai rădica, 
şi norocul întâi râde, 
apoi plânge), 


îi prilejuieşte autorului dezvoltări analitice în 
două direcţii care ne interesează în mod 

y 

particular. 

Prima este formată din reflecţii despre 
fortuna/ norocul care îi urcă şi îi coboară pe 
oameni, care „întâi râde,/ apoi plânge". 

Era o temă veche în toată literatura euro- 
peană şi în literatura română de asemenea. 

Cucunozul, în disputa sa cu Brehnacea, 
care ascultase filosofia Lupului, considerând că 
învestirea Strutocămilei cu demnitatea de 

y 

conducător al dobitoacelor/ animalelor este un 
mare noroc pentru partida zburătoarelor, face 
apologia fortunei de care trebuie să se profite 
atunci când se iveşte, indiferent dacă e moral 
sau nu: 

De care lucru, noi acmu 
vreme de treabă 
şi după poftă aflând, 
cum vom putea 


129 


vremea prelungind, 
darul norocului 
în para focului 
să aruncăm? 

Că bine stii 

y 

(că pre cât ieste de iute la curgere 
punctul vremii, 
încă mai iuti sint 
mutările lucrurilor in vreme) 

si nu trebuia cineva 

y 

a te învăţa, 
de vreme ce (precum chipul 
norocul mii de mii de obrază 
să fie având 
şi în mii de mii defeliuripre muritori 
în tot ceasul să fie măgulind), 
adeverit esti. 

y 

Au nu de cu vară 
stăpânii caselor, de iarnă 

grijindu-să, 
toată zaharaoa trebitoare 
în jitniţele şi cămările sale grămădesc? 

(Că ce dă vremea, 
nici avutiia, 

y 7 

nici nevointa 

y 

poate cumpăra). 
Iară câte primejduitoare 


130 


în vremea viitoare 
mi-ai pomenit, 
acestea încă nu tăgăduiesc 

(că cine vreodată 
norocul supt lăcată 
si norocirea în ladă 
s-au încuiat? 

y 

Sau cine tot cu aceia fortună 
în viaţă s-au slujit, 
de carea vreodată 
sa nu sa ne năcăjit?). 

Ce a muritorilor mai mult aceasta 
le ieste hirisiia 

y 

(ca în dzua norocului 
să-si arete vârvul cornului, 

y ' 

iară în dzua nenorocului, 
de nevoie să sufere 
şi scoaterea ochiului). 

De care lucru aşe socotesc, 
într-această dată, nicicum biruinţa 
la dobitoace să nu rămâie 
(macară şi adevărul părtaş 
şi împreună nevoiaş 
să le fie). 


[O, fortuna bună 
(de ieste în lume vreuna adevărat bună), 
cum si tată, si maică, si soră, 


131 


si frate fortunei rele esti, 
carea până într-atâta pre muritori buiguieşti, 
îmbeti si nebuneşti, 

y y y y 

cât şi spre tabăra adevărului 
desfrânate ostile nebunelor sale socotele 

y 

a-şi slobodzi nu să ruşineadză] 181 . 


Paranteza ultimă reprezintă, desigur, 
comentariul autorului, care neagă judecata 
celui care trăieşte în cercul strâmt al norocului 

y 

(ca să îl parafrazăm pe Eminescu) şi care nu 
doreşte decât să profite cât mai mult de 
circumstanţele favorabile ivite în viată, chiar 
dacă prin aceasta se află în război deschis 
împotriva Adevărului („spre tabăra adevărului/ 
desfrânate ostile nebunelor sale socotele /a-şi 
slobodzi nu să ruşineadză"). 

Putem compara, din nou, silogismele 
personajului cantemirean cu logica pămân- 
tească străveche, pe care o invocă un text 
scriptural: 

„Pentru că ziseră întru ei, şi gândind 
nu dirept: «Puţină iaste şi mâhnită viaţa 
noastră, şi nu iaste leac în moartea 
omului, si nu s-au cunoscut cel ce s-au 

7 y 

întors de la iad. 

Căci deodată ne-am făcut, şi după 
aceasta vom fi ca [şi] când n-am fost, căci 


1 1 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 97- 

98. 


132 


fum iaste răsuflarea în nasurile noastre, şi 
cuvântul [nostru] - scânteaie, întru 
pornirea inimii noastre, care stingându- 
se, cenuşă se va alege trupul, şi duhul se va 
răsipi ca un văzduh moale. 

Si numele nostru se va uita cu 

y 

vreame, şi nimeni nu va pomeni lucrurile 
noastre si să va treace viata noastră ca 
urma norului şi ca negura să va răsipi, 
gonindu-se de razele soarelui, şi de 
fierbinţeala lui îngreuindu-se. 

Pentru că treacerea umbrii iaste 
vreamea noastră, şi nu iaste înturnare 
săvârşitului [sfârşitului] nostru, căci s-au 
pecetluit şi nimeni nu se întoarce [din 
moarte] . 

Venit, dară, si să dobândim den ceale 

y 7 7 y 

ce-s bune, si să ne trebuim cu zidirea ca cu 

7 y 

tinereaţele, degrabă. 

De vin de mult preţ şi de miruri să ne 
săturăm şi să nu ne treacă pe noi floarea 
văzduhului [mireasma aerului, a vântu- 
lui]. Să ne [în] cununăm cu flori de tran- 
dafiri, până a nu se veşteji. 

Nimenilea dintre noi să nu fie fără 
parte, de a noastră răsfăţare pretutindinea 
să lăsăm semne de veselie, căci aceasta e 
partea noastră şi acesta e sorţul (s. n.). 

Să asuprim pe săracul dirept, să nu 
cruţăm văduva, nici de ale bătrânului 

y 7 

cărunteate de mulţi ani să ne ruşinăm. Să 

y y y 


133 


fie noao vârtutea [puterea] legea direp- 
tăţii»"etc. (înţ. lui Sol. 2, 1-11, Biblia 1688). 

Poate că nu degeaba introduce Cantemir 
în oastea socotelilor Cucunozului si câteva 

y 

zicători sau proverbe româneşti (sau cugetări 
versificate, încetăţenite în conştiinţa români- 
lor): 


cum vom putea /.../ 
darul norocului 
în para focului 
să aruncăm? 


ce dă vremea, 
nici avutiia, 

y ' 

nici nevointa 

y 

poate cumpăra 


cine vreodată 
norocul supt lăcată 
si norocirea în ladă 

y 

s-au încuiat? 


a muritorilor mai mult aceasta 
le ieste hirişiia [caracterul] 


134 


(ca în dz[i]ua norocului 
să-şi arete vârvul cornului, 
iară în dzua nenorocului, 
de nevoie să sufere 
şi scoaterea ochiului) 


Adică: de ce să ne aruncăm noi norocul în 
foc şi să nu profităm de oportunităţi, chiar 
dacă sunt nedrepte? 

Pasajul scriptural citat califică, însă, o 
astfel de gândire ca fiind profund atee, împo- 
triva lui Dumnezeu, a adevărului şi a dreptăţii. 

Scopul didascalic al operei lui Cantemir 
nu trebuie ignorat, cu atât mai mult cu cât 
trăia în veacul moraliştilor. 

Norocul acesta este însă schimbător 
(fortuna labilis): „norocul mii de mii de obrază 
[feţe]/ să fie având/ şi în mii de mii defeliuripre 
muritori/ în tot ceasul să fie măgulind". „Sau 
cine tot cu aceia fortună/ în viaţă s-au slujit,/ 
de carea vreodată/ să nu să fie năcăjit?" 

Nu cu multă vreme înainte scrisese si 
Miron Costin poemul său, Viiaţa lumii, din 
care reamintim câteva versuri: 


Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară; 
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iar. 
Trece veacu desfrânatu, trec ani cu roată, 
Fug vremile ca umbra şi nicio poartă 
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite 
Lucrurile lumii şi mai mult cumplite. 


135 


Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte, 
Asa cursul al lumii nu să conteneşte. 

y y 

Fum şi umbră sânţii toate, visuri şi părere. 
Ce nu petrece lumea şi ce nu-i cădere? 
Spuma mării şi nor suptu cer trecătoriu. 
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu? /.../ 

Suptu vreme stăm, cu vreme ne mutăm viiaţa, 
Umblăm după a lumii înşelătoare faţa. 
Vremea lumii soţie si norocul alta, 
El a sui, el a surpa, iarăşi gata. /.../ 

El suie, el coboară, el viiaţa rupe, 
Cu soţiia sa, vremea, toate le surpe. 
Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. 
Anii nu potu aduce ce aduce ceasul 182 . 

în literatura noastră, tema norocului 
nestătător este subordonată celei biblice a 
deşertăciunii deşertăciunilor (vanitas vanita- 
tum). 

Cei ce-şi pun speranţa şi încrederea în 
noroc trebuie să stie că acesta are mii de fete si 

y J y y 

că niciodată nu este stabil. 

El e o iluzie deşartă, un cameleon care 
însală si sporeşte si mai mult suferinţa acestei 

y y r y y y 

si asa vremelnice si dureroase existente 

y y y y 

umane: 


Miron Costin, Opere, ed. cit, p. 320-321. 


136 


„Călătoriia noastră în ceastă lume 
iaste foarte sârguitoare, ca o apă rrepede 
ce cură. 

Aşea şi noi curăm şi ne apropiem de 
moarte, si dzilele noastre trec ca o umbră 
de nuăr fără de ploaie" 183 . 


De aceea Eminescu refuza să trăiască în 
cercul strâmt al norocului: „Trăind în cercul 
vostru strâmt/ Norocul vă petrece" 18 *. 

Şi credem că versul lui Eminescu, 
„Norocul vă petrece" are aceeaşi semnificaţie 
cu a celui costinian: „Ce nu petrece lumea şi ce 
nu-i cădere?". Unde a petrece are sensul, din 
limba veche, de: a pătimi, a trece dincolo, a 
sfârşi, a muri. 

Neîncrederea fundamentală în acest 
noroc, în care îşi pun speranţa oamenii fără 
Dumnezeu, îl făcea să susţină că e nevoie ca 
„Privitor ca la teatru/ Tu în lume să te- 
nchipui* 5 . Adică să poţi să priveşti agitaţia 
lumii în mod nepătimitor, fără să participi la ea 
şi fără să ai aspiraţiile celor care cred în 
instinct sau în fatalitate. 

Eminescu este de altfel autorul unui vast 
poem, Memento mori sau Panorama deşertă- 
ciunilor, care ilustrează ideea că întreaga 


1 3 Sfântul Varlaam, Carte românească de învăţătură, ed. 
cit., p. 282. 

184 Luceafărul, cf. M. Eminescu, Opere I, ed. 
Perpessicius, p. 181. 

185 Glossă, cf. Idem, p. 196. 


137 


istorie a lumii nu este decât istoria aspiraţiilor 
umane vane/ deşarte. E cel mai mare si mai 
frumos poem din literatura noastră modernă 
care întrupează o cugetare fundamentală a 
literaturii noastre vechi şi care este, mai întâi 
de toate, o cugetare biblică. 

Pe de altă parte, Luceafărul poate fi inter- 
pretat ca fiind istoria aceluiaşi eşec al vanităţii, 
la scară personală. Numai că Eminescu nu e un 
Lucifer pierdut pe veci, ci e un Luceafăr pocăit, 
care, încercând să se împotrivească Părintelui 
şi fiind aproape să cadă ca „un fulger ne- 
ntrerupt/ Rătăcitor'* 86 , totuşi a înţeles lecţia 
primită de la Dumnezeu şi „nu mai cade ca-n 
trecut.. .din tot înaltul", ci se întoarce „în locul 
lui menit din cer'* 87 . 

îi lasă pe alţii, care vor, să trăiască în 
cercul norocului. Adică în lumea lor mică si 

y 

meschină, guvernată de fantasmele minţii lor 
orgolioase şi rele. 

Va mai spune Cantemir, prin rostul 
Brehnacei, undeva mai departe, că viaţa 
oamenilor este condusă de înţelepciunea 
dumnezeiască şi că oamenii nu pot să 
năzuiască în stabilitatea unei situaţii existen- 

y 

ţiale, ci trebuie să înţeleagă judecăţile sau 
pronia lui Dumnezeu, care le schimbă sensul 
vieţii într-un fel sau altul: 

y 

Aşijderea, Pricina pricinelor 
a toată pricinele 


Luceafărul, cf. Idem, p. 176. 
Idem, p. 181 şi 178. 


138 


dintâi privitoare 
şi giudecâtoare 
ieste, 

carile fără cea cădzută [cuvenită] 
plată şi răsplătire 
a le lăsa nu poate /.../. 

De care lucru, 
în lucrurile tâmplătoare, 
cei ce cu minte întreagă 

să slujăsc /.../ 
ca oricând calea linestii 

y 

s-ar afla, 
drumul tulburării 
cu lunecătoriu piciorul norocirii 
să nu calce. /.../ 

Aşedară, lucrurile muritorilor 
si muritorii, 

y y 

ori ca grăunţele în ciur, 
ori ca spiţele în roată 
ar fi, 

adevărul fără prepus ieste, 
că loc stătătoriu si viată credincioasă 188 

y y 

cuiva din fire nu s-au dat, 
nici să va da, 

ce toate sfera nestării sale 
sint să încungiure 
şi nesăvârşit ţircălamul [circumferinţa] firii 


Viaţă credincioasă = care să nu se schimbe cu nimic. 


139 


sint să împregiure 
si fietecui decât sine cel mai tare ieste 
să să afle 
şi pricina pricinătoare 
fară izbânda pricinirii 
ieste să nu scape 189 . 


Nimic nu este stătător/ stabil în viaţă, iar 
omul trebuie să încungiure sfera nestării sale, 
adică să parcurgă cercul firii nesfârşit, împli- 
nind ceea ce are de împlinit, urmând ce îi este 
dat de sus să împlinească sau să ispăşească. 

Şi nu înţelege întâmplările vieţii şi 
schimbările „sorţii", până când nu acceptă cele 
de la Dumnezeu: „plată şi răsplătire". 

Cei care nu văd pronia lui Dumnezeu în 
tot ceea ce li se întâmplă, se încarcerează 
singuri în cercul strâmt al egoismului. Şi 
numai cei care pricep că toate lucrurile se pe- 
trec cu sens pe lume, merg „în cărarea lineştii 
şipotica păcii" 190 . 

Altfel, „norocul şi pre porcariu,/ şi pre 
olariu/ tot cu o orbime caută" 191 . 

Iar Cantemir compune şi un cântec de 
jale, plecând - programatic - de la Viiaţa lumii 
a lui Costin, din care reţine primele două 
versuri (fapt grăitor pentru a ilustra intenţiile 
lui Cantemir de a se integra unei tradiţii 
literare româneşti) : 

189 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 192. 

190 Ibidem. 

191 Idem, p. 290. 


140 


A lumii cânt cu jele cumplită viaţă, 
Cum să trece şi să rupe, ca [şi] cum am fi o aţă. 
Tânăr şi bătrân, împăratul şi săracul, 
Părintele si fiiul, rude si-alalt statul, 

y ' y ' 

în dzi ce nu gândeşte, moartea îl înghite, 
Viilor rămaşi, otrăvite dă cuţite. 

y ' y 

Tărna tiranul, tărna ţăranul astrucă, 

y ' y y ' 

Izbânda, dreptatea, în ce-1 află-1 giudecă, 
Unii fericiţi să dzic într-a sa viaţă, 
După moarte să cunoaşte c-au fost sloi de gheaţă 192 . 

„Izbânda, dreptatea, în ce-l află-l 
giudecă", reproduce, din nou, un verset scrip- 
tural. 

Moartea nu face diferenţă între oameni, 
nu tine cont de vârstă sau de ierarhiile umane: 

y 

„Tărna tiranul, tărna ţăranul astrucă" - este de 
remarcat şi aliteraţia, care sugerează chiar, 
cum ni se pare, îngroparea ţărânii, loviturile 
sacadate de lopeţi. 

Multe reflecţii de acest fel inserase 

y 

Cantemir şi în Divan, între care amintim: 

căci ţărna pe pieptul lui [al lui Alexandru 
Macedon] s-au suit, 
ochii i-au împlut, 
gura i-au astupat 
şi cu aciasta pildă aducându-i 
că, nesăturându-să de slavă, 
să să sature de lut; 

192 Idem, p. 194. 


i4i 


şi trupul acela ce oamenii 
fiiu lui Dumnedzău 
- pentru frumuseţea [lui Alexandru] - 
a fi socotiia, 
viermii şi gândacii pământului l-au mâncat, 
si din tărnă fiind, 

y y 1 

iarăşi în tărnă s-au întors 193 . 

y y 

* 

Să ştii că [cei avuţi] 
numai cu o felegă de pândze învăliţi, 
ca [şi] cum ar fi în cămeşă de mătasă învăscuţi, 
si într-un săcriiu asedzati, 

y y y ' 

ca în haina de purpură mohorâtă 194 învăscuţi 

[îmbrăcaţi], 
şi în gropniţă aruncaţi, 
ca în saraiurile şi polaturile 
[palaturile sau cămările împărăteşti] 
cele mari si desfătate asedzati, 

y y y ' 

s-au dusu-să, 
iar altă nemică nici în sin [sân], 

nici în spate 
n-au rădicat cu sine să ducă 195 . 


Peste mai bine de un secol, Vasile Aaron 
va scrie un poem lung, Reporta din vis, în care 
mormintele vorbesc, readucând în atenţie 
vechile refrene: 

193 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 21. 

194 Mohorât = roşu-închis, purpuriu, stacojiu. 

195 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit., p. 27. 


142 


Toate câte vezi sunt deşertăciune, 
Toate prav, cenuşă, toate stricăciune. 
Să le iau pe rând, priveşte la mine, 
Vei afla că-n lume nu e nici un bine. /.../ 

[Moartea] e în lume peste toţi mai mare, 
Nice o ştiinţă de preteşug are. 

La bătrâni vedem că cumplită vine, 
însă de cei tineri au iaste-i ruşine? 

y 

Pre toţi într-un chip soarbe tirăneşte 
Şi la locul său [de veci] îi povăţuieşte. /.../ 

Averile mele au fost multe foarte, 
Ci nu mă putură scăpa de la moarte. /.../ 
Maica mea, pământul, gol lumei m-au dat 
Gol mă duc la dânsa, gol şi despuiat. 

/.../ 

Un mormânt cernit le cuprinse toate, 
învăţaţi din mine, ticăloase gloate! /.../ 

Din câte avu, nimic nu are, 
Decât trupul dat vermilor mâncare. /.../ 
Vârsta şi frumseţa, veşminte grijite, 
Toate putrejunei se află jârtfite. 

/.../ 

Vai, lume amară si înşelătoare 

' y y 

Bine cunoscui a ta umblătoare! 


143 


Din nimic născută mă-ncurci cu norocul, 
Când arde mai bine îmi potoleşti focul 196 . 


Tradiţia lui vanitas vanitatum, cu toate 

y 7 

motivele sale subsecvente (ubi sunt qui ante 
nos?, ruinele trupului şi ale lumii, moartea 
care nu face diferenţa sau care şterge orice 
diferenţe între oameni, timpul care fuge/ fugit 
tempus, norocul nestatornic/ fortuna labilis 
etc.) are o existenţă impresionantă în litera- 
tura noastră - începând cu literatura veche 
(învăţăturile lui Neagoe Basarab, Cazaniile, 
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, operele lui 
Miron Costin şi ale lui Cantemir etc), fiind 
apoi la fel de mult solicitat în preromantism şi 
romantism 197 , dar şi în modernism -, revenind 
cu consecvenţă în fiecare epocă literară. 

în cărţile noastre, am dedicat ample 
analize operelor unor mari poeţi ai epocii 
moderne, în care am atras atenţia, la momen- 
tul oportun, asupra recurenţei temei deşertă- 
ciunilor (cu subdiviziunile ei). 

Fără a putea fi exhaustivi, am dori, 
ajungând în acest punct, să facem o paranteză, 
în care să reţinem atenţia doar cu câteva 

y y 

scurte exemple care să dovedească persistenţa 

196 A se vedea: Scrieri literare inedite (1820-1845), alese, 
adnotate şi comentate de Paul Cornea, Andrei Nestorescu şi 
Petre Costinescu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981, p. 16-109. 

197 A se vedea, din nou, cartea noastră: Epilog la lumea 
veche, 1. 1, op. cit., cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/11/epilog-la- 
lumea-veche-i-i-editia-a-doua/. 


144 


excepţională a acestei teme în poezia noastră 
şi după Eminescu. 

Un poet post -romantic (situat între sim- 
bolism si tradiţionalism - ca să folosim 
definiţiile încă în vigoare), Ştefan Octavian 
Iosif, va recurge (intenţionat sau nu) la 
stilizarea metonimică practicată şi de Villon 198 , 
pe cât de suavă, pe atât de dramatică: 

Un lung suspin de harfe-eoliene 
Pluteşte-n aer, scade, creşte iar, 
Şi cad încet, rotindu-se alene, 
Foi veştede desprinse din umbrar. 

Plâng harfele şi îndelung suspină, 
Şi-n plânsul lor pare că prind cuvânt: 
„...Ce mândr-ai fost odat' şi tu, grădină! 
Mireasma ta şi floare, unde sunt?..." 1 " 

(Strofe) 


19 Metaforizată de un poet medieval, vechea interogaţie 
ubi sunt qui ante nos? (unde sunt cei care au fost înaintea 
noastră?) - spre exemplu - a devenit ou sont Ies neiges 
d'antan?. 

A se vedea: 

http : / /en .wikipedia . org/wiki/Ballade_des_dames_du_te 
mpsjadis. 

199 Versul reprezintă prelucrarea subtilă a unui motiv 
biblic, reprodus şi în Psaltirea versificată, cât şi în Viiaţa lumii a 
lui Miron Costin, dar care a trecut şi în lirica populară. Alecu 
Russo, în Poezia poporală, reproducea aceste versuri culese din 
folclor: „Viaţa omului,/ Floarea câmpului! [cf. Ps. 89, 6]/ Câte 
flori p-acest pământ,/ Toate se duc la mormânt". 


145 


Ceea ce realizează el, însă, este sinteza 
unui întreg cor de motive considerate 
simboliste, care îmbină tema florilor si a 
grădinilor cu cea a extincţiei (Dimitrie Anghel 
în mod deosebit, dar şi alţii). 

însă moartea si ruinele materiale reclamă 

y 

îmbălsămarea amintirii si înmiresmarea cu 

y 

dorul transcendentei. 

y 

Faptul se poate observa chiar în poezia 
primului precursor al simbolismului în lirica 
noastră, Traian Demetrescu (Tradem) : 

Că uite, luna blondă, în razele ei sfinte, 
Ce praf de aur varsă pe tristele mormintel... 
Dar nopţii din coşciuguri nu-i poate da scântei... 
Şi aerul miroase a chiparoşi şi tei... 

Pluteşte pretutindeni dumnezeieşti arome 
Din flori ce le născură a nopţilor atome... 
O. ..ei ne dau miresme atât de dulci, îmi zic, 
Si noi le dăm uitare sau nu le dăm nimic! 

y 

Pribegi pe drumul vieţii şi ei au fost odată: 
Şi pare, prin frunzişuri, himeric, că s -arată 
Perechi de-amanţi, şoptindu-şi al inimilor grai, 
Şi-acum acele inimi sunt prafşiputregail 

Se-nmlădie salcâmii, ca plete despletite, 
Pe gropi înţărânate, pe lespede cioplite, 
Aleargă liliecii rotindu-se năuci, 
Iar vântul se strecoară molatic printre cruci... 


146 


Şi. ..trist, ca nişte glasuri metalice, sonore, 
Vibrează în cadenţe un şir de repezi ore, 
Pe paginile vremii se-nscriu perechi-perechi, 
Tot repetând al vieţii acelaşi cântec vechil 

(Noapte de vară, voi. Sensitive, 1894) 

Coerenta tematică si simbolică, atât cu 
literatura veche, cât si cu Bolintineanu si 
Eminescu, este remarcabilă. 

Reţinem, mai departe, un poem al lui 
Dimitrie Anghel: 

în murmurul fântânei plânge povestea vremilor trecute... 
De ştii s-asculţi, auzi iar glasul atâtor guri ce-s astăzi mute: 
S-a potolit atâta viaţă, ş-a ars atâta foc de soare, 
De ani şi ani, de când tot curge împrăştiind mărgăritare. 

/.../ 

Sunt ani şi ani. „dar astăzi unde-s copiii gureşi? Unde-i oare 
Copila ce privea uimită la curcubeiele de soare. ..etc. 

(Murmurul fântânei) 

„Curgea nedumerită vremea va 
spune [Anghel] şi în alt poem (în 
Luxemburg), însă amprenta acestui fugit 
tempus şi a unui ireprimabil vanitas 
vanitatum se poate culege în permanenţă, 


147 


în versurile sale, din zdrenţe de petale şi 
din glorii estompate de miresme" 200 . 

Faptul că, la noi, „nu a existat o ruptură 
radicală între literatura romantică [...] şi 
simbolism" şi că acesta din urmă a fost „o 
manifestarea neoromantică" 201 , a făcut ca 
multe dintre temele si motivele foarte vechi 
ale literaturii noastre, prezervate de prepaşop- 
tişti, paşoptişti şi de Eminescu, să se transmită 
mai departe, schimbând puţin veşmintele 
poeziei, dar păstrându-şi o fizionomie de 
recunoscut. 

Ne rezumăm, pentru moment, la foarte 
puţine exemple: 

Pe strade-n pâlcuri negre trec oamenii grăbiţi: 
Deşertăciunea-i duce spre zări nălucitoare... 
Şi seara-n giulgiu-i negru ascunde oraşul alb... 

(Şerban Bascovici, Prin albele răspântii) 202 


Flori ce-mi sădise copilăria 
De care vârsta m-a rătăcit, 

200 Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş, Trei poeţi şi-un 
început de secol, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2014, p. 154, cf. 
http://www.teologiepentruazi.ro/2014/06/13/trei-poeti-si-un- 
inceput-de-secol/. 

A se vedea şi p. 164-165, 175-176, 211-219 etc - 

201 Mircea Scarlat, în prefaţa la Climat poetic simbolist, 
Ed. Minerva, Bucureşti, 1987, p. XI. 

202 Climat poetic simbolist, op. cit. supra, p. 3. 


148 


Pierzând aroma cu veselia, 
Sub ţeastă acum moarte -aţi pălit 
Si se întinde monotonia. 

(Mircea Demetriade, Monotonia) 2 ' 


Eu vieţuiesc în parcuri înfundate 
în care rodul moare necules, 
Eu lâncezesc pe-aleele uitate 
în care un linţoliu larg şi des 
închide orizonturile toate. 

(D. Iacobescu, în umbră) 204 


Păşesc pierdut prin lumi de vise, pribeag pe drumuri sidefii, 

Ascult şoptirile de apă, doinirea pomilor pustii, 
Privesc păduri în depărtare, cum fruntea veştedă-şi înclină, 
Sunt pelerinul deznădejdei setos de veşnică lumină. /.../ 

Şi-n noaptea de vedenii negre ce lin în sufletu-mi pătrund, 
Ascult, nebun, cum toamna-şi plânge paloarea ei de muribund. 

(I. M. Raşcu, în oraşul gotic) 205 


203 Cf Idem, p. 25. 

204 Cf Idem, p. 75. 

205 Cf Idem, p. 135. 


149 


Din lumea sumbrelor cavouri, parfum de smirnă şi de floare 
Pluteşte-n aerul de moarte pe sub frunzişuri visătoare... 
Şi clopotele -nduioşate de plânsul magicelor surle 
îngână simfonii de vise din vârful goticelor turle. 


(I.M. Raşcu, Din lumea sumbrelor cavouri) 


206 


în atmosfera-mbălsămată, din lămpi de-aramă lucitoare, 
Fâşii de raze uniforme adorm pe cadre visătoare /.../ 

...Şi vă deschid cu mâini pioase, în vraja serilor târzii, 
Albumuri vechi, decolorate, cu galbene fotografii, 

/.../ 

Pluteau parfumuri de tămâie. ..de-atunci e moartă, căci o spune 
Figura ei, pe care noaptea şi-a-ntins funebrele -i genune 
Şi gestul ei timid şi galeş, întreaga ei îmbrăcăminte... 
O, tot din mica ei fiinţă exală-arome de morminte. /.../ 

,Afast demult, nici nu pot bine ca gândurile să-mi adun 
Să ştiu de cânt muri..." [etc] 

(I. M. Raşcu, Albumuri) 207 


Bacovia însuşi e suma multor ecouri 

y 

sepulcrale - de fapt, el a scris poemul Plumb 
între 1900-1902 208 , deşi majoritatea cititorilor 


206 Cf. Idem, p. 137. 

207 Cf. Idem, p. 144-146. 

208 Cf. Mircea Scarlat, George Bacovia. Nuanţări, Ed. 
Cartea Românească, Bucureşti, 1987, p. 51. 


150 


ştiu numai despre apariţia volumului Plumb în 
1916. 

Lirica lui Bacovia este, în bună măsură, 
cea mai modernă ilustrare a temei deşertă- 
ciunilor, în literatura noastră, chiar dacă 
expusă în stil simbolist/ sincopat/ modernist. 
S-a făcut chiar si observaţia că 

y y 

„Bacovia apare drept un avatar 
modern al cronicarului medieval. [...] 
Bacovia se comportă cu detaşarea 
cronicarului unui timp supus pieirii" 209 ... 

Din creuzetul acesta simbolist al 
începutului de secol nu s-a născut însă în 
principal Bacovia, ci şi alţi poeţi importanţi, 
mai ales tradiţionalişti. 

y y 

Din şi de acest simbolism se desprind 
Tudor Arghezi, Ion Pillat şi Adrian Maniu (fără 
să mai punem la socoteală influenţele asupra 
multor altor poeţi). 

La noi, în mod paradoxal, conservatorul 
Mihail Eminescu (tradiţionalist în spirit şi 
modernist în formă) a fost personalitatea 
poetică care a făcut, cu adevărat, să se nască 
simbolismul, iar simbolismul, la rândul său, a 
născut. ..câţiva mari poeţi tradiţionalişti. 

y r y y y 


De reţinut şi faptul că, în aceeaşi perioadă, „în nota 
vechiului romantism este scris, în 1902, poemul Strigoii" (cf. 
Idem, p. 40), pe lângă alte poeme calificate ca aparţinând unui 
neoromantism decadent. 

209 Idem, p. 88, 93. 


i5i 


Ultimul poem evocat, mai sus, Albumuri, 
al lui I. M. Raşcu, din 1911, îl anunţă pe Ion 
Pillat: 

Pendulele bătrâne mai bat acelaşi ceas, 

y y 

Prelung, ca o dojană, în liniştea sonoră, 
Dar timpul intră-n casă trântindu-i altă oră... 

(Casa din deal) 


Pe scrin, păstrând privirea ei vie, au rămas 
Pe galbena gazetă ce-ncremeneşte anul. 
Odaia de-altădată mi-arată talismanul: 
Iau ochelarii moartei şi-i pun sfios pe nas. 

Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimic, 
Doar pozele din rame vechi au întinerit 
Dar din adânc de-oglindă, în faţă, mi-a zâmbit 
în jilţul ei ca-n vremea când eram mic, bunica. 

(Ochelarii bunicii) 


Nu s-a clintit nimica si recunosc iatacul 

y 

Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut. 
Rămase patu-i simplu şi azi nedesfăcut, 
Şi ceasul lui pe masă, şi-a mai păstrat tic -tacul. 

Văd rochia bunicii cu sal si malacov, 


Văd uniforma veche de „ofiţer" la modă 
Pe când era el Junker - demult - sub Ghica-vodă 
Când mai mergeau boierii în butcă la Braşov. 

Şi lângă băţu-i rustic, tăiat în lemn de vie, 
Văd putina lui unde lua băi de foi de nuc. 
A scârţâit o uşă.. .un pas. ..şi-aştept năuc 
Să intre-aci bunicul dus numai până-n vie. 

Un ronţăit de şoarec sau ceasul mă trezi? 
Ecou îşi fac, în taină, ca rimele poemii... 
Şi ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii, 
Si şoricelul roade trecutul zi cu zi. 

(Odaia bunicului) 

Legat tot de subiectul nostru, ne -a reţinut 
atenţia dezvoltarea toposului vremelniciei şi al 
morţii care nu alege, în versurile lui Maniu şi 
Arghezi: 

E frig, pustietate. Rea, noaptea-naintează; 
Scobor în amintire ca într-un vechi mormânt. 
Vremelnicia-n toate pieirea-şi întrupează, 
Nu mai găsesc nici viaţa, nici morţii nu mai sunt. 

(Adrian Maniu, Rătăcire) 


153 


Plângi. Ai vrea să-1 săruţi, înc-o dată, 
Măcar cum l-au lăsat viermii-n pământ, 
Cum să-1 găseşti, când toţi la fel sunt, 
Osul nu l-ai putea osebi niciodată. 

Toţi seamănă, la toţi: o tigvă boltită, 
Priviri scobite, fălci râzând mut. 
La toti care au rămas. La toti câţi au trecut 

y y y 

De păcate, durere, ispită. 

Osul lui, la fel cu al străinului; 
Cum un bob de rouă, seamănă bobului de rouă. 
Inima a tăiat-o plugul în două, 
Şi o sug în pace, buruienile câmpului... 

(Adrian Maniu, Târziu de tot) 


Tu eşti, mamă? Mi-e frică, 
Mamă bună, mamă mică! 
Ţi s-a urât în pământ. 
Toţi nu mai sunt, 
Toţi au plecat de când ai plecat. 
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat, 
Toţi au murit detot. 

Si Gri vei s-a învârtit în bot 

y 

Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii, 
S-au uscat busuiocul si duzii, 

y 7 

Au zburat din streaşină lunii 

y 

Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii. 


154 


Ştiubeiele-s pustii, 
Plopii-s cărămizii, 
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia... /.../ 

Aici nu mai stă nimeni 
De douăzeci de ani... 
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani... 
Au murit şi numărul din poartă 
Şi clopotul şi lacătul şi cheia. 

(Tudor Arghezi, Duhovnicească) 


Căci dintr-un om, întreagă, nu vine niciodată 

O singură bucată. 
Şi ce-a rămas dintr-însul se scoate la lopată; 
O labă, şoldul, braţul, întregi numai bucăţi 
De om, şi zdrenţe, sferturi, fărâme, jumătăţi; 

O palmă delicată, la deget cu inelul 
Logodnei: nu-ncepuse prăpădul şi măcelul, 
într-un sicriu grămadă, intrau de -a valma paie, 
Ţărână-amestecată cu păr şi măruntaie, 
Bărbaţii şi copiii, ciozvârte şi crâmpeie 
De mădulări şi resturi gingaşe de femeie. 

(Tudor Arghezi, Convoiul sicrielor) 


Incursiunea noastră poate avansa - pentru 
că obsesia morţii si sentimentul vanităţii sunt 

y y y 


155 


bine reprezentate şi în lirica postbelică -, dar 
nu ne permite spaţiul. 

Ne oprim aici cu această paranteză (poate 
cam lungă şi care ar putea deveni. ..o carte 
întreagă), dar prin care am dorit să arătăm că 
acest topos al deşertăciunii deşertăciunilor are o 
continuitate si o rezistentă remarcabile în lite- 

y y 

ratura noastră. 

Caracterul ortodox al filosofiei lui 
Cantemir este evident. Precizările sale respectă 
dogma şi morala ortodoxă întocmai, chiar dacă 
sunt exprimate într-un mod mai neobişnuit. 

Putem spune nu numai că Istoria 
ieroglifică este o poveste de viaţă transformată 
în parabolă sau fabulă, dar şi că este Divanul 
său obiectivat literar -artistic. 

Opera aceasta este prima şi cea mai mare 
şi mai grăitoare dovadă a faptului - pe care eu 
l-am afirmat de mult, dar mi s-a atras atenţia că 
aş greşi fundamental şi aproape mi s-a interzis 
să-1 mai afirm - că metamorfoza literară şi 
adaptarea scriiturii la stilul/ stilurile epocii nu 
indică deloc, în mod automat, o reconfigurare 
interioară substanţială a scriitorilor români si o 

y y 

părăsire a tradiţiei literare şi de gândire. Adevăr 
valabil şi pentru epocile următoare celei în care 
a scris Cantemir, după cum am demonstrat în 
cărţile noastre. 

y 

Dimpotrivă, mulţi dintre scriitorii români 
se gândesc nu cum să o rupă cu tradiţia, ci cum 
să prelucreze datele tradiţiei într-o formă 


156 


stilistică nouă, fără să-i altereze conţinutul/ 
esenţa. 

y 

Istoria ieroglifică e paradigmatică pentru 
literatura română, din acest punct de vedere, e 
un adevărat etalon care poate fi studiat intens 
şi minuţios pe această latură interpretativă. 

într-un anumit sens, pionieratul le 
aparţine lui Dosoftei (în primul rând) şi lui 
Miron Costin, care au creat, să zicem aşa, 
poezia modernă românească - o numim astfel 
în raport cu tiparul bizantin imnografic, care, 
de asemenea, a constituit o alternativă imnico- 
poetică până târziu. Reamintim că ucenicul 
Sfântului Antim, Gheorghe Radovici, opunea 
cântecelor de lume pe cele bisericeşti (în prefaţa 
Catavasierului din 1713). 

Ataşamentul lui Cantemir fată de tradiţia 

y y y 

ortodoxă, literară şi teologică a ţării sale este 
indubitabil. în această direcţie, reţinem si noi 

y ' y y 

aprecierile marelui dogmatist ortodox al 
secolului trecut, Dumitru Stăniloae: 

„Tocmai datorită acestei existenţe de 
sine a ţărilor române si unei dezvoltări a 

y y 

vieţii mănăstireşti, pe care au putut -o 
menţine ele, şi copierii bogate de 
manuscrise de spiritualitate ortodoxă, iar 
mai târziu tipăririi de cărţi cu acest 
conţinut, din care unele puteau fi trimise 
şi la celelalte popoare ortodoxe, s-a putut 
menţine neîncetat spiritualitatea Sfinţilor 
Părinţi în acest monahism. 

y 


157 


Aceasta, la rândul ei, a făcut ca şi în 
creaţia teologică românească să se 
menţină linia veche patristică printr-un 
Neagoe Basarab, prin Varlaam, Dosoftei, 
Dimitrie Cantemir, în vreme ce teologia 
greacă sau rusă au oscilat între influenţa 
catolică şi cea protestantă (de exemplu, 
[...] la ruşi, între tendinţa catolicizantă a 
Şcolii de la Kiev, până la Petru cel Mare, 
prin Teofan Procopovici, până ce, prin 
Dimitrie Cantemir, începe să se descopere 
linia ortodoxă în spiritualitate, întărită 
apoi prin Vasile de la Poiana Mărului şi 
Paisie Velicicovschi, trăitori în Moldova, 
unde au venit probabil după ce au aflat de 
monahismul acesteia prin Dimitrie Cante- 
mir (s. n.) 

Părintele Dumitru Stăniloae se referă la 
lucrarea lui Cantemir, Loca obscura in 
Catechisi 211 , scrisă în Rusia pentru a corecta 
devierile teologice ale lui Teofan Procopovici. 
însă e important de reţinut afirmaţia sa, aceea 
că Dimitrie Cantemir a constituit avangarda 
renaşterii isihaste petrecută în secolul al XVIII- 
lea pe pământ românesc 212 . 

210 Dumitru Stăniloae, Din istoria isihasmului în 
Ortodoxia română, Ed. Scripta, Bucureşti, 1992, p. 6 apud 
Adriana Babeţi, Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii 
de lectură, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998, p. 72. 

211 A se vedea: 

http://cantemir.asm.md/lucrari17. 
212 Iar Sfântul Paisie Velicicovski „nu numai că este de 
origine română, ci, mai mult, se înrudeşte cu familia Anei 


158 


Familiaritatea lui Cantemir - şi nu numai 
familiaritatea, ci intimitatea lui - cu Scriptura 
şi cu textele patristice, cu izvoarele hagiografice 
şi isihaste, este inechivocă nu numai în Divan, 
dar şi în Istoria ieroglifică, după cum am văzut 
şi vom mai avea destule prilejuri să remarcăm, 
în ceea ce priveşte ortodoxia Metafizicii, aceasta 
a fost apărată de Lucian Blaga 213 . 

Acestea fiind zise, ne întoarcem la 
problema noastră, şi anume la modul în care 
Dimitrie Cantemir compune o naraţiune în 
versuri (am putea zice), considerată drept 
prima operă beletristică sau primul roman în 
limba română, şi care este în acelaşi timp 
înţesată de pilde teologice şi morale, de divaga- 
ţii care consună cu învăţătura tradiţională. 

y y y 

Aici nu e vorba numai de intertextualitate, 
ci şi de ingenioasa combinare programatică a 
unui conţinut arhaic cognitiv cu o formulă 
stilistică si literară înnoitoare. 

y 

Şi insist asupra acestor aspecte pentru un 
motiv foarte bine determinat, acela că, în 
istoria şi critica noastră literară, modernitatea 
formală a constituit argumentul „irefutabil" al 
schimbării de mentalitate si al diversificării 

y 

opţiunilor filosofice ale scriitorilor. 

De aceea, mi s-a spus să nu mai vorbesc 
despre legătura organică între literatura 
română veche şi cea modernă, sub cuvânt că 
istoria literaturii este istoria evoluţiei formelor 

Bantăş, mama lui Dimitrie Cantemir", cf. Adriana Babeţi, op. 
cit. supra, p. 72. 

213 Cf. Idem, p. 67-68. 


159 


literare, în mod exclusiv, în indiferenţă faţă de 
substratul lor cognitiv. 

Nu se ia în considerare faptul că, în 
condiţiile unei evoluţii istorice aparte, fluidul 
interior de simţire şi gândire poate curge în 
forme modificate, dacă adaptarea la condiţiile 
istorice o cere. 

Iar scriitorii noştri, nu o dată, au pus vinul 
vechi în amfore noi, printr-o strategie intuită, 
părut simplă şi totuşi dificil de pus în practică. 

Noi vrem să avem nu numai o literatură 
sincronă cu cea occidentală, dar şi o istorie 
literară sincronă - care să spună aceeaşi poveste 
critică, în condiţiile în care istoria noastră e 
alta. 

Sorin Alexandrescu remarca acest aspect, 
pe care majoritatea istoriilor noastre literare îl 
ignoră: 

„De la Eminescu la Blaga şi Ion 
Alexandru, de la Creangă la Sadoveanu şi 
Marin Preda, numeroşi scriitori români au 
îmbinat inovaţiile estetice cu un traditio- 

y y 

nalism ideologic. 

Faţă de alte culturi, precum cea 
franceză, de exemplu, în care marile nume 
aparţin mai ales scriitorilor care au 
provocat rupturile cele mai spectaculoase 
cu trecutul, situaţia culturii române poate 
părea neobişnuită" 214 . 


214 Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, Ed. Univers, 
Bucureşti, 1998, p. 36. 


i6o 


Mai mult, la noi, marii creatori sunt cei 
care au făcut efortul copleşitor de a crea un 
veşmânt stilistic cât mai desăvârşit, în acord cu 

y y 7 

exigenţele epocii, dar care au un fond sufletesc 
si mental eminamente tradiţional, conserva- 

y y y 

tor. Motiv pentru care critica noastră literară a 
preferat, nu de puţine ori, să lucreze mai mult 
cu programele şi teoriile literare (mai sincro- 
niste) decât cu textele literare în sine. 

Reafirm ceea ce spuneam şi altădată: 
spiritele cele mai tradiţionaliste sunt şi cele mai 
creatoare şi mai profund gânditoare şi vizio- 
nare, ajungând cele mai moderniste în expresie 
şi reuşind nu o dată să se aşeze, prin forţa 
ideilor, în avangarda evoluţiei ulterioare a 
literaturii. 

E cazul şi al lui Dimitrie Cantemir, despre 
ale cărui intuiţii literare anticipative am vorbit 
si vom mai vorbi. 

y 

Revenind în sfârşit la text, după acest ocol 
teoretic mai lung, dar nu inutil, observăm că 
intriga struţocămilească se complică foarte 
mult. 

Nu numai că Strutucămila e un hibrid 

y 

nefiresc, nu numai că acest hibrid este travestit, 
adăugându-i-se „coarne buoreşti", dar mai face 
şi nunta cu Helge, alcătuind un cuplu demn de 
Frumoasa si bestia 215 : 

y 


215 A se vedea: 

http : / /en .wikipedia . org/wiki/Beauty_and_the_Beast . 


i6i 


şi precum câteodată frica vulturului 
pre iepure după broască mărită, 
ase voia norocului 

y 

pre Helge după Cămilă au măritat. /.../ 


O, dreptate sfântă, 
pune-ţi îndreptariul 
si vedzi strâmbe 

y 

şi cârjobe 
lucrurile norocului, 

ghibul, gâtul, 
flocos pieptul, 
botioase genunchele, 
cătălige picioarele, 
dintoasă fălcile, 

y 7 

ciute urechile, 
puchinoşi ochii, 
suciţi muşchii, 

y y 7 

întinse vinele, 
lăboase copitele 
Cămilei, 


cu suleget trupul, 
cu albă pieliţa, 
cu negri şi mângâioşi ochii, 
cu supţiri degeţelele, 
cu roşioare unghişoarele, 
cu molceluse vinişoarele, 

y y 7 

cu iscusit mijlocelul 
şi cu rătungior grămăgiorul 
Helgii, 


l62 


ce potrivire, ce asămănare 
si ce alăturare 

y 

are? 


O, noroc orb şi surd, 
o, tiran nemilostiv 
şi păgân fără lege, 
o, giudeţ strâmb şi făţarnic, 
pravilă strâmbă şi fără canoane! 

Ascultaţi, morţilor 
şi priviţi, viilor: 
Cămila cu Helge să împreună, 
filul si şoarecele să cunună 

y y 

si dealul cu valea să iau de mână. 

y 

Ce ureche au audzit, 
ce ochiu au vădzut 
sau ce gură din veci lucru ca acesta au povestit? 

(Tacă, dară, pripitorile 
unde cântă ursitorile, 
că nici neam cu neam, 
nici chip cu chip, 
nici feliu cu feliu a potrivi 
caută, 
ce numai ce va face 
şi lucreadză ce-i place) 216 . 


21 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit, p. 108- 

109. 


163 


Situaţia acestor jelanii ieroglifice, dacă au 
un model popular românesc, sau, dimpotrivă, 
un model cult bizantin, trebuie privită cu 
atenţie. 

y 

Dreptate are şi Dragoş Moldovanu, care 
vede doar modele culte pentru acest tip de 
plângeri. Nu este însă cu totul de ignorat nici 
interferenţa (chiar şi fragmentară sau numai de 
ritm sau de tonalitate) cu bocetul popular. 

Problema aceasta, a interferenţei timpurii, 
în literatura noastră, cu unele modele populare, 
nu este la fel de simplu de soluţionat ca cea care 
survine mai târziu, în epoca romantică şi mo- 
dernă. 

Pentru paşoptişti, recuperarea folclorului 
era ideologie. 

Scriitori precum Dosoftei sau Cantemir 
nu vor să recupereze folclorul, ca izvor de inspi- 
raţie în operele lor, ci stârnesc uneori, în mod 
intenţionat, o confuzie a formelor culte cu cele 
populare, pentru ca plaja de adresabilitate să fie 
mai largă. 

Programul lor este educativ, în sens 
religios şi moral, motiv pentru care apelează la 
toate resursele necesare, care să-i poată face 
înţeleşi şi de către un public mediu. 

în legătură cu Dosoftei, spre exemplu, 
Petru Caraman ne-a oferit o lămurire pe care n- 
am aflat-o în altă parte. El ne spune că Dosoftei 
„a avut ca stimul şi ca model [pentru Psaltirea 
în versuri] celebra traducere polonă a lui 
Kochanowski, pe care a imitat-o exclusiv în 


domeniul versificaţiei, nu şi in cel al textului (s. 
n.)" şi că „nu există niciun metru în traducerea 
lui [în Psaltirea în versuri] care să nu se 
găsească şi la Kochanowski" 217 . 

Prin urmare, cei care au presupus că 
Dosoftei a recurs la versificaţia folclorică, s-au 

y 7 

înşelat. Si cu toate acestea, nu s-au înşelat întru 
totul: 

„Aceasta ar putea face să se creadă că 
versurile traducerii lui Dosoftei nu au 
nimic comun cu metrica populară româ- 
nească. Si totuşi nu este asa. Căci dacă 
gustul estetic al mitropolitului Moldovei a 
selectat [de la Kochanowski] în mod 
special octosilabul, dodecasilabul şi hexa- 
silabul - ceea ce a avut drept rezultat că 
aproape jumătate din cartea psalmilor a 
fost transpusă în aceste metre - este 
tocmai pentru că el, în calitatea sa de 
român, le -a simţit instinctiv ca pe ceva 
foarte cunoscut si foarte familiar" 218 . 

y 

Dosoftei a făcut uz de această confuzie nu 
numai în ceea ce priveşte metrica, ci şi atunci 
când a introdus o teologie dogmatică foarte 


217 Petru Caraman, Vechiul cântec popular ucrainean 
despre Ştefan Voievod şi problemele lingvistico-etnografice 
aferente, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Ion. H. Ciubotaru, 
Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, 2005, p. 305. 

218 Ibidem. ' 


i6 5 


grea şi profundă în imagini care au putut fi uşor 
catalogate drept populare 219 . 

Asimilarea ulterioară, în lirica populară, a 
unor versuri dosofteiene, demonstrează că in- 
tuiţia poetului -ierarh a fost fără greş. 

Şi, deşi situaţia nu este perfect identică, 
cred că putem face cu uşurinţă o analogie cu 
intenţiile literare ale lui Dimitrie Cantemir. 

Ca şi Dosoftei, cu puţină vreme înaintea 
lui, Cantemir se străduieşte să educe din punct 
de vedere moral si literar. 

y 

Si, de asemenea, nu stim dacă cel care a 
presupus (parcă E. Papu) că Istoria ieroglifică 
ar fi putut circula, în Moldova, sub formă 
manuscrisă, dar fără scara deconspirantă, s-a 
hazardat sau nu, dar credem că este evident 
faptul că autorul nu ar fi depus un efort atât de 
costisitor pentru a concepe această capodoperă, 
dacă nu ar fi avut intenţia să o şi tipărească. 

Aşadar, comparativ cu romanticii, care 
foloseau literatura populară ca izvor din care să 
înveţe si să-si însuşească simţirea si sensibili- 

y y y y y y 

tatea poporului - de care, cu adevărat, unii 
dintre scriitorii paşoptişti stăteau cam departe 
-, Dosoftei şi Cantemir îşi asumă mai degrabă 
rolul de dascăli si de modelatori ai constiin- 

y y 

telor. 

y 

Cert este faptul că Dimitrie Cantemir a 
scris această Istorie pentru ceea ce a simţit el că 
este gustul şi mentalitatea curentă a timpului 

219 A se vedea ce am spus aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/29/psaltirea- 
sfantului-dosoftei-raspuns-unei-probleme-neclare/. 


i66 


său, cunoscând orizontul de aşteptare şi toto- 
dată aproximând cât de mult acest orizont s-ar 
putea lărgi şi modela. 

Aceasta este explicaţia noastră pentru 
ceea ce par a fi incursiuni repetate ale autorului 
în domeniul modelelor populare. 

Astfel încât, tiparele culte (chiar foarte 
vechi şi sofisticate) şi cele populare ajung să 
convieţuiască si chiar să se combine în scriitura 

y y 

cantemireană, aşa cum se întâmplase şi în 
poezia psalmilor dosofteieni. 

însă si această tactică literară tine de 

y y 

reflexele unei metodologii foarte vechi. ..dar nu 
mai intrăm în amănunte. 

O ingenioasă ilustrare a acestor procedee 
ar putea-o constitui şi pasajele următoare, în 
care nuntaşii, care seamănă foarte mult cu cei 

y 7 

din Călin (file din poveste) 220 , devin menestreli 
care rostesc o „oraţie de nuntă" 221 cam ciudată, 
în genul lui Ion Barbu: 

Norocul, dară, într-acesta chip 
pre Helge după Cămilă aşedzind, 
tintarii cu fluiere, 

grierii cu surle, 
albinele cu cimpoi 
cântec de nuntă cântând, 
musitele în aer 

y y 

şi furnicile pre pământ 

220 A se vedea ultima parte a poemului: 
http : / /r o. wikisource . org/wiki/ Călin . 

221 Ecaterina Ţarălungă, Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 

251. 


167 


mari şi lungi danţuri rădicară, 
iară broaştele toate împreună 
cu broatecii din gură 
cântec ca acesta 
în versuri tocmit cânta: 

Prundul Evfratului mărgăritariu naşte, 
Cămila din iarbă cele scumpe paşte. 
Mâna Afroditii cunună împleteşte, 
Evfratul Evropii nou lucru scorneşte. 

Din cele cu soldzi Helgile iveşte. 

Norocul ce va toate biruieste. 
Cununa împletită norocul o tinde, 
Capul fără crieri cu mâna o prinde. 

O, Helge fecioară, frumoasă nevastă, 
Nevastă ficioară, ficioară nevastă, 
Cămila să ragă, tâlcul nu-nţăleagă. 
Margă la Athina ce ieste s -aleagă. 

Ficioară nevastă, nevastă ficioară, 
Peste şese vremi roadă să-i coboară, 
Fulgerul, fierul, focul mistuiască. 
Patul nevăpsit nu să mai slăvască. 


Acest cântec „in versuri tocmit" este pri- 
mul exemplu de poezie ermetică din literatura 
noastră. 

Nicolae Iorga considera că „romancierul 
istoric al altor vremuri", Cantemir adică, „desi- 


i68 


gur că a inspirat pe Eminescu pentru fermecă- 
toarea nuntă de gâze din Călin" 222 . 

Iorga ştia că Istoria ieroglifică a fost scrisă 
„în cursul anului 1705" 223 şi a fost tipărită prima 
dată „în ortografia lui Laurian şi Massimu, de 
Academia Română la 1883" 224 . Iar Eminescu 
publicase poemul său în 1876. Să fi pierdut 
Iorga din vedere cronologia faptelor? Să fi avut 
totuşi în minte vreo posibilitate ca poetul să fi 
cunoscut această operă? Observaţia pe care a 
făcut- o marele istoric a fost reţinută si de 

y y 

Perpessicius, care nu se grăbeşte să-1 dez- 
mintă 225 . 

De altfel, după Ilarie Chendi, Iorga a fost 
primul care a atras atenţia şi asupra cunoştin- 
ţelor vaste ale lui Eminescu în materie de 

y 

literatură veche şi asupra pasiunii cu care s-a 
aplecat poetul să studieze cărţile vechi 226 . 

în legătură cu versurile compuse de 
Cantemir, E. Ţarălungă observa că, 

„în virtutea ideii că cititorul trebuie 
educat, Cantemir ajunge până la alexan- 
drini. [...] Alexandrinii nu sunt perfecţi, 
versurile de 11, 12, 13 silabe alternează, 


222 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, voi. II, ediţia a 
2-a, Ed. Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1926, p. 403. 

223 Idem, p. 422. 

224 Ibidem, n. 4. 

225 A de vedea M. Eminescu, Opere, I, ed. Perpessicius, 
op. cit., p. 424. 

226 A se vedea: 

http:/ /www.teologiepentruazi.ro/2012/09/25/ o- 
conferinta-a-lui-iorga/. 


accentele nu cad uniform, cezura nu e 
totdeauna respectată. S-ar putea ca 
autorul să fi avut în minte o anume melo- 
die pentru aceste versuri [...]. 

Totuşi efortul lui Cantemir a fost 

y 

considerabil, cu atât mai mult cu cât e 
primul de acest fel pe care -l ştim în istoria 
literaturii române. Două lucruri sunt 
respectate cu sfinţenie: rima împerecheată 
[...] şi accentul pe penultima silabă a 
versului. 

Cea de-a doua poezie scrisă de 
Cantemir în Istoria ieroglifică e alcătuită 
exact după aceleaşi canoane ca şi prima, 
versuri de n sau 12 silabe, rimă împere- 
cheata 

Mai toate poeziile incluse de autor în 
Istoria sa - cu excepţia celei care a plecat de la 
versurile lui Costin, pe care am citat-o mai 
devreme - sunt ermetice. Ne intrigă această 
opţiune a lui Cantemir şi - aşa cum spuneam şi 
altădată - nu credem că Ion Barbu nu si-a 

y 

încurcat privirea în ele. 

Cantemir ne lămureşte, iar editorii cărţii 
precizează, de asemenea, într-o notă de subsol, 
ca 

„Broaştele şi broateci sunt ţiganii 
alăutari si cobzari. Acestea lăcuiesc în 


227 Ecaterina Ţarălungă, Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 
251-252. 


170 


Broşteni. în vremea lui Cantemir, în satul 
Broşteni (de lângă Iaşi) era un centru 
vestit al ţiganilor lăutari" 228 . 

Numai că este mai mult decât improbabil 
ca ţiganii lăutari din Broşteni să fi cântat 
în... alexandrini. 

în aceste condiţii, telosul stabilit de 
Cantemir îi precede celui invocat de Budai- 
Deleanu, care încerca să schimbe gustul de 
poezie românească, reorientându-1 de la 
„cântece de doru lelii şi de frunză verde" spre 
poezia cultă 229 . 

Săvârsindu-se deci si nunta aceasta, 

y y 7 

adunarea ia sfârşit prin „cazaniia Papagaii" 230 , 
cea cu „rost de bun ritor" 231 , care adoarme 
judecata mulţimilor: 

(căci la materiile groase focul, 
iară la inimile proaste 
limba bine vorovitoare 
mult poate). /.../ 

Unii, ca cum încă mai denainte 
de mângâioase voro avele ei 
spre somn furaţi 


228 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 109, 

n -3- 

229 A se vedea I. Budai-Deleanu, Ţiganiada, ediţie de 
Florea Fugariu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985, p. 46, n. 1. 

230 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 118. 

231 Idem, p. 110. 


171 


si în chiteala socotelelor afundaţi 

y y 

ar fi fost, 

ca de somn sau de vin ameţiţi ar fi fost, 

y y 1 

spre ce întâi să înceapă 
si ce mai înainte 

y 

din cele multe audzite 
să pomenească 
şi din pomenire în cuvinte să alcătuiască, 
ca uluiţii sta 

y 

şi ca somnoroşii, ni pe frunte, ni pe piept să scărpina 
(că voroava dulce şi ales plăcută 
inimii bucurie, 
iară ochilor dormitare pricineşte). 

Comedie ca aceasta 
şi buiguire într-acesta chip 
din gura Papagaii în minţile tuturor dihaniilor 

răvărsindu-să, 
ca cum si cu trupurile si cu sufletele amurtiti 

y L y y y 

si amuţiţi ar fi fost, 
prin câtăva vreme între dânsele 
mare tăcere să făcu, 

si una într- ochii altiia 

y y 

ascuţit si neclătit căutând, 

y y y 

ce ar fi mai de vorovit 
şi ce ar fi mai de pomenit, 
ca cum a să domiri n-ar putea, 
ce una pre altă să înceapă, 
ca ce din rostul ei ar audzi 


1 7 2 


şi ea aceia să grăiască, 
sta cu gura căscată... 232 . 

Anticipându-1 de data aceasta pe 
Caragiale, Cantemir vorbeşte despre discursul 
politic care adoarme, care încurcă judecata 
celor fără de judecată. 

Cantemir utilizează, aici, termenul come- 
die, cu evidentă nuanţă peiorativă, ironică: 
„Comedie ca aceasta/ şi buiguire într-acesta 
chip". 

Si astfel teatrul adunării se schimbă în 

y 

comedie. 

De fapt, chiar în pledoaria Papagaiei 
recunoaştem câteva elemente pe care le vom 
întâlni mai târziu în piesele lui Caragiale. 
Astfel, prin repetarea verbului „zic", în discur- 
sul lui Farfuridi, s-ar părea chiar că I. L. 
Caragiale pastişează un tipar retoric cu vechi- 
me respectabilă: 

Aşedară, începutul voroavii apucând, 
măcar că dintr-al mieu rost, 

însă dintr-înemile 
a toată frătasca adunare dzic. 

y 

Adunarea aceasta, o, cinstiţilor 
dintr-îmbe părţile adunaţi fraţi, 
adunarea aceasta, dzic... 233 etc. 


Idem, p. 110, 117-118. 
Idem, p. 111. 


173 


Asemenea, Papagaia (şi onomastica e 
importantă, ca şi în cazul lui Caragiale) cere 
„puţintică îngăduitoare voie" 234 , care ne amin- 
teşte de cunoscuta expresie a lui Trahanache 
(„ai puţintică răbdare"), prin care solicita aten- 
ţia, în ciuda rătăcirii sale în cuvinte - desi 

y y y 

aceasta, la Cantemir, nu devine un tic verbal. 

Discursul Papagaiei reia problema adună- 
rii şi a posibilităţii unirii/ omoniei, în ce măsură 
este firească si nu duce la naşterea de hibrizi în 

y y 

afara firii. 

începutul ritorisirii sale este astfel: 

Vestit si tuturor 

y 

ştiut cuvânt ieste, o, priietinilor, 
(că învoinţa [învoirea] sufletelor 
si unirea inimilor 

y 

lucrurile din mici, mari le creste. 

7 y 

Iară neînvointa si neunirea lor, 

y y y 

din cât de mari, 
mici şi cât de curând le răzsipeşte) 

(că precum o sănătate 
în multe mădulare a trupului, 
ase o omenie 

y 

si o unire 

y 

în multe năroade ieste, 
carile un stătătoriu 
si stăruitoriu 

y 

apolitiii stat fac). 


Idem, p. 112. 


174 


împotrivă aceasta 
a să înţelege poate, adecă 
(că precum o boală 

si o fierbinţeală 
cât de puţin în trup 
sau o durere cât de mică 
într-un mădulariu 
tot trupul spre neaşedzare 
şi pătimire aduce, 
aşe neunire în politie 
si neînvointa în cetate, 
ciuma şi lângoarea cea mai rea 
şi troahna cea mai lipicioasă 235 
ieste). 


(Căruia lucru, 
cea mai de pre urmă 

a tot statul 
răzsipă şi a tot sfatul 

cea de năpraznă 
prăpăd enie ieste) 236 . 


începutul este un îndemn la unitate care 
se vrea elocvent si de bun simt, în care 
observăm aceeaşi concepţie organicistă asupra 
alcătuirii politice, a scriitorilor noştri vechi. 

Statul trebuie să funcţioneze ca un orga- 
nism întreg şi sănătos, iar dezbinarea este un 
virus care îl îmbolnăveşte şi îl duce până la 
urmă la pieire. 


Troahnă lipicioasă = boală contagioasă. 
Idem, p. no-m. 


175 


Este o concepţie, aşadar, pe care, expri- 
mată sub alte forme, o întâlnim şi la vechii 
noştri cronicari, iar mai târziu la Eminescu. 

y y 

Papagaia îşi asumă, în mod demagogic, 
rolul de vizionar, care poate anticipa, doar prin 
adulmecarea minţii, adică prin forţa cugetării 
sale, cele ce se vor întâmpla: 

De care lucru, între muritori 
de ieste vreo simţire 

y 

peste simţire 
şi vreun lucru firesc peste fire, 
şi eu mai proroc a mă face 
si cele în urmă viitoare 

y 

mai înainte a le povesti 
şi până a nu fi, 

a le vesti 
mai voi îndrăzni 

(că ce ieste adulmăcarea minţii 
sau carea ieste icoana înţelepciunii, 
fără numai celea ce ochiul trupului 
cu ochiul sufletului 
să li vadză 
şi în cele cu prepus viitoare 

fără prepus 
în bine si în rău următoare 

y 

iscusit şi frumos să le aleagă). 


A proroci dară voi îndrăzni, 
dzic 


176 


(devreme ce din răsărite dzua 
şi de pre începute fapta 
să cunoaşte), 

în care chip şi numirea adunării aceştiia 
în curândă vreme supt unirea 
a toată inima 
si învointa a tot sufletul 

y y 

a vid ea 
şi după nume lucrul 
si sfârşitul a iesi 

y y y 

şi a să plini 
fără prepus nedejduiesc... 237 . 


Observăm că Dimitrie Cantemir (re) con- 
struieşte şi pune în seama unor personaje, cu 
care se află în divergenţă de opinii, o retorică 
foarte elaborată - în care introduce şi judecăţi 
corecte sau de bun simţ -, după cum, în 
Divanul său, autorul atribuia Lumii, cu a cărei 
perspectivă se afla în dispută înţeleptul (un alt 
avatar al său, ca şi Inorogul), un discurs foarte 
bine articulat şi seducător din punct de vedere 
stilistic. 

Avem, în această situaţie, încă o dovadă a 
faptului că cei care au crezut că autorul a 
pactizat (cumva, în ascuns, sau într-un final) 
cu filosofia hedonistă exhibată de Lume (teză 
care face istorie), s-au înşelat asupra acestui 
aspect. 


Idem, p. 111. 


177 


în Istoria ieroglifică avem nenumărate 
discursuri puse pe seama unor personaje cu 
care autorul polemizează, dar pe care nu le lip- 
seşte cu totul, din această cauză, de justeţea sau 
de fineţea observaţiilor, chiar dacă asemenea 

y y y 

observaţii sunt introduse într-o cuvântare a 

y 

cărei emisie nu urmăreşte, în definitiv, un scop 
pozitiv 

Remarcăm şi că „din răsărite dzua/ şi de 
pre începute fapta/ să cunoaşte" se înrudeşte 
expresiv cu binecunoscuta zicală: ziua bună se 
cunoaşte de dimineaţă. 

y y 

Amândouă sentinţele s-au născut însă din 

y 

acelaşi izvor biblic - si cităm din nou Biblia de 

y y 

la 1688: 


„Iară El [Iisus] răspunzând zise lor: 
Făcându-să sară, ziceţi: «Senin e, că să 
rusaste ceriul». Si demineata: «Astăzi 

y y y y 

vreame turbure, că să ruşaşte ceriul poso- 
morându-să». Făţarnicilor, faţa ceriului 
ştiţ[i] a o alege, iară seamnele vremilor nu 
puteţi?" (Mt. 16, 2-3). 


Papagaia îşi netezeşte calea discursului 
printr-o captatio benevolentiae („proimiul 
voroavei" 238 ) presărată de autor cu invenţii 
lingvistico -poetice şi cu jocuri de cuvinte care 1- 
au impresionat şi inspirat pe Nichita Stănescu: 


Idem, p. 113. 


178 


Si ase, bune semne 
de bună nedejde să arată 
ca nici lucrul început fără socoteală, 
nici prorociia mea la sminteală 
să iasă, 

ce cu bună samă dzilele de fier 
în veacul de aur vor să să priminească 
şi toată calea grundzăroasă [zgrunţuroasă] 
si ciulinoasă 

y 

în netedă şi bătută să să istovască. /.../ 

şi aşe, piciorul cât de dropicos [greoi] 
şi pasul cât de tremuros 
în ceva a să zăticni [împiedica] 
şi a să poticni 
nu va avea. /.../ 

ca într-acesta chip toată răceala, 
carea îngheţare aduce, 
şi toată fierbinţeala, 
carea dogoreală 
şi pârjol în tot trupul politiii noastre pricineşte, 

în stâmpărarea 
şi temperamentul cel de sănătate 
si de viată izvorâtoriu 

y y 

ieste aşedzind, 
priietinilor megieşi nesăvârşită de laudă 
materiie să dăm. 
Iară nepriietinilor pre budze 
în veci de nedespecetluit 
pecete să pecetluim... 239 . 


239 Idem, p. 112. 


179 


Şi doar puţin mai departe va scrie, iarăşi, 
despre „a putincioşilor mâna lungă şi ochiul 
neoprit", cât şi despre cel care este „scămos la 
minte/ şi strămţos [strâmt] la cuvinte" 240 . 

în discursul Papagaiei, autorul introduce 
o descriere a celor două Ţări Româneşti, pe care 
o putem numi cel puţin elogiatoare, dacă nu 
chiar paradisiacă: 

Aceste doaî vestite 
şi nebiruite monarhii, 
o, iubiţii miei ascultători, 
precum fietecarile 
din sine, late în hotare, 
bogate în comoare, 
dese în oraşe, 

y 7 

tecsite în sate, 
nenumărate 
în supuşi şi cea mai de pre urmă, 
cu un cuvânt să cuprind, 
din toate părţile întărite 
si în slava cinstii lor îndestulite 

y 

să fie 

nu numai celor de duh purtătoare, 
ce aşeşi şi celor pre pântece şi ţârâitoare 
ştiut şi încă prea ştiut ieste 241 . 


Editorii se arată surprinşi într-o notă de 
subsol, comentând astfel fragmentul: 


Idem, p. 114. 
Idem, p. 113. 


i8o 


„Descriere entuziastă a celor două 
ţări române, socotite de Cantemir bogate 
în comoare şi cu o populaţie deasă, cu 
oraşe multe. E posibil ca Dimitrie 
Cantemir să judece ţările române numai 
în comparaţie cu provinciile sărace şi 
muntoase ale Imperiului Otoman din 
Peninsula Balcanică" 242 . 

Viziunea aceasta nu este, însă, câtuşi de 
puţin singulară. Ea îi aparţine şi lui Dosoftei şi 
Miron Costin (a se vedea Poema polonă), iar 
Cantemir o reia în Descrierea Moldovei 243 . 


242 Ibidem, n. 1. 

243 A se vedea Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, 
Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1973, p. 109: 

„Câmpiile Moldovei, des pomenite pentru rodnicia lor în 
operele scriitorilor vechi şi mai noi, întrec cu mult bogăţiile pe 
care le aduc munţii, descrise până acum. Aşezate în mijlocul a 
mai multe ţări despărţite de Moldova prin munţi şi ape, deşi nu 
sunt cultivate de nimeni, dau tuturor hrană. Semănăturile care 
nu se pot dezvolta la munte de răul pe care li-1 fac furtunile şi 
gerul cresc la şes atât de bogat, încât în anii buni grâul dă 
plugarului de douăzeci şi patru de ori mai multă sămânţă 
semănată, alacul de treizeci de ori, orzul de şaizeci, meiul, ceea 
ce cu greu ar crede cineva care n-a văzut, de trei sute de ori. [...] 

în Moldova de jos meiul creşte cum nu se poate mai 
frumos, din care pricină la ai noştri s-a născut proverbul că 
meiul în Moldova de jos şi mărul în partea de sus a Moldovei 
nu au coajă. După ce-1 zdrobesc, îl pisează şi-1 coc ca pe o pâine 
şi mulţi îl mănâncă cu unt, cât timp este cald încă. Vei găsi nu 
livezi, ci păduri de pomi fructiferi. La munte fructele cresc de la 
sine, la şes însă trebuie să fie cultivate prin grija omului, dar 
tocmai de aceea sunt şi mai gustoase. 

Pe lângă aceasta, rodnicia lor este atât de mare, încât 
mai înainte vreme polonii, ori de câte ori aveau de gând să 
meargă cu oaste în Moldova, ziceau că n-au nevoie de nici un 
fel de provizii, socotind că le ajung, lor şi armatei, roadele pe 


i8i 


O va moşteni, în poemele sale, Eminescu, 
după cum am arătat în altă parte. 

însă Papagaia taie nodul gordian, 
rezolvând altfel decât prin dezbatere filosofică 
sau raţională problema hibridizării: 

Pentru unirea a toată inima 
si cu învointa a doi monarhi, 

y y 7 

a cărora voie mai mult decât porunca 
şi porunca mai mult decât fapta 
de credzut si de ascultat ieste. 

y 

Voia aceasta a lor, spre ce săvârşit? 
Spre alcătuirea a doaî firi într-una. 
Dară acesta în ce chip? 

(Căci doaî firi a să uni, 
lucru peste lucru 
şi putinţă peste putinţă ieste). 

în chipul puterii sufleteşti, 
carea în câteva inimi 


care regiunea li le punea din belşug la îndemână [...]. Dar pe 
toate celelalte daruri ale pământului le întrec cu mult viile 
minunate care se întind pe o mare lungime între Cotnar şi 
Dunăre [...]. 

Cel mai nobil vin se face la Cotnari [...] [pe care] eu aş 
îndrăzni să afirm că este mai de soi şi mai nobil decât toate 
vinurile din Europa, socotind printre ele chiar şi pe cel de 
Tokai. într-adevăr, dacă este păstrat într-un beci adânc de 
piatră, aşa cum se face la noi, în al patrulea an capătă atâta tărie 
încât ia foc ca rachiul ars" etc. 


182 


într-un chip şi într-o măsură 
a lucra poate. 

Adecă cu buna a sufletului priinţă, 
doa trupuri, ca într-un suflet a îmbla 
şi a să învoi să poată 

(că ce ieste prieteşugul? 

A învoi deopotrivă. 

Şi ce ieste priietinul? 
A nu deosebi în suflet). 

Că acest felu dară de duh[ov]nicească putere, 

Vulturul Leu şi Leul Vultur, 
duhul Vulturului în Leu şi al Leului în Vultur, 
fără de nicio deosăbire, 
cele dinafară mădulare, 
precum întru adevăr împărăţeşte 
le vor ocârmui 
si fără greşi cu dânsele monarhiceste 

y O y y 

să vor sluji, 
cine-i atâta beteag de minte 
carile să nu cunoască? 

Duhuri dară ca acestea, 
carile ceriul de ar avea poartă 
si iadul use, 

y y 7 

precum şi acolo să pătrundză 
fără prepus sint. 

Duhuri dară ca acestea, iarăşi dzic, 
atâta de supţiri şi puternice, 


183 


trupuri atâta de iuţi şi de vârtoasă, 
fără de nice o siială împotrivnică unind 
şi fără de nici o prepunere de pacoste 
împreunând, 
au nu tot lucrul, 
peste toată puterea a putea 
vor putea? 

(Că unde Leul vultureşte 
si Vulturul leuieste, 
prepeliţa ce va iepuri 
şi iepurile ce va prepeliţi?) 

Vulturul de sus şi deasupra privind, 
Leul din dos si din fată adulmăcând, 

y y ' 

ce nepriietin asupră viind, 
sau ce vrăjmaşi măcar la fântânele Nilului 

fugând 
a nu să simţi 

y 

si a să mistui 

y 

va putea? 
(Că a putincioşilor 
mâna lungă şi ochiul neoprit 
ieste) 244 . 


N-ar fi, adică, vorba de o hibridizare 
nefirească, ci de unire între păsări şi animale 
(între munteni şi moldoveni) „în chipul puterii 
sufleteşti". 


244 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificâ, ed. cit, p. 113- 

114. 


184 


Dacă românii ar fi uniţi printr-o unire 
duhovnicească, atunci „tot lucrul,/ peste toată 
puterea a putea/ vor putea". 

Leul şi Vulturul unindu-se, vrăjmaşii ar fi 
iepuri şi prepeliţe, şi „unde Leul vultureşte/ şi 
Vulturul leuieşte,/ prepeliţa ce va iepuri/ şi 
iepurile ce va prepeliţi?". 

Cei doi conducători, ai Moldovei şi 
Munteniei, dacă ar fi uniţi în cuget, ar fi de 
neînvins: 

Adulmăcarea unuia 
cu iute viderea altuia 
însotindu-să 

y 

si în toată calea tovărăsindu-să, 

y y 7 

din nuări furnica imponcişării [împotrivirii] 
pre pământ şi de la Asiia: 
lighioaia dodeielii [tulburării] 
la Evropa să va vide a 
şi săvaadulmăca, 
pre nebiruite spetele Leului, 
neostenite aripile Vulturului răsărind, 
cestea pre tot fugaşul 
cât de repede în clipala ochiului vor agiunge, 
celea pre tot împotrivă stătătoriul vor birui 
şi vor înfrânge. 

Cesta cu cel decât diamantul mai vârtos piept, 
cela ce-i decât bricile mai ascuţiţi pintini 
tot zidiul vrăjmăşiii 
şi toată mreajea vicleniii 


i8 5 


ca pravul voi spulbăra 
şi ca pândza paingului vor dispica. 

Cine dară în lume, o, priietinilor, 
atâta de scămos la minte 
si strămtos la cuvinte 

y j 

să va afla, 
carile să socotească 
sau să grăiască 
că cel împotrivă de supt braţul Leului va putea 

scăpa, 

sau cel supt aripile Vulturului aciuat 
că în primejdie va întră? 245 


Acest fel de unire era de înţeles si de 

y y 

aşteptat. Ceea ce nu este firesc, în opinia 
autorului, este felul nedrept şi părtinitor în care 
se rezolvă pricinile gâlcevilor anterioare: 

Neamul cel fără neam 
şi chipul cel fără chip, 
adecă jigăniuţa sau păsăriţa cea cu prepus, 
iubitoriul nopţii, 
fugătoriul dzilei, 
vădzătoriul întunerecului 
şi orbul luminii , 
adecă Liliacul, 
precum în fericit pământul 
si mănoasă brazda adunării acestiia 


Idem, p. 114. 


i86 


nu puţină zizanie să fie sămănat 
aievea ieste. 

Vidra nu cu picătura, 
ce cu vadra în vasul înţelepciunii 
veninul nebunii 
si- au vărsat. 

y 

Aşijderea Struţul [Struţocămila] , 
măcar că peste voia şi ştiinţa sa, 
însă nu mică stincă a scandalului 
la tot pasul căii aceştiia au aruncat 
şi toată greuimea lucrului 
la mijloc a vini au pricinit. 

/.../ 

în care chip şi a Liliacului gâlceava, 
precum din nemică s-au scornit, 
ase si scornită nemică ieste, 

y y 7 

şi până în cea mai de pre urmă 
şi tulburat de ar rămânea, 
precum a tot statul vreo tulburare 
ca aceia a aduce 
vrednic să nu fie 
putem socoti. 

Vidra iată că din catalogul jigăniilor, 
cu sfatul 
a tot statul, 
s-au ras. 


187 


Carea acmu în lucru, precum să vede, 
vreo toartă să apuce 
sau vreo bucată să mai îmbuce 
nu are, ce numai în cuvânt, 
pre cât au putut, 
şi mănuntăile a-şi vărsa s-au opintit, 
si tot feliul de farmăcul descântătoriu 

y 

prin urechile tuturor au stropit 246 . 


în timp ce Liliacul şi Vidra sunt recuzaţi 
fără drept de apel, în schimb, o decizie sama- 
volnică 

pofteşte 
şi porunceşte 
ca Strutocamilii mai mari aripi 
şi mai lungi pene să i să dea. 
Si ce mai mult? Cămila zburătoare 

y 

si Struţul fătătoare 

y y 

sa sa iaca, 
pravila voii împărăteşti porunceşte 247 . 


Acestea sunt, aşadar „recetele" 24 [reţete- 
le] şi doftoria Papagaiei, prin care tămăduieşte 
poporul de bolile gâlcevelor. Pe care unii le 
primesc cu veselie gălăgioasă, ameţiţi de 
retorică, după cum am văzut mai sus, iar „alalte 
jigănii toate,/ cu multă şi adâncă tăcere [...] (că 

246 Idem, p. 115-116. 

247 Idem, p. 116-117. 

248 Idem, p. 115. 


i88 


tăcerea prea adâncă/ sau din pizmă iese,/ sau 
din neştiinţă)" sau din alte pricini: „căci mita 
maica/ şi vicleşugul părintele/ în trupuri de 
îmblătoare inimi/ de zburătoare/ odrăslisă" 249 . 

însă nu tuturor vicleşugul le -a fost spre 
doftorie, dimpotrivă: 

Ursul, în părerea sa, 
pentru bi[l]şugul mierii ce aştepta, 

acmu precum 
că toate prilazurile prisăcilor sare 
socotiia 

şi toate ştiubeiele [stupii] cu miiere 
rara nici o s[rjiala larama, gandna, 
si ase din lăcomiia deşartă 

y y y 

şi de mândriia înfiată, 
cu vânt de gând 
şi cu miiere de părere, 
preste măsură îndopându-să 
şi înfundându-să, 
aşijderea acele ticăloasele albine, 
carile prin faguri 
de aburi 
împrăştiiate rămăsese, 
prin maţele şi ficaţii Ursului pătrunsără, 

de unde adevărata înflăciune 
scornindu-să, 
supt piielea Ursului izvoară de apă 
pururea piştitoare [prelingătoare] purceasără 
şi cu această de năprasnă 


249 Idem, p. 118. 


189 


si mieseloasă boală, 
înainte a toate gloatele crăpa. 

Vulpea aşijderea, 
de multă grij ea vicleşugului făcut ce purta, 
întâi în melianholia ipohondriacă 250 , 

apoi în tusa cu singe mutându-să, 
de multă vitionire şi boală uscăcioasă, 
toate vinile i s-au întins 
şi toate mădularele i s-au zgârcit, 
atâta cât piielea de oase 
şi pieptul de spinare i să lipisă. 

Carea înghiţind vicleşugul, 
preste puţine dzile ş-au borât aburul 

[şi-a vărsat sufletul], 
precum istoria la locul său va arăta 
(că cine înghite zahărul vicleşugului, 
acela boreşte toapsăcul [veninul] sufletului) 251 . 


Echivalând lăcomiia deşartă si mândriia 

y y 

înfiată cu vânt de gând/ şi cu miiere de 
părere şi imaginând albine alegorice trecând 
prin faguri/ de aburi - în loc să spună, pe 
scurt, că Ursul se îmbolnăveşte si moare, din 

1 y y ' 

pedeapsă dumnezeiască, pentru părerea de sine 
şi pentru lăcomia sa - Cantemir devansează 
biruinţele poeziei române moderne. 


250 Ne face, din nou, să ne gândim la Caragiale. 

251 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit, p. 121- 

122. 


Uluitoarea poezie-fabulă a lui Cantemir ar 
trebui să fie prezentă în manualele şcolare. Ar fi 
o frumoasă introducere în studiul poeziei mo- 
derne, într-un capitol de anticipări care poate fi 
consistent si interesant. 

y 

Originea acestei alegorii s-ar putea iden- 
tifica în Scriptură sau în omilii patristice ori în 
cărţi ascetice, după un tipar pe care l-am 
urmărit în cazul altor pasaje din Istoria iero- 
glifică. 

Ceea ce este cuceritor la Cantemir, este 
melodia cuvintelor şi a frazelor şi capacitatea 
uimitoare de a anticipa fo rmule poetice care vor 
apărea mult mai târziu. 

Cu urechea sa muzicală experimentată, 
putem spune că, nu de puţine ori, Cantemir 
simte muzica poeziei care avea să vină. 

Iar atunci când muzica aceasta se îmbină 
cu resurse metaforico -poetice realmente sur- 
prinzătoare, atunci efectul este excepţional şi 
demn de reţinut în orice antologie poetică. 

Alături de situaţia semnalată mai sus, as 
aşeza, în acest sens, si următoarele versuri din 
Istoria ieroglifică: 

Duhurile muritorilor 
asemenea sunt 
vânturilor clătitului aer 
care şi plăcut şi împotrivă 
a sufla pot. 


191 


Inimile corăbiei 
pe nestătătoare lucrurile tâmplărilor 
ca pe umerele mărilor 
plutesc... 252 . 


înaintea lui Eminescu, Cantemir a intuit 
uneori o curgere melodică adormitoare, un... 
ritm melanholic. 

Ceea ce este cu adevărat.. .fabulos, e că în 
versurile lui Cantemir avem sentimentul că îi 
citim când pe Eminescu, când pe Arghezi sau 
pe Blaga, pe Ion Barbu sau Nichita Stănescu. 

Si tocmai din cauza caracterului necon- 

y 

venţional - am putea zice caleidoscopic - al 
artei sale, Cantemir poate ajunge să satisfacă 
multe gusturi estetice. 


în capitolul al treilea din Istoria iero- 
glifică, Dimitrie Cantemir zideşte din condei o 
cetate de o frumuseţe ireală. 

y 

Semnificaţiile acestui fragment alegoric 
sunt numeroase şi complexe. 

Cetatea şi împrejurimile sale înmărmuresc 
cititorul prin bogăţia şi splendoarea lor para- 
disiacă. Dar în centrul ei se află templul zeiţei 
Pleonaxis/Lăcomia, sub scaunul căreia se des- 
chide gura Infernului. 

Se consideră că autorul a intenţionat să 

y 

ilustreze Istanbulul din vremea sa, corupţia de 


Idem, p. 369. 


192 


care era stăpânit, printr-o descriere fantastică, 
a acestei cetăţi a Epithimiei, a Patimei. 

La scara înţelesurilor oferite chiar de Can- 

y 

temir, „Cetatea Epithimiii" înseamnă: „inima, 
omul lacom sau lumea". Semnificaţiile depăşesc 
(ca întotdeauna, în această carte) intenţia nara- 
tivă şi corespondenţa strictă cu realitatea isto- 
nea. 

în opinia noastră, Cantemir reia, în acest 
fragment, sub o altă formă, polemica din opera 
sa anterioară, Divanul, în care înţeleptul rezistă 
tentaţiilor unei Lumi care se autoreprezintă ca 
paradisiacă, „paradisul" oferit de aceasta fiind, 
desigur, cel al plăcerilor, într-un discurs des- 
prins din filosofia hedonistă. 

Lumea transformă darul Creatorului, 
adică frumuseţea sa paradisiacă, în mreajă 
pentru prinderea şi pierderea sufletului, pentru 
vecie. 

Discursurile polemice, pe această temă, 
din Divan, sunt înlocuite în capitolul men- 
ţionat din Istoria ieroglifică, de o largă şi foarte 
sugestivă descriere. 

Autorul ne avertizează, de altfel, pe la 
începutul capitolului, asupra acestor semnifi- 
caţii: 

y 

Că lucrurile lumeşti 
cu muritorii aşe a să giuca s-au obiciuit, 
ca, cu cât sint mai deşarte, 
cu atâta să pară mai desfătate, 


193 


şi a cărora începături sint prea cu mare dezmierdări, 
aceloraşi sfârşitul să fie prea cu grele întristări 253 . 

Şi în Divan, cum spuneam, Lumea se 
autopropunea drept Rai al desfătărilor trupeşti, 
în care omul trebuie să trăiască împlinindu-şi 
poftele şi fără grijă faţă de cele spirituale. 

Aici nu mai e vorba de o dispută evidentă, 
în termeni inechivoci, ci de o subtilă alegorie. 

Sesizăm însă, între altele, un element 
constant în atitudinea autorului: dorinţa de a 
ilustra cât mai convingător această frumuseţe 
„paradisiacă", în stare să devină un laţ infernal. 

Am comentat acest aspect, în legătură cu 
Divanul, si în alte ocazii, si am atras atenţia că 
au căzut într-o gravă eroare acei exegeţi care au 
ajuns la concluzia că adăstarea şi insistenţa lui 
Cantemir în a descrie detaliat tentaţiile Lumii 
denotă o intenţie ascunsă de pactizare a auto- 
rului cu filosofia ei. 

Cantemir nu face altceva decât să repro- 
ducă, cât mai plastic, un avertisment care a 
traversat secolele, rostit cu multă vehemenţă în 
predica Bisericii, cu privire la puterea de 
seducţie a frumuseţilor lumeşti, în stare să 
corupă o mare mulţime de oameni, ba chiar şi 
sufletele oţelite în virtute, dacă nu sunt cu luare 
aminte. 

Nu intenţia unui pact ascuns şi pervers o 
avea în minte Cantemir, întrecându-se pe sine 
în a zugrăvi splendorile paradisiace ale acestui 


Idem, p. 123. 


194 


pământ. Ci semnificaţia unei atât de gran- 
dioase antinomii, pe care o introduce în 
prezentarea cetăţii Epithimiei, este aceea că 
orice frumuseţe, desfătare sau tentaţie as- 

y 7 y 

cunde, în această lume, o fată întunecată si 

7 7 y y 

poate să deschidă o poartă către Iad. 

Ne întoarcem la descrierea amintită, 
asupra căreia ne propunem să aruncăm o 
privire mai atentă. 

Lumea aceasta este ca un alt Eden în care 
s-a strecurat diavolul, pentru că omul îi dă voie 
să se ascundă în inima şi între gândurile sale. 

Ne-a reţinut atenţia asemănarea de vizi- 

y y 

une cu Imnele Raiului, ale Sfântului Efrem 
Şirul, în a concepe arhitectura paradisiacă a 
cetăţii pomenite şi a împrejurimilor sale. 

Remarcăm, de la bun început, structura 
tripartită a descrierii cantemirene: autorul ne 
descrie mai întâi peisajele încântătoare care în- 
conjoară cetatea, mai precis „şesurile câmpului 
aceluia" - adică valea din jurul cetăţii - apoi 
cetatea însăşi, de la baza deltei (lucrare a 
Dumnezeirii, adică), şi, în fine, templul din 
mijlocul cetăţii. 

Aceeaşi configuraţie tripartită o are Raiul 
şi în prezentarea Sfântului Efrem: 

Când a plănuit toate frumuseţile, le-a făcut felurite, 
ca unele trepte să fie mai înalte şi [mai] slăvite decât altele. 
Cu cât o treaptă e mai înaltă decât alta, 
cu atât mai slăvită e şi strălucirea ei decât a celei aflate mai jos. 
în acest chip, El a menit poalele [muntelui Raiului] celor de jos, 
coastele celor aflaţi la mijloc, iar înălţimile celor slăviţi. /.../ 


195 


Simbolurile împărţirilor din Grădina Vieţii 
Moise le -a închipuit în Arcă şi pe Muntele Sinai; 
el ne-a zugrăvit preînchipuirile Raiului... /.../ 

în mijlocul Raiului, Dumnezeu a sădit Pomul 
cunoştinţei... 254 . 


La Cantemir, în centrul cetăţii se află 
templul cu înfăţişare paradisiacă şi conţinut 
infernal. Putem spune că, precum Pomul cu- 
noştinţei, şi acesta face diferenţa între bine şi 
rău, în funcţie de alegerea omului, dacă dă curs 
cupidităţii sau nu. 

Cantemir insistă pe diferenţele care există 
între împrejurimi şi cetatea însăşi şi, respectiv, 
între cetate şi templul din mijlocul ei. 

Astfel, câmpul dimprejurul cetăţii este o 
grădină edenică* 55 , dar cetatea în sine - care 
beneficiază de o descriere fastuoasă - întrece 
de departe, în splendoare, frumuseţea locurilor 
dimprejur 256 . 

La fel, templul din centrul cetăţii era astfel 
construit, „că toată alaltă a cetăţii si a oraşului 

> » y y y 

făptură/, ca zgura lângă aur şi ca stecla lângă 
diamant/ să asămăna" 257 . 


254 Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Raiului, studiu 
introductiv şi traducere de Diacon Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, 
Sibiu, 2010, p. 34-35, 41. 

255 Cf. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 

126. 

256 Cf. Idem, p. 127-129. 

257 Idem, p. 129. 


196 


Aceleaşi diferenţe structurale sunt men- 
ţionate si de Sfântul Efrem: 

y y 

Limba nu poate rosti cum este înăuntrul Raiului, 
nu este de ajuns nici pentru frumuseţile lui din afară 
căci nici măcar podoabele simple ale împrejmuirii lui 

nu pot fi povestite cum se cuvine. 
Culorile lui sunt vesele, miresmele lui minunate foarte, 
frumuseţile lui preadorite şi desfătările lui slăvite. 

Chiar dacă comoara alăturată împrejmuirii lui e sărăcăcioasă, 
ea întrece comorile lumii întregi; 
şi pe cât mai prejos sunt văile lui 
faţă de comorile piscului său înalt, 
pe atât fericirea de lângă împrejmuirea lui e mai slăvită şi mai 

înaltă 

decât tot ceea ce noi, cei ce trăim în valea de jos, simţim ca 

fericire. /.../ 

Miluieşte-mă, Doamne al Raiului, 
şi dacă a intra în Raiul Tău nu-mi este cu putinţă, 
fă-mă vrednic măcar de pajiştea din afara împrejmuirii lui 

/.'./. 

Binecuvântat păcătosul care a găsit aici milă 
şi a fost socotit vrednic să intre în împrejurimile Raiului; 
chiar dacă rămâne afară, el poate paşte aici prin har 258 . 

Asemenea, după cum am menţionat, 
„şesurile câmpului" din preajma cetăţii, la 
Cantemir, deşi sunt edenice, sunt mai prejos de 
frumuseţea uluitoare a cetăţii înseşi. 

y y y 


25 Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Raiului, op. cit., p. 45, 

51, 93- 


197 


Dar şi descrierea pajiştei dinafară cetăţii, 
la Cantemir - descriere care, în cea mai mare 
parte a ei, este o prelucrare a vedeniilor extatice 
paradisiace din Vieţile Sfinţilor -, coincide, în 
anumite detalii, cu ceea ce se spune în aceste 
imne (după cum am sesizat şi cu altă ocazie): 

Iară pre şesurile câmpului aceluia, 
şi pre o parte şi pre altă parte de apă, 
atâta câmpul cu otavă înverdziia, 
cât ochilor preste tot, tot o tablă de zmaragd 
maree a fi să părea, 

în carile tot chipul de flori din fire răzsărite, 
ca [şi] cum cu mâna în grădină, 
pre rând şi pre socoteală ar fi sădite, 
cuvios să împrăştiia, 
şi când zepfirul, vântul despre apus, aburiia, 
tot feliul de bună şi dulce miroseală de pre flori 

scorniia. 
Aşe cât nici ochilor la privală, 
nici nărilor la mirosală 
saţiu să putea da. 

Iară pre malurile gârlei [deltei] 
tot feliul de pomăt roditoriu 
şi tot copaciulfrundzos 
si umbros, 

de-a rândul, ca [şi] cum pre aţă de-a dreptul 
şi unul de altul de departe ca [şi] cum cu 
pirghelul 
ar fi fost puşi 


198 


frumos odrăsliia. 
A căror umbri, 
giumătate pre lină apa Nilului, 

iară giumătate 
pre mângâioasăfaţa câmpului 
să lăsa. 


Iară roadă pomilor, şi la frumuseţe şi la 
dulceaţă, 

y 7 

nici Asiia au vădzut, nici Evropa au gustat. 
Căci tot într-ac elaşi pom mugurul crăpa, 
frundza să dezvăliia, 
floarea să deschidea, 
poama lega, 
creştea, 

y ' 

să cocea 
si să trecea, 

y ' 

totdeodată, nici după vremi viptul [roadă] 

îmbla, 

ce în toată vremea toată poama şi coaptă şi 
necoaptă să afla 259 . 


Ciclul de viaţă al pomilor din Rai se aseamănă unui colier: 
când primele roade sunt coapte şi culese, 
sunt gata deja cele ce alcătuiesc a doua şi a treia recoltă. 
Cine a mai văzut vreodată poamele toamnei târzii 
atingând călcâiul roadelor primăvăratice... ?/.../ 
Acest sân plin de fructe în toate fazele dezvoltării /or... 26 °. 


259 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 126. 

260 Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Raiului, op. cit., p. 92- 

93- 


199 


în afară de aceste asemănări, ne-a atras 
atenţia şi un enunţ din Metafizica lui Cantemir: 

„preaînţeleptul Adam nu numai 
punea nume animalelor cereşti [conste- 
laţiilor] , dar şi domina [în Rai] chiar peste 
prea înaltul Lucifer [Luceafăr] şi peste 
celelalte astre" 261 . 

Sfântul Efrem afirmase următoarele: 

Prin ştiinţa vădită pe care i-a dat-o lui Adam 
şi prin care acesta a dat nume Evei şi animalelor, 
Dumnezeu n-a dezvăluit descoperirile lucrurilor ascunse; 
Căci în ce priveşte acea cunoştinţă ascunsă, 
începând de la stele în jos Adam era în stare 
să cerceteze tot ce este în lume" 262 . 


în consecinţă, ne întrebăm dacă opera 
poetică a marelui Sfânt, teolog, poet şi ascet 
Efrem Şirul 263 , i-ar fi putut fi totuşi cunoscută 
lui Dimitrie Cantemir, având în vedere coinci- 
denţele vizionare şi interpretative. 

Pe de altă parte, se ridică şi o problemă: 
dacă nu cumva neobişnuita „prozodie" a 
textului ieroglific se datorează nu influenţei 

261 Dimitrie Cantemir, Metafizica [Sacrosanctae scientiae 
indepingibilis imago], traducere din latineşte de Nicodim 
Locusteanu, cu o prefaţă de Em. C. Grigoraş, Ed. Ancora, S. 
Benvenisti & Co., Bucureşti, 1929, p. 93. 

262 Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Raiului, op. cit., p. 106. 

263 A se vedea: 

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie28.htm 


200 


arabo-persane, aşa cum s-a propus (sau nu 
numai), ci (şi) imnografiei creştine. 

Mai ales că unii dintre cei mai mari 
imnografi (Efrem Şirul/ Sirianul, Andrei 
Criteanul 264 , Ioan Damaschinul 265 , Cosma de 
Maiuma 266 etc) sunt originari sau trăitori în 
regiunea Mesopotamiei şi Siriei (Damascului), 
adică în teritorii care, alături de Egipt, au fost 
focare ale vieţii eremitice/ ascetice creştine şi 
care ulterior au fost islamizate. Iar retorica si 

y 

poezia, ca şi muzica arabă, au beneficiat de 
tradiţia considerabilă siriaco-persană, mlădiată 
între timp de impunerea Creştinismului în 
aceste regiuni, până la invazia arabă. 

Revenind la Cetatea Epithimiei...Mai 
întâi, trebuie să remarcăm modul în care înain- 
tează Cantemir în descrierea sa, si anume în 
spirală coborâtoare sau de la capătul exterior al 
diametrului spre centru, traversând trei cercuri 
concentrice - ceea ce ne aminteşte, inevitabil, 
de cercurile si văile din Comedia lui Dante. 

y 

Numai că, spre deosebire de Dante, sensul 
traversării lui Cantemir este o coborâre din 
Paradis în Infern. Ceea ce poate constitui şi o 
altă aluzie alegorică la faptul că cele două ţări 
româneşti, în loc ca prin unire/ omonie să 
ajungă un Paradis, preferă să coboare în 
întuneric, să se umilească la scaunul zeiţei 

264 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Andrei_Criteanul. 

265 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damaschin. 

266 Idem: 

http : / /r o. orthod oxwiki . org/ C osma_Imnograful . 


201 


Pleonaxis si să hrănească Iadul lăcomiei oto- 

y 

mane. 

în opinia Elvirei Sorohan, 

„Bizareria trucajelor arhitecturale 
din Cetatea Epithimiei imaginată de Can- 
temir, cu frumuseţea si semnificaţiile lor 

7 y y y 

schimbătoare, dependente de lumini şi 
umbre misterioase, simbolica numerelor 
conving că eruditul român trecuse nu 
numai prin Civitas solis 267 , dar şi prin 
Heliopolis-ul lui Kircher, unde exista şi un 
templum solis, şi prin studiul acestuia 
despre efectele razelor de lumină cuprins 
în Ars magna lucis et umbrae. 

Nu e mai puţin adevărat că reprezen- 
tarea în desenul din manuscris a Cetăţii 

y 

Epithimiei (pe verticală - fără perspectiva 
adâncimii) are în centru un templu ce 
aminteşte de arhitectura vestitei A[gh]ia 
Sofia. însă textul conduce imaginaţia la un 
alt peisaj arhitectural, cel prezent în ima- 
ginaţia scriitorului şi nu cel desenat con- 
venţional. [...] 

Cetatea imaginară a lui Cantemir 
(prefigurarea literară a romanticei Santa 
Cetate heliadesti 268 , sau a macedonskia- 
nului Bagdad 269 ) reflectă spiritul autorului 


267 Idem: 

http : / / en . wikipedia . org/wiki/The_City_of_the_Sun . 

268 Idem: 

http:/ /ro.wikisource.org/wiki/Sânta_cetate_(Terţa_rima) . 

269 Idem: 


202 


împovărat cu ştiinţa lumii, hazardat în cel 
mai fantastic constructivism baroc [...] 

...el făcea literatură savant impe- 
netrabilă si nu ştiinţă" 270 . 

y y y 

La Cetatea soarelui m-am gândit şi eu mai 
întâi, ba chiar şi la De Civitate Dei a Sfântului 
Augustin 271 . 

Descrierea este impresionantă şi ar fi 
nevoie de machete sau de o reprezentare în 3D 
ca să ne putem face cu adevărat o idee despre ce 
avea Cantemir în minte (care era şi arhitect şi a 
făurit, ca şi Sfântul Antim Ivireanul, planul 
unei biserici care s-a zidit după schema sa) : 

Iară unde apa Nilului 
de pre şesul ce despre apus viniia 
şi din vârvurile munţilor în gârla 
cea de gios să vărsa, 
cetatea sta, 
a căriia nume cei de loc îmi spusără, 
precum Epithimiia o cheamă. 

Iară făptura şi îngrăditura cetăţii era 
aşe: din marginea malului, 
unde Nilul ca pre şipot în bălţi să vărsa, 
spre apus, şi pre o parte şi pre altă parte de apă 
ca la dzece mile zid gros 
si vârtos 

y 

http://ro.wikisource.org/wiki/Noaptea_de_decembrie . 
270 Elvira Sorohan, op. cit., p. 126-127. 
271 A se vedea: 

http://en.wikisource.org/wiki/The_City_of_God. 


203 


de piatră în patru colţuri cioplită era, 
carile, după ce de la pământ 
ca la dzece stânjini să rădica, 
deciia stâlpi mari şi groşi de marmure porfiră 
în sus să înălţa. 

y 

Fietecare stâlp de cinci stânjeni de înalt 
şi de 30 de palme în giur împregiur de gros, 
însă la rădăcină mai groşi era, 

iară în sus, de ce mergea, 
mai supţiri şi mai sulegeţi era. 

Iară fietecare stâlp supt rădăcină 
patru lei de aramă prea frumoasă 
si ca aurul de luminoasă 

y 

avea, 

şi tuspatru, cu dosurile la un loc împreunându-să, 
cu capetele, doi spre câmp, 
iară doi spre apă căuta, 
deasupra a cărora 
stâlpul să răzima. 

Aşijderea în vârvul a fietecărui stâlp, 
de la un loc şi mai în sus, 
patru zmei începea 
a să împleteci 
şi, după ce ca la trii coţi în sus să râdica, 
capetele îşi despărţiia 
şi puţintel can în gios le pleca, 
şi doi spre un stâlpi, 
iară doi spre alt stâlp ce le era dimpotrivă, 

căuta. 


204 


Deci, precum a leilor, 
ase a zmeilor 

y 

făptură atâta de minunată era, 
cât nu zmei 
si lei 

y 

a fi să părea, 
ce într-adevăr vii 
şi cu duh afişă videa. 

Iar din cerbicea a patru zmei 
arc sclipuit 
de marmure foarte frumos sclevesit 
în sus să râdica 
şi, foarte cu mare meşterşug 
peste apă întindzându-să, 
spre stâlpul ce-i era dimpotrivă să lăsa 
şi în cerbicea iarăşi acelor patru zmei 
să asedza. 

y 

Şi aşe, dintr-un capăt până la alt capăt, 
un sclip [arc] în chipul podului, 
peste apa Nilului să încheia. 

Aşijderilea, din capetele stâlpilor 
zid de marmure în sus să râdica, 
cât cu înălţimea sclipului să atocma. 

Carile pre dinluntru cu var şi cu prav de cărămidă 
şi sfărmuşuri de piatră şi de marmure amestecate 

împlut era 
şi tot locul înluntru pre aţă de-a tocma 
atocmat era. 


205 


Iară din faţa pământului, 
ca la un stat de om, 
zid cu zimţi în giur împregiur 
încungiura, 
pentru ca celor dinluntru îmblarea 
şi primblarea 
fără primejdie să fie. 

Tot numărul stâlpilor 730 era, 

adecă de o parte, 365, 
şi de altă parte, iarăşi atâţia. 
Iară toată cetatea 24 de mile încungiura, 
20 mile amândoaă laturile 
şi patru mile amândoaî capetele 
(căci de la un stâlp 
până la alt stâlp dimpotrivă 
doaâ mile spunea că sint). 

Cetatea dară aşe era, 
iară oraşul 

y 

si casele oraşului ce era 

y y 

într-însa, 

pre amănuntul, cine poate povesti? 272 . 


Anumite detalii, din cele expuse mai sus, 
mai ales măsurătorile exacte, ne-au adus 
aminte de o altă cetate, cea a Babilonului, pe 
care, după Sfântul Ieronim, o descrie pe scurt 
Sfântul Antim în cronograful său: 


272 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 126- 

127. 


206 


„Ieronim, la [comentariile sale la] 
Isaia, zice pentru Vavilon cum că s-au 
zidit într-o câmpie; însă cetatea era în 4 
cornuri şi de la un corn până la altul erau 
16.000 de paşi. Iară curtea ei, adecă unde 
şădea împăratul, era turnul lui Vavil 
[turnul Babei], a căruia înnălţime era de 
3.000 de paşi, întru care era uliţele de 
marmură si beserici de aur; uliţele 
împodobite cu aur şi cu pietri şi 
vânătorii împărăteşti, cu tot feliul de 
hiară, era înlăuntrul cetăţii (s. n.), 
carele s-au stricat în vremea lui Valtasar, 
înpăratul Vavilonului şi a lui Daniil proro- 
cului. Si acuma lăcuesc acolo bălauri si 

y y 

pasări ce să numesc strutocamili, pre- 
cum au fost zis mai nainte Isaia, la 13 
capete" 273 . 

Construcţiile de marmură şi aur, precum 
şi vânătoriile sculptate (alături de multe alte 
scene atât de bine dăltuite de maeştri sculptori 
încât par vii) abundă în descrierea lui Cânte - 
mir: 

Păreţii caselor pri dinafară 
tot de marmure scumpă 

273 [Sfântul] Antim Ivireanul, Chipurile Vechiului şi 
Noului Testament, în Opere, ediţie critică de Gabriel Ştrempel, 
Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. 254-255. 

Dar şi însuşi Cantemir, în Divanul (ed. cit., p. 87), scrie: 
„Unde iaste Vavilonul, carile 60 de mile împregiurarea zidiului 
rea şi 50 de coţi teslăreşti înălţimea, şi pe grosimea lui carăle 
îmbla [carele umblau]?" 


207 


şi tot feliul de scrisori ieroglificeşti 

într-însele săpate avea 
şi toată dihaniia precum vie la păr, 

ase săpată 
cu floarea marmurelui să asămăna, 
de care lucru, 
nu cu mâna pe părete săpate, 
ce vii pre nişte câmpi împrăştiate 
a fi să părea. 

Iară pe dinluntru stâlpii cei fără preţ, 

marmurile cele scumpe 
şi tot meşterşugul lucrului şi făpturii 
ce avea, 
cuvântul a le povesti vrednic 
şi gândul a le formui harnic 
nu ieste. 

Acolo chipurile bodzilor 274 vechi să fii vădzut, 
icoanele a tuturor împăraţilor să fii privit, 
unele de aramă şi poleite, 
altele de argint şi de aur pline vărsate 
şi vasuri în minunat chip lucrate, 
supt dânsele alcătuite 
si alte lucruri minunate 

y 

în mulţime nenumărate, 
în frâmsete neasămănate 

y 

săvidea, 

carile nu numai a ochiului privală, 
ce si a mintii socoteală 


Dumnezeilor/ idolilor. 


208 


ametiia 

y 

si uluia. 

y 

Iară în mijlocul oraşului era 
o capişte a boadzii 275 Pleonexiii, 
carea cum era făcută 
si în ce mestersug era zidită 

y y y O 

de pre atâta vii putea cunoaşte, 
că toată alaltă a cetăţii şi a oraşului făptură 
ca zgura lângă aur 
şi ca stecla lângă diamant 
săasămăna. /.../ 

Din faţa pământului 

urdzitura temeliii 
ca la doi coti de înaltă 

y 

dintr-o materie de metal vărsată 
a fi să videa, 

care metal decât custoriul mai scumpă şi mai grea, 
iară decât argintul mai ieftină şi mai iuşoară a fi să 

părea. 

Lumina capiştii în lung de 30 coţi, 
iar în lat de 24 coţi era, 
iară de înalt până supt poalele cele mai de gios, 
55 de arşini să măsura. 

Deci cât meşterşugul 
vărsatului temelii ceii de metal 
si cât iscusită 

y 

si ascuţită 

y y 


275 Zeiţei. 


209 


mintea vărsătoriului 
şi tipăritoriului 
ar fi fost, florile şi frundzele, 
carile una pe supt alta vârâte, 
şi lozele [lujerele] una cu alta frumos împleticite, 

şi şerpii, 

carii p[r] intre frundze şi p[r] intre loaze să vârâia 
si coadele cu zmicelele îsi invătuciia, 
arăta. 

Aşijderea, 
tot feliul de pasiri, de jiganii, de lighioi 
şi de pasiri peste toate locurile să arăta 276 , 
unele în pomşori cuiburile îşi făcea, 
altele, acmu făcute, pe oaî clociia, 
altele hrană puişorilor îşi aducea, 

unele muşte prin aer goniia, 
altele lăcuste prin pajişte prindea, 
căile puii cloşcii să apuce să slobodziia, 


276 în Cetatea soarelui, „pe zidul exterior sunt zugrăvite 
toate speciile de peşti din râuri, lacuri şi mări, cu virtuţile lor şi 
cu felul lor de a trăi, de a se înmulţi şi a creşte [...]. în cel de al 
patrulea brâu, la inteior sunt pictate toate speciile de păsări, cu 
însuşirile, dimensiunile şi obiceiurile fiecăreia, iar foenixul 
există cu adevărat la ei. 

La exterior sunt înfăţişate toate felurile de reptile, şerpi, 
şopârle, viermi, insecte, muşte, tăuni etc. cu felul lor de viaţă, 
cu veninurile şi virtuţile fiecăruia; şi sunt mai multe decât am 
crede. în al cincilea, la interior sunt zugrăvite animalele de 
uscat, cu uimitor de multe specii. [...] 

Oh, ce figuri minunate şi ce lămuriri savante! [...] Iar 
copiii se trezesc că, fără să se plictisească, doar urmărind 
imaginile şi jucându-se, învaţă... toate ştiinţele povestite pe 
pereţi", cf. Tommaso Campanella, Cetatea soarelui, traducere 
din italiană şi note de Smaranda Bratu Elian, cu o prefaţă de 
Tonino Tornitore, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 67, 69. 


210 


stârcii ca prin apă îmblând, 
piticii şi peştii a prinde chitiia, 
paj orile şerpii 
(carii pintre frundzele iederăi să şipuriia) 

să-i apuce clonţurile îşi vârâia, 
brehnacea de sus iepurile supt stâncă vârit, 
când va ieşi, în unghi să-1 apuce pândiia, 
mâţa, carea pre şoarece 
pe supt frundzele din copaci cădzute, 
precum îmblă simţind 
ni cu urechea asculta, 
ni pasul prea cu linişte spre sunet muta, 
ni cum l-ar apuca 
şi cum mai fără veste s-ar răpedzi, 
cu picioarele cumpănindu-să, să găta, 
vulpea prin pomi şi prin copăcei 
găinele şi păsăruicele scociorâia, 
si unele acmu vânatul dobândind, 
cu coada bârzoiată spre bârlogul ţincilor 277 săi, 
cum putea mai tare, să ducea. 

Lupul după turma oilor pre piept să târâia, 
ciobanii, unii, ca de somn adormitând, 
în cârlige rădzimaţi, 
alţii, ca de ploaie şi de vânt rece 

cu glugile peste cap lăsate 
şi pre un cot la pământ lăsaţi era, 
iară dulăii, unii în picioare sta 
şi ca cum de departe mirosul lupului ar 
adulmăca, 


277 Ţinci/ ţânci = pui, termen folosit şi de Sfântul 
Dosoftei în Vieţile Sfinţilor. 


211 


alţii pre brânci lăsaţi 
şi capul pentre picioarele denainte întinzându-şi 

dormiia 

şi ca cum în vis lupul în oi ar fi dat părându-li-să, 
prin somn ca cum ar scânci 
si ar brehăi 

y 

să videa. 

Iară la alte turme, ca când lupul oaia ar fi 

apucat, 
ciobanii chiuia, 
cu mâna dulăilor lupul arăta, 
dulăii goniia, 
lupul cu cârlanul în gură fugiia, 
alţi ciobani de la alte turme în timpinare îi 

iesiia, 

y 1 

lupul întraltă parte şuvăia 
şi ca cum spre o pădure, 
carea înaintea lui aproape să videa, 
năzuia. 

Aşijderea 
alalte turme de dobitoace sălbatice, 
cerbii şi buârii prin dumbrăvi, 
caprile prin stânci, 
ciutele pre şesuri, 
unele cu vitălusii 

y y 

după dânşii, 
altele, acmu aproape de fătat, 
pântecele de mijloc în gios le trăgea. 
Iară într-un loc lucru foarte frumos 
la privală să arăta, 


212 


unde vânătorii măiestrii [curse] 
spre vânarea fililor [elefanţilor] punea: 
întâi o groapă adâncă şi largă săpa, 
apoi din fundul groapei 

un gârlici strâmpt, 
până la faţa pământului, 
costiş scotea, în gura a căruia 
gârlici un harbuz punea. 

După aceia, 
fietecare vânătoriu, 
câte o dobă în spate luând, 
în pădurea cea mare intra, 
unde filii îmblând săvidea. 
După ce pre furiş în pădure întră 
şi fietecarile într-un copaciu înalt să urca, 
apoi, din toate părţile în dobe lovind, 
pădurea să răzsuna. 

Filii, de sunetul dobelor spăimântându-să, 
la marginile pădurii spre câmp ieşiia, 
unde la gura gârliciului peste harbuz nemeriia. 
Vânătorii din copaci, 
vadzind precum filul la harbuz au nemerit, 
dobele a bate părăsiia. 
Filul cu botul harbuzul clătind, 
harbuzul pre gârlici în gios a să prăvăli 
purcedea. 
Filul după harbuz, 
pentru ca să-1 prindză urmând, 
în groapa cea largă, 
carea în fundul gârliciului era săpată, 


213 


întră, şi altă grijă nepurtând, 
harbuzul să mănânce să nevoieste. 

y 

Vânătorii îndată din pădure ieşind, 
cum mai curând, 
cu pari şi cu alte zăvoară, 
carile acolea mai denainte gătate au, 
gura gârliciului astupă. 

După aceia, prin câteva dzile 
pre fii cu foamea domolind, 
cu lanţuh de grumadzi îl scoate 
şi unde voia ethiopului ieste, 
acolo îl duce 
(că mai tare şi mai vrăjmaşă jiganie 
decât foamea alta nu ieste). 

Acestea dară 
si altele multe mai ciudate 

y 

si mai minunate 

y 

în temelia capiştii săpate 
si vărsate 

y 

să videa 278 . 


După cum spuneam, cronograful Sfântu- 
lui Antim, scris, dedicat şi dăruit domnitorului 
Constantin Brâncoveanu, ne-ar putea indica o 
posibilă sursă de inspiraţie a lui Cantemir, şi 
anume comentariile Sfântului Ieronim la cartea 
Prorocului Isaia. 


27 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 128- 

131. 


214 


Secvenţele de mai sus sunt însă Grădinile 

y 

suspendate* 79 ale lui Cantemir. Să ne amintim 
că îşi începea cartea situând evenimentele, în 
timp, „mai dinainte decât temeliile Vavilonului 
a să zidi/ şi Semiramis într-însul raiul 
spândzurat/ (cel ce din şepte ale lumii minuni 
unul ieste) a sădi". 

S-ar părea că autorul a încercat să ne evoce 
Vavilonul/ Babilonul cu raiul spândzurat/ 
Grădinile sale suspendate. 

Ne punem însă întrebarea: de ce ar insista 
Cantemir atât de mult pe. ..lectura interpre- 
tativă a unor „scrisori ieroglificeşti" în marmură 
şi în metal costisitor, adică a unor basoreliefuri 
sculpturale? 

De ce să existe o reprezentare atât de vie a 
vieţii domestice şi a multor exemple existenţia- 
le practice într-o „cetate moartă" 280 ? 

Credem că acestea sunt alte fabule în 
fabulă. Sunt o analogie sculpturală a propriei 
sale cărţi, care... se scria. 

Nu este aceasta unica situaţie în care 

y 

Cantemir recurge la metanaraţiune - ceva mai 
încolo, în cap. al zecelea al cărţii, va spune: „Şi 
nu numai după Istoriia ieroglificească/ cu 
numele Corb,/ ce aşeşi de trup,/ cu suflet şi cu 
totului tot,/ acelaşi şi adevărat/ ase să fii te 
araţi 


279 A se vedea: 

http://ro.wikipedia.org/wil<;i/Grădinile_suspendate_ale. 
Semiramidei. 

280 Elvira Sorohan, op. cit., p. 127. 

281 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 329. 


21 5 


Cantemir receptează inclusiv... sunetele din 
scenele sculpturale peste care îşi plimbă ochiul: 
răsunarea pădurii (din nou „pădurea să răz- 
suna"), zgomotul dobelor/ tobelor etc. 

E o dovadă că, pentru el, aceste „scrisori 
ieroglificeşti săpate" nu sunt literă moartă. 

Nici literele săpate de condeiul lui în carte 
nu sunt hieroglife moarte, ci artă care, odată 
însufleţită de cititorul interpret, face să vină la 
viaţă o întreagă lume care părea pietrificată în 
marmura istoriei. încât să poată auzi răsunarea 
pădurii şi să poată vedea strălucirea unei lumi 
pline de viaţă, aşa cum au văzut-o ochii auto- 
rului. 

Monumentul acesta arhitectonic, care 
pare fantomatic, în care animaţia nu se află 
decât întipărită pe pereţi, este (pe un anumit 
palier interpretativ) un analog al monu- 
mentului său literar, în care viaţa mişună pe 
pereţii paginilor. 

Probabil că autorul a avut momente în 
care a căzut în melanholie, gândindu-se dacă 
nu cumva osteneala sa va rămâne viitorimii ca o 
imprimare de hieroglife într-o piramidă egip- 
teană. 

De aceea credem că insistă pe faptul că 
timpul nu astupă gurile morţilor şi nu şterge 
lumina vieţii, dacă cei care stiu să citească si să 

y 7 y y 

înţeleagă au vedere şi auz pătrunzătoare până 
în pădurile istoriei. 

însă faptul că scene de viaţă domestică, 
pastorală şi cinegetică, se află reprezentate în 


2l6 


„urdzitura temeliii" capiştei/ templului zeiţei 
Lăcomiei, nu este nici acesta un lucru lipsit de 
semnificaţie. 

y 

Motivul vânătorii e ultraprezent în aceste 
secvenţe inscripţionate, ca şi în toată cartea lui 
Cantemir...iar sensul vânătorii îl va decripta 
mai târziu Brehnacea, tot printr-0/afru/ă 282 . 

însă dinamismul uluitor al scenelor indică 
cel mai bine faptul că ele nu sunt decât o 
icoană statică a unei realităţi în derulare. 

y 

Vânarea filului (elefantului - care, în hieroglifă, 
îl reprezintă pe fratele său, Antioh Cantemir) e 
cumva cheia decriptării acestor parabole, prin 
care autorul ne avertizează asupra realismului 
evenimentelor, îndărătul alegoriei. 

Detaliile nu sunt întru totul baroce, ci 
alegorii şi parabole indicând o istorie cu multe 
ramificaţii sau încrengături necunoscute. 

în arhitectura complicată şi impresio- 
nantă a monumentului său literar, el vrea, 
probabil, să nu pierdem urma vieţii pe care 
doreşte să ne-o divulge. 

Aluziile la Egipt („scrisori ieroglificeşti") şi 
la Babilon, la pietrificarea vieţii şi la ruinele care 
pot să păstreze urmele trecutului ne indică o 
altă anticipare a romantismului şi a lui Emi- 
nescu (anticipare pe care au remarcat-o Edgar 
Papu şi Elvira Sorohan) . 

Relatarea cu privire la Cetatea Epithimiei 
este o povestire în ramă, Râsul fiind cel ce 


A se vedea Idem, p. 193-197. 


21 7 


reproduce ceea ce îi spusese Camilopardalul 
[Girafa] despre acest oraş, care - dacă mergem 
pe firul istoriei propriu-zise şi nu pe cel al 
alegoriei literaturizante - reprezenta Istan- 
bulul, având în centru templul Lăcomiei. 

Sesizăm, din nou, situaţii în care autorul 
preferă jocurile de cuvinte şi exprimarea ghi- 
duşă care au fost de atâtea ori remarcate în 
naraţiunea retorico-poetică a lui Creangă: 


Acmu a tuturor voie unindu-să 
şi toţi supt argumentul Corbului supuindu-să, 
cu toţii în toate părţile să împrăştiară 

şi prin toţi munţii şi codrii, 
unde coarne de buâr lepădate ar găsi 
şi cap de taur aruncat ar nemeri, 
cu toată nevointa cercară 
şi nicicum undeva măcar nu să aflară. /.../ 

Eu, dară, aşe (dzicea Camilopardalul), 
ca cel strein, 

de toate carile videam peste măsură mirându-mă, 
şi nu atâta de minunea lucrurilor vădzute mă miram, 
cât de car ea întâi m-oi mira, mă minunam 283 . 


Sigur, trebuie cercetat serios cum a ajuns 
Creangă la stilul prozei sale poetice, care este 
cult, într-adevăr, după cum bine a precizat 
Călinescu -, iar nu popular (chiar dacă autorul 
vorbea smerit despre „ţărăniile" sale), dar pe 


Idem, p. 124, 132. 


2l8 


care nu 1-a învăţat de la Rabelais... singurul cu 
care a putut Călinescu să facă o comparaţie, 
neavând ochi pentru literatura veche. 

Din începutul discuţiei dintre Camilo- 
pardal şi Lebăda „bătrână şi albă", am reţinut şi 
acestea: 


eu, după ce din oul maică-mea am ieşit, 
până a nu putea zbura, 

cu răpegiunea apii 
şi cu vânslirea talpelor 
catava vreme am călătorit 284 . 


Secvenţa - cu poezia ei intrinsecă - ni se 
pare a constitui analogul alteia, din Biblia 1688, 
pentru că vâslirea Lebedei pe apă e similară 
zborului păsării în văzduh, din Scriptură: 


ca pasărea ce zboară în văzduh, 
[însă] nemica nu să află 
semnu [urmă] de călătorie 
şi, cu lovirea talpelor 
lovindu-se duhul [aerul] uşoru 
şi despicându-se cu sila pornirii, 
mişcându-se arepile, 
să preumblă... 

(înţ. lui Sol. 4, 11-12) 


Idem, p. 133. 


219 


Secvenţa biblică face parte dintr-un 
fragment (ceva mai lung) cu reverberaţii 
poetice (de aceea l-am şi transformat în 
versuri). Şi e posibil să-i fi atras atenţia lui 
Cantemir asupra poeziei mişcărilor care nu lasă 
nicio urmă... 

Lebăda îl conduce pe Camilopardal 
înlăuntrul templului, pentru a-şi da obolul 
zeiţei Pleonaxis (Lăcomia): 

Lebăda îndată cu mine 
împreună sculându-să, 
înluntrul capiştii întrăm. 
Unde în mijlocul capiştii, 
boadza Pleonexis într-un scaun de foc şedea, 
supt a căruia picioare 
un coptoraş de aramă plin de jăratec 
aprins a fi să videa. 

Iară din giur împregiur 
făclii de tot feliul de materie ardzătoare 
cu mare pară, vârtos ardea. /.../ 

Că pre cât puteam cunoaşte, 
supt fundul copto rasului gura Tartarului era, 

şi din fundurile pământului 
focul nestins în fundul coptoraşului loviia, 
de unde atâta putere de fierbinţeală şi de văpaie 
ca pre o cahlă [coş] izbucniia 285 . 


Idem, p. 136-137. 


220 


Nu mai rămâne nicio îndoială că, prin 
acest periplu, începând cu peisajul de la 
marginile cetăţii, intrând în cetate şi admirând 
desăvârşita geometrie, precum şi splendida şi 
luxurianta arhitectură a ei şi a templului din 
centrul ei, şi ajungând, în fine, la zeiţa care 
tronează în mijlocul templului, am parcurs, 
purtaţi de Cantemir, distanţa de la Cer la 
Infern. 

Distanţa aceasta între peisajul paradisiac 
iniţial (prelucrat de Cantemir după relatările 
ortodoxe ale răpirilor extatice în Rai) şi focul 
nestins al Tartarului/ Iadului, în care se coboară 
cel orbit de lăcomie, ne apare cu atât mai 
pregnantă, dacă ne reamintim de unde s-a 
plecat: 

câmpul cu otavă înverdziia, 

cât ochilor preste tot, 
tot o tablă de zmaragd maree 

a fi să părea, 
în carile tot chipul de flori /.../ 
cuvios să împrăştiia, 

şi când zepfirul /.../ aburiia, 
/.../dulce miroseală de pre flori scorniia. 
Aşe cât nici ochilor la privală, 
nici nărilor la mirosală 
saţiu să putea da. /.../ 

Tot feliul de pomăt roditoriu 
şi tot copaciulfrundzos 


221 


şi umbros, /.../ 
frumos odrăsliia. 

A căror umbri, 
giumătate pre lină apa Nilului, 

iară giumătate 
pre mângâioasăfaţa câmpului 
să lăsa. 

Poezia Edenului contrastează profund cu 
oroarea Infernului care-şi trimite văpăile „din 
fundurile pământului". 

în cazul celei dintâi, copleşea frumuseţea 
ierbii de smarald, nesaţul miresmelor scornite 
din flori când zefirul aburea, întinderea pădurii 
de pomăt roditoriu şi de copaci cu umbră deasă, 
care se revarsă peste lină apa Nilului şi mân- 
gâioasă faţa câmpului (aliteraţii cu efect hip- 
notic). 

Totul sugerează o învăluitoare atingere 
mătăsoasă, de o infinită fineţe sau delicateţe. 

Priveala, miroseala şi auzul lin se îmbină 
într-o atingere mângâioasă de senzaţii. 

De fapt, „mângâioasă faţa câmpului" (care 
sugerează o fizionomie a peisajului) indică 
tocmai căldura vie a relaţiei iubitoare, care per- 
sonalizează, indică prezenţa vieţii în deplină- 
tatea ei paradisiacă. 

Nu e un peisaj abstract, de o frumuseţe 
impersonală, ci unul configurat după topica şi 


222 


amănuntele vieţii cereşti care se regăsesc în 
Vieţile Sfinţilor, în descrierile paradisiace. 

Miresmele intense, ca şi culorile pietrelor 
preţioase sau grădinile de flori sau abundenţa 
pomilor de o statură suprapământească, toate 
reprezintă detalii hagiografice. 

Iniţiativei lui Cantemir de a prelucra 
peisaje paradisiace îi vor succeda paşoptiştii 286 , 
dar mai ales Eminescu, atât în poezie cât şi în 
nuvele: Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Cezara, 
Făt-Frumos din lacrimă... 

Ba chiar am putea susţine că se poate 
sesiza la Cantemir o incipientă erotizare a 
naturii, pe care Tudor Vianu o va remarca la 
Eminescu, şi care derivă, de fapt, tocmai din 
infuzarea, în hagiografii, a întregului spaţiu de 
efluviile iubirii si ale frumuseţii dumnezeieşti. 

y y y 

în conformitate cu această concepţie, şi la 
Cantemir iarba, florile, pomii roditorii şi copa- 
cii pădurilor cresc împreună, într-o desăvârşită 
armonie. Iar pădurile îşi aruncă o umbră mătă- 
soasă/ mângâietoare, protectoare deopotrivă 
peste faţa câmpiei şi peste faţa apei. 

A sta faţă-n faţă este o atitudine paradisi- 
acă. Sfântul Pavel spune că Sfinţii îl vor vedea 
pe Dumnezeu „faţă către Faţă" (I Cor. 13, 12), iar 
în rugăciuni, adesea, îi cerem să nu-Şi întoarcă 
faţa de la noi. Iată că, la Cantemir, chiar şi 
elementele cosmice stau cu fata una la alta. Si 

286 A se vedea Dr. Gianina Măria- Cristina Picioruş, 
Epilog la lumea veche 1. 1, op. cit, p. 735-741, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/11/epilog-la- 
lumea-veche-i-i-editia-a-doua/. 


223 


aceasta reprezintă un alt exemplu de atitudine 
pe care o va recepta Eminescu din litera- 
tura veche: „De când codrul, dragul codru, 
troienindu-şi frunza toată,/ îşi deschide-a lui 
adâncuri, faţa lunei să le bată" (Călin (file din 
poveste)). 

în antiteză cu toată această bogăţie de 
frumuseţe şi de blândeţe, ce respiră prin toţi 
porii descrierii cantemirene, Infernul e carac- 
terizat prin prezenţa a „tot feliul de materie 
ardzătoare", fiind destinat, prin urmare, să 
consume, să şteargă urmele frumuseţii şi ale 
fericirii. 

Opoziţia este cât se poate de evidentă şi 
este perfect subliniată de autor. 

Am făcut mai devreme o paralelă între 
peisajul paradiziac realizat de Cantemir şi 
Imnele Raiului ale Sfântului Efrem Şirul. însă 
comparaţia se poate susţine şi cu Viaţa Sfân- 
tului Andrei cel nebun pentru Hristos: 

„Si mă minunamu cu mintea si cu 
inima de podoaba cea nespusă a dumne- 
zeiescului Raiu. Şi umblându printr- 
însul măveseliiamu. 

Şi era acolo saduri [grădini/ livezi] 
multe întru care pomii cei înnalţi cu 
vârfurile sale clătindu-se [clătinându-se] 
foarte veseliia vederea si mirosire mare 

y 

[i]eşiia din ramurile lor. Iar unii din pomii 
aceia era înfloriţi neîncetat, alţii înpodo- 


224 


biţi cu frunze în chipul aurului, iar alţii 
avea feli uri de roduri cu nespusă frum[u]- 
seţe şi podoabă. 

Şi nu iaste cu putinţă a asemăna 
frum[u]seţa pomilor acelora nici cu un 
pom pământesc, pentru că dumnezeiasca 
mână, nu cea omenească, i-au sedit pre 
ei" 287 . 

„Şi sta acei frumoşi pomi rânduri, 
precum stă pâlcul înpotriva [în faţa] 
pâlcului. Şi umblând eu prin mijlocul lor, 
întru veseliia inimii, am văzut râu mare 
curgându prin mijlocolu lor şi pre fru- 
moşii pomii aceia adepându. [...] Şi sufla 
acolo vânturi line şi cu bună mireaz- 

« »288 

ma... 

Asemănările cu relatarea cantemirescă 
sunt destul de mari, căci: 

tot chipul de flori din fire răzsărite, 
ca [şi] cum cu mâna în grădină, pre rând şi pre 
socoteală ar fi sădite, 
cuvios să împrăştiia, 
şi când zepfirul, vântul despre apus, aburiia, 
tot feliul de bună şi dulce miroseală de pre flori 

scorniia. /.../ 


2 7 Cătălina Velculescu, Nebuni pentru Hristos, Ed. 
Paideia, Bucureşti, 2007, p. 283. 
288 Idem, p. 257. 


225 


Iară pre malurile gârlei [deltei] 
tot feliul de pomăt roditoriu 
şi tot copaciul frundzos 
si umbros, 

y 7 

de-a rândul, ca cum pre aţă de-a dreptul 
şi unul de altul de departe ca cum cu 
pirghelul 289 
ar fi fost puşi 
frumos odrăsliia. /.../ 

Nu numai frumuseţea edenică, ci şi 
ordinea/ armonia dumnezeiască apare reliefată 
şi la Cantemir, ca şi în pasajele aghiografice 
evocate. 

Totodată, versurile 

când zepfirul /.../ aburiia, 
/.../ dulce miroseală de pre flori scorniia 

se regăsesc, într-o formă puţin diferită, într-o 
variantă populară a Mioriţei, culeasă din zona 
Putnei: 

Eu nu te-oi lăsa, 
Stăpâne, stăpâne, 
în braţe te-oi lua 

y 

Si te-oi arunca 

y 

în mijlocul stânei, 


2 9 Pirghel/ perghel = compas forestier. Poate indica şi 
aşezarea în cerc sau în semicerc. 


226 


în sburdul oilor 
Şi-n jocul mieilor, 
Şi-n verdeaţa câmpului, 
Si la umbra codrului. 

y 

Când vântul mi -o bate, 
Codrul când o cade 
Si umbră ti -o face, 

y y y 

Când vântul mi-o aburi 
Miros de flori ţi-o veni 

Si noi toate te-om boci 29 °. 

y 


Dacă autorul fabulei ieroglifice a apelat şi 
la baladă, pe lângă hagiografii, nu putem să nu 
observăm că el recurge la aceeaşi strategie ca şi 
Dosoftei, introducând în scriitura sa, din loc în 
loc, imagini şi structuri poetice care au calitatea 
de a fi recunoscute drept familiare chiar şi de 
către un public mai puţin cultivat din punct de 
vedere literar 291 . 

Totuşi, să fi descoperit Cantemir Mioriţa 
înaintea lui Alecsandri şi a paşoptiştilor? 

Există şi posibilitatea ca balada să fi 
interferat cu unele izvoare culte, mai cu seamă 
religioase. Nu ar fi acesta singurul caz... 

Mai există, însă, încă o variantă (din jud. 
Suceava) care i-ar fi putut da sugestii 
deopotrivă lui Cantemir şi lui Eminescu (Călin 

290 C jr Oyfâ Densusianu, Vieaţa păstorească în poesia 
noastră populară, voi. II, Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1923, p. 
138. 

291 A se vedea p. 164-166 ale cărţii de faţă. 


227 


(file din poveste)), pentru nunta insectelor, 
despre care deja am vorbit mai sus: 


Ş-apoi maica de-o veni 
Si de m-o-ntreba, 

y 7 

Asa să-i cuvântaţi 

y y 

Si cuvânt să-i dati, 

y y ' 

Că eu m-am însurat 
Si m-am cununat 

y 

Si mie mi-a fost 

y 

Nună, nună 
Sfânta lună, 
Si nun mare 

y 

Sfântul soare 292 
Si nuntaşi 

y y 

Păltinasi, 

y 1 

Si lăutari 

y 

Ţânţari.. 293 . 

> > 


Am văzut mai devreme că, la nunta Helgei 
cu Struţocămila, participau următorii lăutari: 
„ţinţarii cu fluiere,/ grierii cu surle,/ albinele 
cu cimpoi/ cântec de nuntă cântând,/ muşiţele 
în aer/ şi furnicile pre pământ/ mari şi lungi 
danturi rădicară". 

y 

în comparaţie cu balada, Cantemir lăr- 
geşte universul acesta mic al cântăreţilor prove - 


292 La Eminescu: „Socrul roagă-n capul mesei să 
poftească să se pună/ Nunul mare, mândrul soare, şi pe nună, 
mândra lună" (Călin (file din poveste)). 

293 Cf. Ovid Densusianu, Vieaţa păstorească, op. cit., p. 
135-136. 


228 


niţi din lumea insectelor, ca mai târziu 
Eminescu, în Călin... . 

însă numai Eminescu îi conferă o 
neaşteptată dimensiune cosmică şi o semni- 
ficaţie filosofică aparte, lumea lor ilustrând, de 
fapt, ceea ce dezavuează în altă parte ca fiind: 
„muşunoaie de furnici/ Microscopice popoare, 
regi, oşteni şi învăţaţi/ Ne succedem generaţii şi 
ne credem minunaţi" (Scrisoarea I). 

La Cantemir se poate identifica, de aseme- 
nea, o intenţie persiflantă, dar nu la scară 
universală. 

Sau cine nu cunoaşte celebrele versuri din 
Mioriţa: „Ş-oile s-or strânge,/ Pe mine m-or 
plânge/ Cu lacrimi de sânge!"? Cantemir utili- 
zează expresia lacrimi de sânge de mai multe 
ori în Istoria ieroglifică: 

Spre agonisirea şi câştigarea cinstei 
sudorile trupului destule sint, 
iară spre paza nebetejirii ei 
lacrămi de singe trebuie 294 . 


Tot ochiul ce le priviia 
cu lacrămi de singe le tânguia, 
între dânsei e undeva 
glas de bucurie 
sau viers de veselie 
nu să simţiia, 


Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 48. 


229 


fără numai răget, 
muget, 
obide, 
suspine, 
văietături 
si olecăituri 

y 

în toate părţile 
si în toate colturile 

y y 

să audziia 295 . 


Către cel ceresc Vultur 
lacrămi de singe vărsind, 
cu suspinuri de foc vor striga, 
a cării dosadă 
răsplătire dreaptă 
a o tăcea 
si cu milosul ei ochiu a o trece 

y 

nu va putea... 296 . 


Expresia în sine, lacrimi de sânge, derivă 
dintr-un pasaj biblic (Lc. 22, 44). Am remarcat 
utilizarea ei şi în contexte religioase mai 
recente, ca spre exemplu în Cazania de la 
Govora (1642) 297 . Ceea ce nu exclude, totuşi, 


295 Idem, p. 178. 

296 Idem, p. 332. 

297 „îmbrăcăminte cauţi acmu, luminate şi lacrăme 
crunte [lacrimi de sânge] verşi săracilor? Ce acolo văpaie şi 
negură va acoperi goliciunea ta ca şi a celui bogat [...]. Ochii 
carii depururea s-au păscut întru curvii, aceia mai mult se vor 
munci, necurmat vărsând lacrăme crunte..", cf. Evanghelie 


230 


posibilitatea ca Dimitrie Cantemir să fi cunos- 
cut si variante ale Mioriţei. 

y y 

Apelul său, în Istoria ieroglifică, la struc- 
turi literar -mentale ale scriiturii populare - 
pentru a-şi face opera acceptată de o masă cât 
mai mare a populaţiei - ni se pare de ordinul 
evidentei. 

y 

Şi de la împrumuturile din poezia 
populară, prin care îl putem socoti, într-o 
anumită măsură, pe Cantemir, un precursor al 
romanticilor, trecem din nou la poezia cultă şi 
nu doar cultă, ci şi ermetică, de tip... barbian. 

Mai întâi Râsul îsi aminteşte un hrismos 

y y 

(oracol) pe care i-1 spusese Camilopardalul, 
care, la rândul său, fusese învăţat de Filohrisos, 
preotul zeiţei Pleonaxia: 


în pământul negru cine lut galbăn găseşte, 

Acela în toată pofta nu să oboseşte. 
Cine lutul galbăn pentru dzua neagră scoate, 

Fântâna Nilului în casă-şi a avea poate, 
în dragoste te-am luat, fiiul meu te numeşte, 
Tuturor si-n tot lucrul numele-mi 

y 

pomeneşte 298 . 
Asa încât, cei care doreau să trăiască sub 

y ' 

epitropia Struţocămilei, care căutau „coarne de 

învăţătoare (Govora, 164.2), ediţie, studiu introductiv, note şi 
glosar de Alin-Mihai Gherman, Editura Academiei Române, 
Bucureşti, 2011, p. 209. 

298 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 138. 


231 


buâr lepădate" şi „cap de taur aruncat" - şi care 
se adunaseră „la începutul Alfii/ şi sfârşitul 
Sigmei,/ la cetatea Deltii/ (unde apa lui M. şi 
apa lui AJ a cura/ sfârşesc,/ şi apa lui T. a cura/ 
şi a să mări începe)" 2 " - cer de la Capilopardal 
lămurirea acstui oracol. însă primesc, mai 
întâi, „învăţătura hrizmosului": 

Ţarna tipărita din fire vapsita 
Cu alb şi cu galbăn într-un loc tecsită, 
Varsă denainte, hrismosul învaţă. 

Că la cale scoate fără de povaţă, 
Coarne cine-aşteaptă urechile puie, 
Cuvintele le-asculte, cămara nu-ncuie 3 °°. 


Ţărna tipărită înseamnă monedele de aur 
şi argint, pe care se imprimau chipurile de regi 
si valoarea lor. Cantemir le numeşte tărnă/ 

y y y ' 

ţărână în virtutea concepţiei ortodoxe care 
consideră bogăţia a fi, în esenţă, pământ sau 
praf Pentru că toate devin pământ mai de- 
vreme sau mai târziu. 

Cantemir apelează la dodecasilab, dar ar fi 
putut utiliza şi hexasilabul: 

Ţarna tipărita 
Din fire văpsită 
Cu alb şi cu galbăn 


Idem, p. 123-124. 
Idem, p. 144-145. 


232 


într-un loc tecsită, 

Varsă denainte, 
Hrismosul învaţă. 

y 

Că la cale scoate 
Fără de povaţă, 
Coarne cine-aşteaptă 

Urechile puie, 
Cuvintele le-asculte, 
Cămara nu-ncuie. 


Versurile au în ele ceva ce aduce a 
descântec popular, dar Cantemir îl camuflează 
sub o formă ermetică şi într-o perioadă cultă. 

De altfel, toată afacerea este astfel prezen- 
tată de autorul cărţii, ca si cum ar sta sub 

y 7 y 

semnul magiei vrăjitoreşti, al unei mari înşelă- 
ciuni şi nelegiuiri, la care face trimitere toată 
simbolistica ocultă pe care o inserează în aceste 
pagini. 

Adesea, în acest capitol, personajele 
vorbesc între ele în cimilituri - ca si când nu ar 

y 

fi fost de ajuns toată ieroglifia istoriei cante- 
mir esti. 

y 

Chemat să limpezească înţelesul oraco- 
lului, 

Camilopardalul dzisă 
(în grădini boţi de lut în chipul omului fac, 
pentru ca pasire să sparie, 
iară oamenii boti de lut în mână tin, 

y y 7 

pentru ca să amăgească pre alţii): 


233 


„între voi dară, o mamină [namilă] 
să vede, ca şi boţul în grădină 
(pe Cămilă cu degetul arătând), 
iară bot de lut în mână 

y 

nici să vede, nici să aude" 301 etc. 

Ceea ce trimite, în mod evident, la practici 
oculte în scopuri oneroase: 

Camilopardalul dzisă: 
„Boul răstoarnă ţărna, 
plugariul samănă, 
stăpânul sau vinde, sau mănâncă, 
însă aceasta la lucrurile voastre 
ce folos aduce? 

(Chipul de om cu chipul de om [bani] să vâneadză 
şi ochii întunecaţi cu lumina galbănă [cu galbeni] să 

lumineadză). 

Cuvintele scumpe 
şi voaî svinte, cu slove mănunte, 
în tăbliţe rătunde 

f 

sa cumpăra etc^ . 

în cele din urmă, Camilopardalul „la 
vrăjitorii locului mărgând" (căci „vrăjitorii şi 
următorii Pleonexii<i>/ în tot locul si în tot 
rodul [neamul]/ să află") şi, cerând încuviin- 


Idem, p. 144. 
Idem, p. 145. 


234 


ţarea tâlcuirii ghicitorii oraculare, oferă această 
interpretare a cimiliturii (mai degrabă o indi- 
care a felului în care se poate înţelege şi urma, 
în mod practic, oracolul) : 


în muntele cel înalt coada struţului, 

y 7 

în copaciul cel mai mare cornul boului. 
Galbinul si albul toate biruieste, 

y y y 

în chip de Cămilă corn de buâr creşte. 
Vrăjitorii vândzători ce nu nemeresc? 
Pe frumos soare şi lună, toate povestesc 30 


Ca şi poezia anterioară, şi aceasta, pe 
lângă ermetismul de limbaj, are aerul că este un 
descântec băbesc, că descrie o activitate din 
sfera celor magice, practicate de şamani primi- 
tivi sau de vrăjitoare populare. 

Cantemir insinuează că Strutocămila si -a 

y y 

primit coarnele prin mijloace oculte şi că - mai 
târziu -, tot prin aceleaşi uneltiri, se pregăteşte 
şi vânarea Inorogului: „cu toţii împreună/ 
vânătoare vom ridica/ prin codri, prin munţi,/ şi 
în toate părţile ne vom sămăna,/ pre carile, 
oriunde ar fi,/ tot îl vom afla". . 304 '. 

însă, în urma acestei dezlegări a ghicitorii 
de mai sus, Pardosul, Râsul si toti cei care îsi 

y ' y y y 

doresc ca Strutocămila să devină conducătorul 

y 

lor, 


Idem, p. 146. 
Idem, p. 170. 


235 


la vrăjitorii locului mărgând, 
cu multă mită li să îmbunară, 
de le vor muntele cel mai înalt 
şi copaciul cel mai mare arăta /.../ 

Deci dintre vrăjitori, unul într-acesta chip le 

răspunsă: 

„în şesul cel gios muntele cel înalt ieste 
şi în rediul cel mic copaciul cel mare să află, 
unde coada păunului 
si cornul buărului 

y 

supt rădăcinile lor încuiate sint". 

Aşedară, răspunsul de la vrăjitori luând 
şi muntele cu copaciul aflând, 

de supt rădăcinele lor 
întâi coarnele taurului scoasără, 
si nici ceva mai multă zăbavă făcând 

y 

(căci acmu munţii şi copacii începusă 
a să clăti), în capul Strutocamilii le pusără, 
înaintea a căriia toate dobitoacele închinându-să, 
„într-ani mulţi şi buni, trăiască", strigară 305 . 

După ce problema Vidrei şi cea a Struţo- 
cămilei sunt soluţionate, dintre vieţuitoarele 
care, la început, stârniseră ample dispute, mai 
rămâne Liliacul, pe care Pardosul îl consideră o 
anomalie a firii: 

Că pre amănuntul sama de-i vom lua, 
toată anomaliia 


Idem, p. 146-147. 


236 


si rătăcirea firii la dânsa vom afla. 

y 

Si măcar că iute la zburat 

y 

şi bine într-aripat 

ieste 
(care lucru aievea 
monarhiii Vulturului îl supune), 

însă şi alte multe 
a multe jiganii hirişii [caracteristici] are, 
carile nu puţină materie de gâlceavă 
şi de scandală înainte pune: 

întâi că fată ca dobitoacele, 
a doa că la cap ieste ca şoarecele, 
la aripi ca albinele ieste, 
a patra că la picioare în fire 
pe altul să i să asemene nu are, 
devreme ce aripile în picioare 
şi picioarele în aripi îi sint. 

A cincea că dzua orbăcăieste, 
iară noaptea ca puhacea [bufniţa] 
purecele în prav [praf] ascuns zăreşte 306 . 

Fizionomia şi fiziologia Liliacului sunt, 
aşadar, subiect de dezbatere, precum fuseseră 
si ale Vidrei si Strutocămilei. 

y y y 

Cantemir găseşte o modalitate ficţională 
foarte ingenioasă, prin intermediul acestor 
pseudo-hibrizi, pentru a discuta opţiunea 


306 Idem, p. 149. 


237 


politică a personajelor sale travestite în păsări 
si animale. 

y 

Moimâţa îl sfătuieşte pe Liliac să ceară 
mila celor doi împăraţi, Vulturul şi Leul, pentru 
ca „sau supt umbra aripilor,/ sau supt pravul 
talpelor' 307 să fie primit, adică fie într-o monar- 
hie, fie într-alta să devină supus. 

Numai că Liliacul, dispreţuit ca o jigăniuţă 
slabă si nefolositoare, se dovedeşte a fi o 

y 7 y 

personalitate profundă („că mărimea sufle- 
tului/ nu după statul trupului/ să măsoară' 308 ), 
care nu acceptă să fie manipulată şi nici să 
devină unealtă a diversiunilor. 

El se adresează adunării, cerând: „de ieste 
la cineva ascultare,/ ureche dreaptă puie,/ de 
ieste ureche dreaptă,/ audzul la inima curată/ 
trimată,/ de ieste inimă curată,/ cuvântul 
socotind, în lucru dreaptă giudecată/ facă" 309 . 
Ceea ce, ca structură retorică, ne aminteşte de 
celebra predică la înviere a Sfântului Ioan Gură 
de Aur: 

„De este cineva binecredincios şi 
iubitor de Dumnezeu, să se bucure de 
acest Praznic frumos si luminat. De este 

y 

cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucu- 
rându-se, în bucuria Domnului său. De s- 
a ostenit cineva postind, să-şi ia acum 
răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel 


307 Idem, p. 151. 

308 Idem, p. 152. 

309 Ibidem. 


238 


dintâi, să-şi primească astăzi plata cea 
dreaptă" 310 etc. 

Ba chiar Liliacul are curajul să întrebe: 
„adunarea aceasta de drepte stăpânii,/ au de 
cumplite tiranii/ ieste?" 311 . 

Liliacul: „Fie lăudată dreptatea in veci, 

dzisă, 

şi dinţii vorovitorilor după voie 
să să [zjdrobască, 
limba vicleană si mincinoasă să să amutască 

y y 

şi urechea de linguşituri priimitoare 
să asurdzască 

(că la asupriţi şi neputincioşi blăstămul, 
ca la prădători scutul, sigeata, fierul 
şi focul ieste)" 312 . 

Blestemul reprezintă armele celor 
„asupriţi şi neputincioşi", atunci când este rostit 
de cineva care nu mai suportă nedreptatea şi 
silnicia. Iar Cantemir, acuzând dinţii vorbi- 
torilor după voia lor, limba vicleană şi urechea 
nedreaptă, lua din nou Scriptura ca reper: 

„Scoală, Doamne, mântui aşte -mă, 
Dumnezăul mieu, că Tu ai lovit pre toţi 
ceia ce-m vrăjmăşuisc în deşert; dinţii 

310 Cf. Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1999, p. 24- 

25- 

311 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 152. 

312 Idem, p. 153. 


239 


păcătoşilor ai zdrobit" (Ps. 3, 7, Biblia 
1688). ' 

„Doamne, izbăveaşte sufletul mieu 
de buze nedireapte şi de limbă viclea- 
nă. Ce se va da ţie şi ce să va adaoge Ţie 
[de] cătră limba vicleană?" (Ps. 119, 2-3, 
Biblia 1688). 

„Şi n-au ascultat, nici plecară urea- 
chea lor, ce mergea fieştecarele întru în- 
câlcirea inemii lor ce[le]i vicleane" (Ier. 11, 
8, Biblia 1688). 

Liliacul contestă alungarea Vidrei şi alege- 
rea nedreaptă a Struţocămilei, îndrăznind chiar 
să afirme că: „decât Cămila/ mai mare Filul 
[Elefantul]/ şi decât buârul/ mai iute şi mai 
comaţi ieste Inorogul" 313 . 

El susţine că cele ce s-au făcut nu sunt 

y 

după fire, ci după voia celor cărora Dumnezeu 
le-a dat voinţă liberă, dar care nu o pun întot- 
deauna în slujba dreptăţii şi a adevărului: 

toate din fire aşe sint tocmite 
şi orânduite, 
ca fietecarea în ţircălamul [circumferinţa] 
hotarălor sale 
să să continească 
si sfera activităţii sale sărind, 

y y 7 

să nu covârsască. 

y 

însă precum meşterşugul firii, 


313 Ibidem. 


240 


ase voia slobodă 
şi cereştilor împotrivă a să pune 

obiciuită ieste. 
Măcar că nici meşterşugul pe fire, 

nici voia slobodă pe dreptatea 
şi răsplata cerească până în săvârşit 
a birui pot. /.../ 

într-acesta chip nici Cămila 
a să păsări, 
nici păşirea a să cămili 
au trebuit. 
Aşijderea, nici penele a să încorna, 
nici coarnele a să împăna 
s-au cădzut 314 , 
ce fietecarea firii sale urmând, 
ale sale hirişii să fie păzit 
s-ar fi cuvinit 315 . 


Alegerea Struţocămilei este împotriva 
celor naturale, pentru că ei i s-au pus coarne 
care nu erau pe potriva firii ei. în schimb, Vidra 
şi Liliacul sunt fiinţe fireşti, nu hibrizi, iar 
alcătuirea lor nu are nimic care să fie pricină de 
scandal/ sminteală. Căci „firea în zădar ceva a 
face/ nu să osteneşte,/ nici de lucru făcut/ 
vreodată nu se căieste" 316 . 

Prin fire se înţelege aici Dumnezeu - Care 
„de lucru făcut/ vreodată nu se căieste"- , după 

314 Cu sensul: nu s-ar fi cuvenit. 

315 Idem. 154-155. 

316 Idem, p. 156. 


241 


cum autorul va spune mult mai clar în alt 
context al cărţii 317 . Insistenţa lui Cantemir 
asupra respectării celor fireşti, asupra urmării 
celor ce sunt în firea lucrurilor, o putem 
considera, de asemenea, o învăţătură ortodoxă. 

Dacă oamenii ar lectura cartea naturii/ 
biblia cosmică (despre care am vorbit de 
nenumărate ori, în trecut) şi ar fi atenţi la cele 
pe care însăşi firea îi învaţă, ar evita erorile şi 
rătăcirea în tot felul de teorii false. 

„Pentru că ceale nevăzute ale Lui, de 
la zidirea lumii, cu faptele [făpturile 
lumii] socotindu-se [cugetându-se] să 
văd, şi cea veacinică a Lui puteare şi dum- 
nezăire" (Rom. 1, 20, Biblia 1688). 


„Cu acest mijloc,/ mare lumină celor 
ce cu înţelegere[a] să slujăsc/ a lumina 
poate/ şi ascuţită sabie împotriva celora/ 
ce pre Ziditoriul tuturor a tăgădui/ nebu- 
neşte îndrăznesc".? 18 . 


Revenind la secvenţa în curs, Liliacul 
sugerează - printr-o pildă poetică - că ceea ce 
se porneşte împotriva lui poate fi pricină de 
multe alte evenimente pe care pricinuitorii nu 
le vor mai putea controla: 


A se vedea: Idem, p. 326-327. 
Idem, p. 327. 


242 


Iară amintrele, pricina Liliacului 
mai mult scuturându-să, 
ca sămânţa macului 

y 

dintr-una o mie vor cădea, 
spre a cărora alegere 
şi la un loc culegere, 
nici mirţele [baniţele], 
nici jicniţele 
vor agiunge 319 . 

Fiind din nou dispreţuit şi „înfruntat", el 
răspunde într-o manieră evanghelică sau profe- 
tică: 

Liliacul răspunsă: „Iată, eu acmu voi tăcea, 
însă bine ştiu că mai pre urmă 
alţii pentru mine vor grăi, 
a cărora cuvinte, 
nu cu scârşnete, 
ce cu buhnete 
vor răzsuna, 
când urechile a vă astupa 
bumbac viti cerca 

y 

şi nu viţi afla"..? 20 . 


Adică: nu vă veţi putea astupa urechile la 
nesfârşit. 

y 

Finalul ne aminteşte si de dascălul din 

y y 

Scrisoarea I, care „de frig la piept şi-ncheie 


319 Idem, p. 155. 
32 °Ibidem. 


243 


tremurând halatul vechi,/ îşi înfundă gâtu-n 
guler şi bumbacul în urechi". 

Refuzul Liliacului de a-şi alege o monar- 
hie în care să devină supus este luat în derâdere 
de mulţimi. Acesta îşi explică însă opţiunea 
prin faptul că deţine „locul pre carile firea/ 
dinceput mi l-au dăruit": 

în toată lumea si în tot locul 

lăcaşul mieu gata 
şi fără prepus [îndoială] ieste 

(că precum peştele în mare, 
ase înţeleptul în lume 
nici moşie, nici înstreinare are), 

pre carile nici minţile voastre cele înalte, 
nici sfaturile voastre cele adânci, 
iată că a-1 afla nu pot 321 . 


Locul înţeleptului în lume nu se stabileşte 
cu instrumente de măsurat, el nefiind supus 
înţelegerilor reduse şi pătimaşe ale lumii. Prin 
mintea şi înţelepciunea sa, el îşi are patria „în 
toată lumea şi în tot locul", fără a fi circumscris 
de raţiuni lumeşti, pentru că vede dincolo de 
hotarele strâmte ale cugetării obişnuite/ gân- 
dirii mediocre. 

El trăieşte pe pământ, dar nu se supune 
logicii telurice. Pentru că: 


Idem, p. 157. 


244 


„omul duhovnicesc toate le judecă, 
pe el însă nu-1 judecă nimeni" (I Cor. 2, 15, 
Biblia 1988) 322 . 


înţeleptul în înţelepciunea sa este în 
elementul său, ca peştele în mare. 

Portretizarea înţeleptului a fost pentru 
Cantemir o problemă esenţială, aşa după cum 
va fi, pentru Eminescu, definirea geniului 323 . 

în polemica aprinsă dintre Liliac şi 
Moimâţă, autorul introduce o nouă povestire 
lungă. Numai că şi această relatare, după cum 
ne-a obişnuit, e o naraţiune poetică - prima, în 
literatura noastră, prin care ne aflăm în largul 
mării: 

Liliacul într -acesta chip a le povesti 
începu: „Eu, odată pre malul mării, 

în borta unii stinci lăcuind, 
într- o dzi eclipsis în soare s-au făcut, 
atâta cât ochii a toată jiganiia închidzindu-să 
si fietecarea la culcuşul său ca de sară 

y y 

aşedzindu-să, 
singur eu, cu luminoşi ochi, 
toate malurile în sus şi în gios cutreieram. 


322 în Biblia 1688: „Cel duhovnicescu cercetează toate, şi 
el de nimeni nu să cercetează". 

323 A se vedea: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/12/18/luceafarul- 
comentariu-literar/ 


Eu, aşe nopţii nedejduindu-mă 
şi de nepriietin nicicum în grijă purtând, 
spre latul mării 
câteva mile de la uscat m-am depărtat. 

Unde soarele din umbra lunii scăpând 
şi totdeodată radzele-şi prefaţa pământulu 

lovind, 
noaptea mea scurtară 
şi dzua altora lungiră. 

Unde nepriietinii miei cei veciniei, 
rândunelele, 
vădzindu-mă, 
din toate părţile a mă bate 
şi în toate locurile a mă trage 
începură 
(că precum Liliacul sara, 
aşe nepriietinul dzua 
izbândii pândeşte). 

Eu de multă lumina soarelui 
viderile tâmpindu-mi-să, 
ca alalte dobitoace prin tunerec, 
încoace şi încolea, 
de a nepriietinilor lovituri 
si boldituri 

y 

ferindu-mă, 
orbăcăind mă feriiam 
(că a vă înştiinţa de viţi pofti, 
viderea ochilor miei 
atâta de ascuţită ieste, 


246 


cât cu lumina soarelui împreunându-să, 
organele cele a viderii priimitoare 
mi să năduşesc. 

y 

Că precum la ochii altor jigănii 
roata soarelui a să privi 
viderea tâmpeşte, 
ase la ochii miei 

y 

împrăstiiată lumina soarelui 
întunerec aduce 

şi precum zarea soarelui 
din noapte spre dzuă răvărsindu-să, 
ochii altor dihănii a zări 
încep, 
ase lumina dzilei 

y 

supt umbra pământului scăpătând, 
ochii miei, 

de cea multă a luminii soarelui iuşurându-să, 
a vid ea încep). 

Aşedară, precum am dzis, 
de rândunele păzindu-mă 
şi apărându-mă, 
fără veste de un lucru moale, 

lat şi întins mă lovii, 
de carile îndată mă şi lipiiu. 
într-acesta chip de nepriietinii gonaşi scăpând, 
alţii, precum peste a lor, 
aşe peste a mea neştiinţă a mă învăli 
şi cu funi a mă lega începură. 


247 


Aşedară, supt toată noaptea soarelui, 
in ce invalit 
şi cu ce legat 
să fiu nepricepând, 
tare mă chinuiam. 
Iară după ce cu dzua nopţii 
şi cu întunecarea soarelui, 
ochii mi să luminară, 
precum în vetrela a unii corăbii învălit 
şi cu funele impletecit 
să fiu cunoscuiu. 

Că eu, poate fi, de rândunele fugind, 
de pândza corăbiii m-am fost lipit, 
în care vreme si corăbiierii 

y 

vetrila a strânge 
s-au fost [în]tâmplat. 
Eu, dară, ase în vetrilă boţit 

7 7 y y 

şi corabiiafără vânt 
(căci mare lineşte era), 
pre valurile moarte săltând, 
voroava corăbiieriului cu a dulfului 
ascultam 324 . 

După cum observam cu alt prilej, 

corabiiafără vânt 
pre valurile moarte săltând 

e dovada asocierii între contemplaţia 
atentă şi muzica modernă a poeziei. 


Idem, p. 157-158. 


248 


Corabia săltând pe valuri moarte e un 
oximoron al.. .atenţiei, al privirii în adâncime. 

Ca să percepi poetic legănarea unor 
corăbii pe valuri moarte... trebuie să ai atracţie 
pentru mişcările de adâncime, şi, prin urmare, 
vedere interioară. 

Marea e acum un fluid fără viaţa tumul- 
tuoasă dar de suprafaţă a valurilor sale. Corabia 
e instrumentul care continuă să-i înregistreze 
pulsaţia, într-o atmosferă aproape nefiresc de 
paşnică - „căci mare Uneşte era". 

Povestea aceasta, în întregime, poate fi 
interpretată şi ca o parabolă. 

Liliacului, celui ce are „luminoşi ochi" 
noaptea, ziua z se tâmpesc vederile, atunci când 
majoritatea vieţuitoarelor se bucură de „îm- 
prăstiiată lumina soarelui", deşi nici ele nu pot 
să privească direct „roata soarelui" (sintagmă 
care ne trimite cu gândul la Ion Barbu) . 

în schimb, a sta în lumina zilei înseamnă 
pentru el a fi „supt toată noaptea soarelui", în 
vreme ce puterea întunericului echivalează cu 
ziua nopţii („dzua nopţii") - oximoronul, după 
cum se observă, face regula acestor pagini. 

Liliacul este aşadar - după Cantemir - o 
făptură căreia i se închid ochii ziua, când toată 
lumea se agită şi e activă, şi z se deschid vederile 
noaptea, când agilitatea şi acuitatea sa vizuală 
sunt neîntrecute. 

Ar putea fi astfel un simbol al înţeleptului 
care e orb faţă de cele pe care lumea mediocră 
le vede si le cunoaşte foarte bine, dar are 


249 


„luminoşi ochi" pentru cele pe care puţini le văd 
si le cunosc. 

Liliacul lui Cantemir, surprins în largul 
mării, unde se trezeşte „in vetrela a unii corăbii 
învălit/ şi cu funele împletecit", seamănă cu... 
albatrosul lui Baudelaire: 

Souvent, pour s'amuser, Ies hommes d equipage 
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers, 
Qui suivent, indolents compagnons de voyage, 
Le navire glissant sur Ies gouffres amers. 

A peine Ies ont-ils deposes sur Ies planches, 
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux, 
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches 
Comme des avirons traîner â cote d'eux. 

Ce voyageur aile, comme il est gauche et veule! 
Lui, naguere si beau, qu'il est comique et laid! 

L'un agace son bec avec un brule-gueule, 
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait! 

Le Poete est semblable au prince des nuees 
Qui hanţe la tempete et se rit de l'archer; 
Exile sur le sol au milieu des huees, 
Ses ailes de geant 1' empechent de marcher 325 . 


Din joacă, marinarii pe bord, din când în când, 
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare, 
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând, 


325 A se vedea şi: 

http : / / fr. wikipe dia.org/ wiki/ L'Albatro s_(poe me ) . 


250 


Corabia pornită pe valurile-amare. 

Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi 

Acuma par fiinţe stângace şi sfioase 
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi, 
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase. 

Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe! 
Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând! 
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe 
Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând. 

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări 
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă; 
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări 
Aripile-i imense l-împiedică să meargă. 

(traducere de Alexandru Philippide 326 ) 


Parabola este asemănătoare, în cele două 
texte: pe de o parte, poetul, ca un albatros cu 
aripi mari, care e caraghios şi scălâmb în ochii 
oamenilor, şi, pe de altă parte, înţeleptul, ca un 
liliac ce fuge de lume, care nu suportă soarele 
patimilor (îi preluăm metafora lui Blaga) şi care 
preferă veghea nopţii, când poate să zboare 
nestingherit în largul mării. 

Marea poate fi înţeleasă şi aici ca un 
simbol pentru lume, în largul căreia poate 


32 Mai multe variante de traducere ale poemului le 
puteţi citi aici: http://stihari.blogspot.ro/2010/10/albatrosul- 
de-charles-baudelaire.html. 


251 


zbura cu mintea liliacul/ înţeleptul care îşi are 
sălaşul „în toată lumea si în tot locul". 

Asemănarea cu pasărea singuratică şi 
veghetoare o face Scriptura, care i-a fost de 
atâtea ori model şi sursă de inspiraţie lui 
Cantemir: 

„Asămănaiu-mă cu pelecanul pusti- 
nic, făcuiu-mă ca corbul de noapte în 
jărişte. Am privegheat şi m-am făcut ca o 
vrabie ce e singură pre casă" (Ps. 101, 7-8, 
Biblia 1688). 

La Dosoftei: 

De-atocma cu pelecanul, 
Prin pustii petrec tot anul, 
Şi ca corbul cel de noapte 
îm[i] petrec zâlele toate, 

Ca o vrabie rămasă 
în supt streşină de casă 327 . 

(Ps. 101, 21-26) 


Ceea ce în Biblia 1688 este tradus prin 
„corbul de noapte în jărişte", în LXX este: 
vuKTLKopa^ ev olKoneâw, iar în VUL: nycticorax 
in domicilio. 


327 „în supt streşină de casă" nu e doar o variantă poetică, 
aşa cum s-ar părea la prima vedere, ci este o variantă de 
traducere după LXX şi VUL foarte plauzibilă. 


252 


Dacă latinescul domicilio este inechivoc, 
în schimb ev olKoneSto se poate traduce şi „în 
casă", dar şi „în/ între ziduri". 

„Jăriştea" Bibliei 1688 indică locul unui 
incendiu. 

în Biblia 1988 s-a tradus prin: „bufniţa din 
dărâmături". Iar în Biblia 2001: „bufniţă într-o 
casa dărăpănata . 

Cu aceste păsări singuratice se aseamănă 
cel ce: „Nevoit- am 328 ş[i]-am slăbit din bietul 
suflet,/ Lăsând somnul şi odihna, stând în 
cuget" (Dosoftei, Ps. 76, 9-10). 

Trebuie să admitem că liliacul cores- 
punde, în bună măsură, acestor semnalmente. 
Iar faptul că Dimitrie Cantemir îl vede locuind 
într-o stâncă („în borta unii stinci lăcuind") şi 
zburând în largul mării nu reprezintă o 
derogare foarte mare din punct de vedere ca- 
racterologic, întrucât imensitatea mării se 
poate defini foarte bine ca pustiu. 

în perioada în care scria Istoria ieroglifică, 
autorul se afla la Constantinopol şi se poate ca 
malurile Bosforului si marea să-i fi dat idei. 

Şi de altfel, întreg pasajul poate fi receptat 
ca o parabolă, după cum am sugerat mai devre- 
me. 

O dovadă în plus o avem şi în felul în care 
continuă relatarea Liliacului, fragment pe care 
şi în trecut l-am dat ca exemplu (cu mai multe 
ocazii) al modului în care un verset biblic s-a 
metamorfozat într-o istorie întreagă. 


Cu sensul din literatura ortodoxă: m-am nevoit. 


253 


Sau învăţătura unei expresii sapienţiale a 
luat amploarea unei pilde regizate în amănunt: 

Dulful [delfinul] ni [ci] pe de o parte, 
ni [ci] pe de altă parte de corabie trecând; 
pre gaura ce deasupra capului are 
atâta pufniia, 
cât stropii apii în corabie 
si în obrazul corăbiieriului săriia. 

y 

Corăbiieriul dzisă: 
„Bre, hei, porc peştit 
şi peşte porcit, dulfe, 
aceste pufnete cui, lăudându-te, le arăţi? 
Au vânt sămănând, 
stropii apii în loc de grăunţe arunci?". 

Dulful răspunsă: „Adevărat, eu vânt samăn 
şi stropii în loc de sămânţă 
în corabie arunc. 
însă pufnetul mieu în furtună întorcându-să, 
stropii în gârle curătoare să vor întoarce 
(că sămânţa vântului şi grăunţul apii 
moartea corăbii ieste)". 

Corăbiieriul, râdzând, dzisă: 
„Vântul a avea sămânţă 
şi marea grăunţă 
până acmu încă n-am audzit, 
măcar că cea mai multă viată 

y 

în vânturi şi în ape mi -au trecut". 


254 


Dulful dzisă: „Eu vântul am sămănat 
şi grăunţele apii în corabie am aruncat, 
iară cine va săcera 
si cine a triera, 
vremea va alege /.../". 

Asedară, dulful cu corăbiieriul vorovind 

y 7 

si încă cuvântul bine nesfârsind, 
vântul crivăţului dimpotrivă căii corăbiii a 

sufla, 
marea a să înfla 
si valurile ca munţii a să rădica 

y y 

începură 
(căci şi timpul iernii, 
când soarele din tropicul Himerinos 
spre tropicul Therinos 
să întoarce era). 

Corăbiierii, volbura carea asupră le vine 
şi primejdiia carea în cap li să pune, 
vădzind, unii funele întindea, 
alţii vetrilile strângea 
(ce groaza morţii mintea uluieşte 
şi primejdiia fără de veste toate simţirile 
amurţeşte). 

De carea şi bieţii corăbiieri cuprindzându-să, 
unii la adânc, alţii la margine mântuinţa arăta. 

Aşijderea, 
unii limanul, carile în dreapta, 
alţii dosul, carile în stânga 
aproape era, 


255 


a apuca să năzuiască dzicea, 
iară unii fierele corăbii aruncând, 
corabiia să sprijenească învăţa. 

într-acesta chip, 
ei cu chitelele învăluindu-să 
şi cu socotelele împletecindu-să, 

holbura corabiia a învântiji 
şi valurile pe deasupra a o năbuşi 
începură, 
si ase, în mica ceasului, 
vântul cel de dulf sămănat, 
din pufnet vivor 
şi din stropitură gârle 
înluntrul şi pe deasupra vasului izvorâră, 
carea, cu undele fierbând 
si amestecându-să, 

y y 

din faţa apii în fundul mării să mută 

(că corăbiieriul, 
carile în lineste furtuna nu socoteşte 

y y 

şi găuricea carea pişteşte 
cu vreme nu călăfătuieşte, 
în abur, vivor, şi în picătură 
apa rara măsura 
află). 

într-acesta chip şi voi, 
o, priietinilor, pildele mele buiguiri 
si cuvintele mele într -aiuri 

y 

ţiind, 


256 


pe voi de Diriguitori 
şi de nepricepători 
vă arătaţi 329 . 


Toată scena pleacă, aşa cum am arătat 
altădată, de la o sentinţă a Prorocului Osea, pe 
care însuşi autorul a citat -o într-o carte a sa 
anterioară: „Vânt sămănară şi vivor [vifor] 
săcerară (gl. 8, sh. 7)" 330 . Sentinţa biblică a 
Prorocului Osea s-a transformat şi în proverb 
popular: Cine seamănă vânt, culege furtună. 
Este, în scurt, ceea ce Liliacul îi acuză pe 
oponenţii săi că fac, exprimându-le însă acest 
fapt printr-o parabolă dezvoltată. 

Metafora „undelor fierbând" o folosise şi 
Dosoftei: „herbea undele-n bezne" (Ps. 76, 44). 
De altfel, pentru a realiza imaginea mării în 
furtună, Cantemir avea, pe tărâmul literaturii 
române, exemplul unui psalm profetic, versi- 
ficat astfel de Dosoftei: 

Carii îmblă-n corăbii pre mare, 
De-şi fac lucrul peste genuni tare, 

Aceia I-au văzut de minune 
Ce-au lucrat Dumnezău în genune. 

Zisă de să fece vânt cu bură, 
De rădică val de-necătură, 


329 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 158- 

159. 

330 Dimitrie Cantemir, Divanul, ed. cit., p. 76. 


257 


Până la ceri îi suia cu unde, 
Şi-i pogoria-n gios să-i afunde. 

Sufletele lor în greutate 
Să topiia beţ[i] de răutate [a mării], 
Că-ş ieşiră şi din ţălăpciune, 
De te lua de dânşii minune. 

y 

Şi strigară la Domnul cu jele, 
Şi i-au scosu-i de la nevoi grele. 
Vânturilor zâsă de-ncetară 
Si undelor de să alinară. 

y 

Şi le păru bine că trecură 
Valurile toate de tăcură. 

(Ps. 106, 55-72) 


Cam în aceeaşi perioadă îşi scria şi Sfântul 
Antim Ivireanul predica la Sfântul Dimitrie, în 
care acesta ilustra, într-o icoană literară, furtu- 
na stârnită în mare, care a surprins corabia în 
care se aflau Mântuitorul şi Apostolii: 

„Mi se pare ca şi când aşi vedea în 
faţa ochilor miei chipul ei, de toate părţile 
să sufle vânturi mari, să se strângă împre- 
jurul vântului nori negri şi deşi, toată 
marea să spumege de mânie şi pretutin- 
denea să se înalţe valurile, ca nişte munţi. 


258 


Mi să pare că văz corabiia Apostolilor 
că o luptă cu multă sălbăticie turburarea 
mării: de o parte o bat valurile, de altă 
parte o turbură vânturile; de o parte o 
rădică spre ceriu, de altă parte o pogoară 
la iad. 

Mi se pare că văz pe feţele 
Apostolilor zugrăvită, de frică moartea: 
unul să se cutremure, altul să se spăimân- 
teze; unul să se turbure, altul să strige şi 
toţi cu suspinuri şi lacrămi să ceară, cu 
rugăminte, ajutoriu de la Hristos, ce 
dormiia: «Doamne, mântuiaşte-ne că 
perim». [...] 

«Si să făcu linişte mare», zice 

y y 7 

Evanghelia. Au încetat valuri, au perit 
întunerecul, s-au împrăştiiat norii, s-au 
smerit marea şi corabiia întreagă şi făr' de 
nicio vătămare, au ajuns la adăpostea- 

lă" 331 . 

Uluirea corăbierilor si schimbarea de 

y 

altitudine a vasului, care se află când pe coama 
valurilor, când în prăpastia lor, au fost 
surprinse în toate cele trei texte. 

La Dosoftei: „Până la ceri îi suia cu unde,/ 
Şi-i pogoria-n gios să-i afunde". în Istoria lui 
Cantemir, vasul „din faţa apii în fundul mării să 
mută", iar la Antim, corabia: „de o parte o 
rădică [valurile] spre ceriu, de altă parte o 
pogoară la iad". 


Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., p. 156-157. 


259 


Apropierile expresive dintre ultimii doi 
sunt însă mai pregnante. 

Am remarcat si în teza noastră doctorală 

y 

asemănarea, „ca demers stilistic şi psiholo- 
gic" 332 , a celor două tablouri ale mării învol- 
burate, la Antim şi, respectiv, la Cantemir 333 . 

Astfel, comparaţia „valurile ca munţi a să 
rădica", de la Cantemir, îşi află un echivalent în 
predica Sfântului Antim Ivireanul: „să se înalţe 
valurile, ca nişte munţi". 

La Antim, Apostolii au pe feţele lor, 
„zugrăvită, de frică moartea: unul să se 
cutremure, altul să se spăimânteze; unul să se 
turbure, altul să strige"; la Cantemir: „groaza 
morţii mintea uluieşte/ şi primejdiia fără de 
veste toate simţirile amurteste)./ De carea si 

y y y / ' y 

bieţii corăbiieri cuprindzându-să,/ unii la 
adânc, alţii la margine mântuinţa arăta"... 

Liliacul, aşadar, le răspunde prin această 
parabolă celor cu care se afla în polemică, 
pentru a le transmite, în definitv, că, 

cât pentru alegerea locului lăcaşului mieu 
ar fi, aceasta să ştiţi că precum 
în borta pietrii brânca Leului 
de groasă nu încape /.../, 

332 Gianina Picioruş, Antim Ivireanul: avangarda literară 
a Paradisului. Viaţa şi opera, Teologie pentru azi, Bucureşti, 
2010, p. 325, cf. 

http:/ /www. teologiepentruazi.ro/ 2010/ 03/10/antim- 
ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-viata-si-opera- 
2010/. 

333 A se vedea, pe larg, comentariul nostru, în: Idem, p. 
310-315, 322-330. 


260 


aşe în întunerecul nopţii 
ochiul Vulturului nu videa, 

cu care chip eu decât Leul mai aciuat, 
iară decât Vulturul mai fericit sint, 
de vreme ce borta pietrii 
si cetate nebiruită 

y 

si lăcaş desfătat fiindu-mi, 

în vreme când ochiul Vulturului 
cu întunerec să închide, 
al mieu cu lumină curată să deschide 

y 

şi slobod şi fără nici o primejdie 
dobânda hrănii 
si orânduiala vieţii 

7 J 

îmi cerc . 

Liliacul pretinde, deci, că nu poate fi 
vânat nici de Leu si nici de Vultur, având alt 

y y 

regim existenţial, rămânând ca el: „cu Leul 
megiieşi,/ iar cu Vulturul locului şi împărăţiii 
părtaşi/ mă voi afla" 335 . 

Acesta părăseşte adunarea fără ca altă 
decizie să fie luată împotriva sa. 

Vulpea, deşi pe moarte („căci din prog- 
nosticul doftorului,/ precum la luna/ nu va ieşi 
bine ştiia,/ de vreme ce în răvărsatul zorilor/ şi 
în amurgul soarelui/ sfigmosul [artera radială] 
în chipul viermelui să clătiia 336 ), trimite o 
epistolă „Vulturului şi Leului", pentru a-i 

334 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 159. 

335 Idem, p. 160. 

336 Idem, p. 164. 


26l 


înştiinţa cu privire la situaţia creată, dar şi 
Lupului, pe care încearcă să îl momească, 
pentru a-1 atrage la un gând cu sine, pentru ca 
„o carte [scrisoare] la FU şi la Inorog să scriem/ 
şi de gândurile noastre ştire să le facem" 337 . 

De fapt, se străduia „pre Lup a amăgi/ şi 
capul in singe a-i văpsi" 338 . 


Ce Lupul, vechiu [bătrân] la minte 
şi copt la crieri fiind, 
noaâle a Vulpei vicleşuguri 
şi proaspetele ei linguşituri 
îndată pricepând, 
precum în gură miiere zăminteşte, 
iară în piept otravă dospeşte 
cunoscu 339 . 


Răspunzându-i Vulpii, Lupul refuză să se 
mai amestece în discuţii, pentru a nu mai fi 
implicat în intrigile celor care le ţes, motivând 
că a ales să se sihăstrească, într-un fel, trăind o 
viaţă liniştită, departe de tulburări şi discordii: 

Nici cătră aceasta mai mult ceva a gândi 
sau a grăi 
ni să cade, 
rara cat noi, 
într-această dată viaţă singuratecă 

alegându-ne 
si la bârlogul nostru rămăşiţa vieţii 

y O y y y 


337 Ibidem. 

338 Ibidem. 

339 Ibidem. 


262 


din toate tulburările lucrurilor 
şi gândurilor 
depărtaţi 
cu lineste a o trece 

y 

şi cu odihnă a o petrece 
am ales, 
şi mai deasupra nici a grăi, 
nici a audzi 
ceva poftim 

(că precum gura la grăire, 
ase urechile la audzire 

y 

hotar a avea trebuie, 
şi cuvântul carile linului suflet 
tulburare aduce, 
nu numai a nu-l grăi, 
ce nici a-l audzi 
să cade) 34 °. 

Cele exprimate aici ni se par izvorâte 
dintr-o convingere isihastă, pentru că liniştea şi 
retragerea despre care vorbeşte Lupul au cono- 
tatii de acest fel. 

y 

însă Ciacalul îi aduce Lupului vestea 
despre răscoala insectelor, care nu fuseseră 
invitate la sinod: albinele şi viespile, muştele şi 
ţânţarii, tăunii şi gărgăunii. 

Albinele îşi arată primele indignarea: 

Oare pre noi la adunare cum nu ne-au chemat? 
Au în sama zburătoarelor nu ne-au băgat? 


340 Idem, p. 165. 


263 


Au căci micşorimea statului nostru căutând, 
nevoinţa, agonisita şi chivernisala de obşte 
carea facem a cunoaşte s-au lenevit? 

y 

Ce de vreme ce ieste ase, 

y 7 

de sintem si noi zburătoare 

y 

supt soare, 
pre toţi a cunoaşte să-i facem 

(că albina sămânţa 
si suliţa, 

y y ' 

miierea 
şi fiiere[a] 
tot într-un pântece poartă, 

şi precum toate politiile [societăţile] 
nu staturi înalte 
şi pântece lăsate, 
ce omoni [unire] nedespărţită 
şi minte ispitită 
şi ascuţită 
caută)' 341 . 

Muştele si ţânţarii plănuiesc o ridicare 

y y y y L 

generală: 

Sculaţi, fraţi, şi mărgând, 
viespilor ştire să dăm, 
pre tăuni 
şi pre gărgăuni 
împreună să râdicăm 
şi cu toţii la prisaca albinelor să ne adunăm, 


Idem, p. 166-167. 


264 


unde, 

de obşte sfătuindu-ne, 
să alegem şi să căutăm 
cu ce privileghie Vulturul 
tuturor zburătoarelor a stăpâni 
şi cu ce mijloc numai o monarhie la toţi a să 

numi 
si a fi 

y 

ar putea 342 . 

Autorul se întoarce mereu la poezia 
retorică sau la retorica poeziei, cu care, într-o 
anumită măsură, ne obişnuise deja din Divan. 

Uneori, tiparul retoric ne este cunoscut, 
ca în cazul acestor interogaţii: „Oare pre noi la 
adunare cum nu ne-au chemat?/ Au în sama 
zburătoarelor nu ne-au băgat?/ Au căci micşo- 
rimea statului nostru căutând,/ nevoinţa, ago- 
nisita şi chivernisala de obşte/ carea facem a 
cunoaşte s-au lenevit?". 

y 

L-am întâlnit în opera lui Neagoe Basarab: 
„Au doar nu sântu toti ţărână? Au nu sântu toti 
pulbere? Au nu sântu toţi plini de împuţiciu- 
ne? Au nu ne sântu acum urâtă oasele celora ce 
ne era odată dragi" 343 . 

Să fi avut Cantemir în minte istoria lui 
Manasses, atunci când a decis să-şi redacteze 


342 Idem, p. 167. 

343 învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, 
Theodosie, text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan 
Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de G. 
Mihăilă. Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. 
Mihăilă, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, p. 213. 


265 


letopiseţul acesta neobişnuit în versuri? Să se fi 
gândit la alte exemple de istorii versificate, mai 
vechi sau mai recente? 

E mirabil cum de autorul Istoriei Impe- 
riului Otoman (Creşterea si descreşterea Curţii 

> j j j j 

Otomane), un împătimit al istoriei ca ştiinţă, a 
cunoscut si tentaţia de a o metamorfoza în lite- 

y y 

ratură, în poezie chiar. Deşi, e drept, Cantemir 
si-a început cariera de scriitor si om de ştiinţă 

y L y y y 

cu literaturizări de genul Divanului şi al Istoriei 
ieroglifice, pentru a o continua ulterior cu seria 
marilor cărţi istorice. 

y 

Răzmeriţa insectelor este lăsată pentru 
moment în suspensie de autor, consecinţele ei 
fiind prezentate ceva mai târziu, în capitolul 
următor. 

Capitolul acesta, al treilea, se sfârşeşte cu 
decizia - sau mai bine zis complotul - câtorva 
(Uleul, Pardosul şi Râsul) de a organiza 
vânarea Inorogului: 

De care lucru, cu toţii împreună 
vânătoare vom ridica prin codri, prin munţi, 
şi în toate părţile ne vom sămăna, 
pre carile, oriunde ar fi, 
tot îl vom afla, 
şi oricât de iute la picioare ar fi, 

cu lungimea goanii 
odată de corn tot îl vom apuca 


(că ce graba în ceas şi cu sila nu isprăveşte, 


266 


aceia delungarea vremii şi meşterşugul 
biruieşte). 

Carile, la mână cădzind, 
într-o ogradă încongiurată 
cu apă lată 
îl vom închide 
şi la loc îngust şi strâmpt 
îl vom trimite. 

Unde el 

la loc slobod şi la câmp larg a trăi 
deprins fiind, 
de năcaz, în curândă vreme în melianholie, 
din melianholie în buhăbie, 
din buhăbie în slăbiciune, 
din slăbiciune în boală 
si, în sfârşitul tuturor, 

y ' y y 

din boală în moarte va cădea, 
si ase, de tot numele 

y y ' 

din izvodul vieţii i să va şterge 344 . 

Nu de puţine ori, în decursul cercetării 
noastre, ni s-a părut că versurile au un puternic 
caracter cantabil. La fel şi în fragmentul de mai 
sus, care, mai ales în începutul său, ne amin- 
teşte de ritmul din aria Corul vânătorilor, din 
opera lui Weber 345 . 

Autorul sugerează astfel alerta complo- 
tiştilor, nerăbdarea vânătorilor de a-si duce la 

344 Idem, p. 170-171. 

345 A se vedea, spre exemplu, 

https : // www.youtube .corn/ watch?v=H_7sbeB2g28 . 


îndeplinire planul, dar şi veselia lor, buna lor 
dispoziţie pentru că au ticluit un asemenea 
plan. 

Căderea Inorogului „în melianholie,/ din 
melianholie în buhăbie [buhăială],/ din buhăbie 
în slăbiciune,/ din slăbiciune în boală" - mai 
devreme şi Vulprea căzuse „în melianholia 
ipohondriacă" - nu poate, cred, să nu ne 
amintească de Conu Leonidafaţă cu reacţiunea: 
„Omul, bunioară, de par egzamplu [...] intră la 
o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi 
după aia din fandacsie cade în ipohondrie". 

Iar închiderea lui „într-o ogradă încon- 
giurată/ cu apă lată /.../ şi la loc îngust şi 
strâmpt" ne face să ne întrebăm dacă nu cumva 
autorul ştia de vestitele tapiserii medievale 
ilustrând vânarea Inorogului/ Licornului 346 : 


34 Sursa imaginilor: 
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Hunt_of_the_Unicorn. 


Dacă n-a putut cunoaşte tapiseriile - care 
erau în acea vremea în posesia familiei La 
Rochefoucauld -, Cantemir trebuie să fi avut 
însă cunoştinţă despre legendele medievale al 
căror protagonist era Inorogul. 

Planul de capturare a Inorogului consti- 
tuie, de fapt, adevărata intrigă a cărţii. 


Bibliografie 

Carte veche 


Antim Ivireanul, Opere, ediţie critică de 
Gabriel Ştrempel, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972. 

Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, 
Bucureşti, 1688, reeditare la Ed. IBMBOR, 
Bucureşti, 1988. 

Budai-Deleanu, Ioan, Ţiganiada sau Tabă- 
ra ţiganilor. Poemation eroi comico-satiric 
alcătuit în doaosprăzece cântece, ediţie îngrijită 
de Florea Fugariu, repere istorico -literare de 
Andrei Rusu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985. 

Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică, 
ediţie îngrijită de P. P. Panaitescu şi I. Verdeş, 
studiu introductiv de Adriana Babeţi, Ed. 
Minerva, Bucureşti, 1997. 

Idem, Divanul sau Gâlceava înţeleptului 
cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, 
ediţie critică de Virgil Cândea, postfaţă şi 
bibliografie de Alexandru Duţu, Ed. Minerva, 
1990. 

Idem, Descrierea Moldovei, Ed. Academiei 
RSR, Bucureşti, 1973. 


Idem, Metafizica [Sacrosanctae scientiae 
indepingibilis imago], traducere din latineşte de 
Nicodim Locusteanu, cu o prefaţă de Em. C. 
Grigoraş, Ed. Ancora, S. Benvenisti & Co., 
Bucureşti, 1929. 

Costin, Miron, Opere, ediţie critică de P. P. 
Panaitescu, ESPLA, Bucureşti, 1958. 

Cărticică sfătuitoare, pentru păzirea celor 
cinci simţuri, si a nălucirei, si a mintii, si a 
inimii, ms. rom. B. A. R. 3074. 

Evanghelie învăţătoare (Govora, 1642), 
ediţie, studiu introductiv, note şi glosar de 
Alin-Mihai Gherman, Editura Academiei 
Române, Bucureşti, 2011. 

învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul 
său, Theodosie, text ales şi stabilit de Florica 
Moisil si Dan Zamfirescu. Cu o nouă traducere 

y 

a originalului slavon de G. Mihăilă. Studiu 
introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. 
Mihăilă, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970. 

Varlaam, Sfântul Ierarh, Mitropolitul 
Moldovei, Carte românească de învăţătură, voi. 
II, ediţie îngrijită şi glosar de Stela Toma, 
prefaţă şi studiu de Dan Zamfirescu, Ed. Roza 
Vânturilor, Bucureşti, 2011. 


Velculescu, Cătălina, Nebuni pentru 
Hristos, Ed. Paideia, Bucureşti, 2007. 

Bibliografie generală 

Alexandrescu, Sorin, Paradoxul român, 
Ed. Univers, Bucureşti, 1998. 

Babeţi, Adriana, Bătăliile pierdute. 
Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură, Ed. 
Amarcord, Timişoara, 1998. 

Biblia, ediţiile sinodale ale Bisericii 
Ortodoxe Române 1988 şi 2001. 

Caragiale, I. L., Teatru, ediţie îngrijită de 
Virgil Vintilescu, Ed. Facla, Timişoara, 1984. 

Caraman, Petru, Vechiul cântec popular 
ucrainean despre Ştefan Voievod şi problemele 
lingvistico-etnografice aferente, ediţie îngrijită 
şi cuvânt înainte de Ion. H. Ciubotaru, Editura 
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, 2005. 

Densusianu, Ovid, Vieaţa păstorească în 
poesia noastră populară, voi. II, Ed. Casei 
Şcoalelor, Bucureşti, 1923. 


272 


Efrem Sirianul, Sfântul, Imnele Raiului, 
studiu introductiv si traducere de Diacon Ioan 

y 

I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010. 

Eminescu, M., Opere, I, Poezii tipărite în 
timpul vieţii. Introducere. Note şi variante. 
Anexe, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, 
Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele 
Carol al II-lea", 1939. 

Idem, Opere, IV, Poezii postume. Anexe. 
Introducere. Tabloul ediţiilor, ediţie critică 
îngrijită de Perpesiccius, Bucureşti, Editura 
Academiei R.P.R., 1952. 

Iorga, N., Istoria literaturii româneşti, voi. 

II, ediţia a 2-a, Ed. Librăriei Pavel Suru, 
Bucureşti, 1926. 

Mincu, Ştefania, Nichita Stănescu între 
poesis şi poiein, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1991. 

Moldovanu, Dragoş, Dimitrie Cantemir: 
între Orient şi Occident. Studiu de stilistică 
comparată, Ed. Fundaţiei Culturale Româ- ne, 
Bucureşti, 1997. 

Nemoianu, Virgil, Calmul valorilor, Ed. 
Dacia, Cluj, 1971. 


Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 

1999. 


273 


Picioruş, Gianina Măria -Cristina, Studii 
literare, voi. 1, Teologie pentru azi, Bucureşti, 
2014, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/06 
/29/studii-literare-vol-i/. 

Idem, Epilog la lumea veche, I. 1, ediţia a 
doua, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2014, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/01/ 
11/epilog-la-lumea-veche-i-i-editia-a-doua/. 

Idem, Ţiganiada: tradiţie şi inovaţie. 
Aventura scriiturii şi canonul literar românesc, 
Teologie pentru azi, Bucureşti, 2012, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2012/07/ 
19/tiganiada-traditie-si-inovatie/. 

Idem, Antim Ivireanul: avangarda literară 
a Paradisului. Viaţa şi opera, Teologie pentru 
azi, Bucureşti, 2010, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/ 
10/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisului-viata-si-opera-2010/. 

Idem, Trei poeţi şi-un început de secol, 
Teologie pentru azi, Bucureşti, 2014, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/06 
/13/trei-poeti-si-un-inceput-de-secol/. 

Idem, Luceafărul. Comentariu literar, 
Teologie pentru azi, Bucureşti, 2014, cf. 


274 


http://www.teologiepentruazi.ro/2014/12/ 
i8/luceafarul-comentariu-literar/. 

Scarlat, Mircea, Istoria poeziei româneşti, 
voi. II, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984. 

Idem, Climat poetic simbolist, Ed. 
Minerva, Bucureşti, 1987. 

Idem, George Bacovia. Nuanţări, Ed. 
Cartea Românească, Bucureşti, 1987. 

Scrieri literare inedite (1820-1845), alese, 
adnotate şi comentate de Paul Cornea, Andrei 
Nestorescu şi Petre Costinescu, Ed. Minerva, 
Bucureşti, 1981. 

Sorohan, Elvira, Cantemir în cartea 
ieroglifelor, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978. 

Stănescu, Nichita, Cartea de recitire, Ed. 
Cartea Românească, Bucureşti, f. a. 

Tănăsescu, Manuela, Despre „Istoria 
ieroglifică", Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 
1970. 

Ţarălungă, Ecaterina, Dimitrie Cantemir. 
Contribuţii documentare la un portret, Ed. 
Minerva, Bucureşti, 1989. 


275 


Resurse online 


Chivu, Gheorghe, Dimitrie Cantemir şi 
limba română literară veche, în rev. Limba 
Română, Chişinău, nr. 10-12, anul XVII, 2007, 
cf 

http://www.limbaromana.md/index.php? 
go=articole&n=6i7. 

Picioruş, Pr. Dr. Dorin Octavian, Facerea 
(cap. 6), cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2011/09/ 
n/facerea-cap-6/ . 

Picioruş, Gianina Maria-Cristina, De ce a 
scris Cantemir „Istoria ieroglifică", cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2011/09/ 
26/de-ce-a-scris-cantemir-istoria-ieroglifica/. 

Idem, Oificarea caprelor şi un fragment de 
dialog dintre Nichita şi Cantemir, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/05 
/25/oificarea-caprelor-si-un-fragment-de- 
dialog-dintre-nichita-si-cantemir/. 

Idem, Elitele culturale în secolul XVII, cf. 
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/07 
/04/elitele-culturale-in-secolul-xvii/. 

Idem, Dumnezeu şiArghezi [5], cf. 


276 


http://www.teologiepentruazi.ro/2014/06 
/22/dumnezeu-si-arghezi-5/. 

Idem, Psaltirea Sfântului Dosoftei: răs- 
puns unei probleme neclare, cf. 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04 
/29/psaltirea-sfantului-dosoftei-raspuns-unei- 
probleme-neclare/ . 

Idem, O conferinţă a lui Iorga, cf 
http://www.teologiepentruazi.ro/2012/09 
/25/ o-conferinta-a-lui-iorga/. 

Alte surse online 

http://ocawonder.com/2011/09/15/iconogr 
aphy-and-pornography-two-competing- 
worldviews/ 

http://www.romanianvoice.eom/poezii/p 
oezii/mucigai .php 

http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghi 
oritul 

http : / /ro . wikip edia . org/ wiki / L eonid_Dim 

ov 

http : / /r o .wikip edia . org/ wiki / Adrian_P%C 
4%83unescu 


277 


http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Iv% 
C4%83nescu 

http : / /ro . wikip edia . org/ wiki / 1 on_Gheorg 
he_%28poet%29 

http : / /r o .wikip edia . org/ wiki / 0_mie_şi_u 
na_de_nopţi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ferma_anim 
alelor 

http : / /r o .wikip edia . org/ wiki / St endhal 

http://www.ioanguradeaur.ro/ 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alchimie 

http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Baptist_ 
van_Helmont 

http://en.wikipedia.org/wiki/Andrzej_Wi 
szowaty. 

http : / /r o .wikip edia . org/ wiki / Aristotel . 

http ://en.wikipedia. org/wiki/Porphyry_(p 
hilosopher) 

http://www.teologiepentruazi.ro/2014/04 
/i8/din-poezia-triodului-3/ 


http://www.cotidianul.ro/maica-stareta- 
stavrofora-macrina-saucinitanu-suntem-exact- 
oamenii-vremurilor-de-acum-244423/ 

http://amfostacolo.ro/romania- 
pareri,i5/iasi,423,ii92/descopera-iasul-si- 
imprejurimile,509i/impresii-sejur-si-fotografii- 
vacanta 27724.htm 

http://ziarullumina.ro/reportaj/manastire 
a-sfintii-trei-ierarhi-sarbatoare 

http://it.wikipedia.org/wiki/Lector_in_fa 

bula 

http : / /ro . wikipedia . org/ wiki / H anu - 
Ancutei 

y 

http://ro.wikisource.org/wiki/Mioriţa 

http://life.hotnews.ro/stiri-muzica- 
8794429-video-dimitrie-cantemir- 
cantemiroglu-fondatorul-muzicii-laice- 
turcia.htm 

http://en.wikipedia.org/wiki/Ballade_des 
dames_du_temps_jadis 

http://cantemir.asm.md/lucrari17 

http ://en.wikipedia. org/wiki/B eauty_and 
the Beast 


279 


http://ro.wikisource.org/wiki/Călin 

http : / / www. calendar - 
ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie28.htm 

http://ro.orthodoxwiki.org/Andrei_Critea 

nul 

http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Damasc 

hin 

http://ro.orthodoxwiki.org/Cosma_Imnog 

raful 

http://en.wikipedia.org/wiki/The_City_of 
_the_Sun 

http://ro.wikisource.org/wiki/Sânta_cetat 
e_(Terţa_rima) 

http://ro.wikisource.org/wiki/Noaptea_de 
_decembrie 

http://en.wikisource.org/wiki/The_City_o 
f_God 

http ://ro.wikipedia. org/wiki/ Grădinile_su 
spendate_ale_Semiramidei 

http://fr. wikipedia.org/wi ki/L'Albatros_(p 
oeme) 


http://stihari.blogspot.ro/2010/10/albatro 
sul-de-charles-baudelaire.html 

https://www.youtube.com/watch?v=H_7S 
beB2g28 

http ://en.wikipedia. org/wiki/The_Hunt_ 
of the Unicorn 


© Teologie pentru azi 

http://www.teologiepentruazi.ro/ 1 2015 


Cartea de faţă este o ediţie online gratuită. 
Ea reprezintă proprietatea Dr. Gianina Maria- 
Cristina Picioruş. Şi nu poate fi tipărită şi 
comercializată fără acordul direct al editorului 
ei, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. 


Imaginea de pe coperta întâi a cărţii e un 
tablou al lui Mihai Criste, Secretul pierdut, cf. 

http://mihaicriste.blogspot.ro/2011/01/los 
t-secret.html. 


Cuprins 


Creatori de limbă şi de viziune poetică în 
literatura română: Dimitrie Cantemir 73-268/ 


Bibliografie / 269-280/ 


© Teologie pentru azi 
Toate drepturile rezervate